DE CE A APĂRUT, ȘI CARE ERA ROLUL EI
La sfîrșitul comunei primitive, au aparut indivizi care doreau și chiar au obținut o mult mai mare cantitate de bunuri decît ceilalți membri ai comunităților primitive clasice, și odată cu această acumulare de bunuri suplimentare a apărut și nevoia de a apăra aceste bunuri, care să ofere un ascendent posesorilor lor față de ceilalți membri și de alți indivizi doritori. De aceea a aparut diferentierea in clase a membrilor grupurilor primitive, in care diferentiere cei care strinsesera o cantitate mai mare de bunuri au fost numiti sefi din oficiu, avind drepturi mult mai multe decit ceilalti, dar si anumite obligatii specifice. In fapt, cei care detineau (cu drept de mostenire) bunuri mai multe decit nevoile lor, au devenit o clasa speciala, privilegiata, care avea rolul de a apara intreaga comunitate, dar nu mai era obligata sa munceasca in cadrul grupului pentru a-si asigura existenta. Asa a aparut casta nobililor, care la inceput era doar o casta de luptatori, ce nu trebuia sa se ocupe decit de antrenamentul in vederea razboiului, si apararea ordinii comunitatii. Mai apoi, aceasta casta era si judecatorul suprem, cel putin in problemele laice, cele de ordin religios raminind in sarcina clerului.
Problema era ca lacomia acestor luptatori prin vocatie si mostenire devenea din ce in ce mai mare. Ca si rapacitatea lor. Insa nu se puteau folosi de proprii concetateni pentru a lucra paminturile din ce in ce mai multe obtinute an de an, si aveau nevoie de o mina de lucru din ce in ce mai numeroasa. Se puteau utiliza ce-i drept anumiti insi ce trebuiau sa plateasca pentru diverse greseli, dar doar pe termen limitat, caci gresiții faceau parte din clan, deci nu puteau fi folositi la nesfirsit, iar nobilii luptatori trebuiau sa protejeze membrii clanului, nu sa-i chinuie. Si atunci au inceput sa poarte razboaie nu doar pentru a agonisi noi paminturi si bunuri, ci si noi servitori, servitori si lucratori care nu mai aveau rolul de cetateni, fiind straini, ci care puteau fi utilizati pina la epuizare, si rasplatiti doar cu dreptul de a trai de azi pe miine, putind fi ucisi oricind.
Acesti servitori-sclavi erau utilizati la inceput in numar limitat, caci nevoile nobililor primitivi erau destul de reduse. Dar, pe masura ce clanurile incep sa se uneasca si sa devina state, iar statele -mici si ele la inceput- sa devina regate mari si imperii, si pretentiile nobililor au crescut. Apare nevoia de opulenta, de lux, de cizelare. Acestea nu se puteau obtine decit in vreme de pace, caci in razboaie bunurile isi schimbau stapinul usor, si deseori erau si distruse. Trebuiau deci sa apara artizani personali specializati, care sa lucreze numai pentru un anumit nobil, si sa coste cit mai putin. Iar paminturile din ce in ce mai intinse trebuiau lucrate, cit mai gratis cu putinta.
Dar sclavii primitivi erau prea independenti, fugeau deseori, se razvrateau, deseori luau chiar in stapinire clanuri intregi, se sinucideau, refuzau sa lucreze, violau, ucideau... Ce sa mai vorbim: erau o veritabila problema. Asa a aparut necesitatea crearii unei arte a sclaviei, a unei meserii care sa creeze sclavi total supusi, care sa faca absolut tot ce li se cere, fara circnire. Asa au aparut scolile de sclavi, si dresorii profesionisti de sclavi, cei care au creat ceea ce se va numi mai tirziu EPOCA SCLAVAGISTA.
Caci nu regii si marii cuceritori au dat numele sclavagismului, ci tocmai acesti atit de anonimi si de putin cunoscuti dresori de sclavi, oamenii care au avut cea mai groaznica reputatie in lumea antica, si cei ale caror reguli stau astazi la baza sadomasochismului modern.
DE UNDE PROVENEAU SCLAVII
Nimeni nu se nastea propriu-zis sclav de la inceput, chiar daca existau si oameni considerati sclavi de la nastere. Un copil nascut de o sclava era considerat sclav, chiar si daca tatal lui biologic era nobil. Copilul unui barbat liber (si bogat, de obicei) si al unei mame sclave putea fi totusi recunoscut de tata si tratat ca mostenitor, dar nu era obligatoriu. Iar mama biologica a acestui copil de obicei raminea sclava in continuare, chiar si daca daduse mostenitor de parte barbateasca nobilului. Rareori putea fi eliberata.
Acesti sclavi nascuti erau cei mai cautati, caci erau foarte docili, si nu se razvrateau practic niciodata, nestiind ce inseamna libertatea. Dar asemenea sclavi erau foarte putini, fata de nevoile crescinde ale nobililor insetati de putere si lux. Grosul sclavilor il va constitui marea masa de prinsi din razboaie si victimele raidurilor procuratorilor de sclavi profesionisti.
Ce erau acesti procuratori? Erau niste mercenari care, in fruntea unor grupuri de luptatori sau ale unei mici armate chiar, atacau si jefuiau diverse asezari, pradind locuitorii si facind prizonieri. Prizonierii de obicei erau triati: pe de o parte, cei care puteau sa se rascumpere, si cei ce urmau sa devina sclavi. Procuratorii preferau in general rascumpararile, caci sclavii nescolarizati erau foarte ieftini si putin rezistenti, si multi mureau pe drum, din cauza lipsurilor si a nefericirii. Multi se sinucideau, si arta unui procurator sau dresor de sclavi consta mai ales in a-l face pe omul cazut in miinile lui sa devina o cirpa fara vointa si sa nu isi ia viatza cu primul prilej. Asa ca rascumpararea era practicata la scara larga.
Daca omul era norocos, si avea rude destul de bogate, scapa doar cu o sperietura si o gaura in punga. Daca nu, soarta lui avea sa devina una groaznica.
O alta sursa de sclavi era razboiul, Acesta furniza cei mai multi sclavi. Dar costa si foarte mult. Si era si foarte versatil, nu stiai cind te poti trezi tu sclav. Dar era utilizat la scara larga, atit pentru pradaciune cit si pentru pedepsire, si in caz de reusita aducea nu doar sclavi, ci si prada. Sclavii obtinuti din razboaie erau de doua feluri: civili si militari. Preferati erau primii, fiind mai docili. Militarii erau foarte greu de dresat, si se razvrateau des, de aceea erau deseori castrati, dar de multe ori fara folos, caci tot violenti ramineau. Insa din razboaie se puteau obtine sclavi artisti, artizani, constructori, medici, inventatori, poeti, etc.., a caror obtinere pe cale... civila ar fi costat enorm.
Alta sursa de sclavi erau cei cumparati de la conducatori de triburi ce doreau sa scape de anumiti insi indezirabili. Un soi de politie politica. Sau erau vinduti insi fricosi, homosexuali, slabanogi, tarati, de care societatea respectiva dorea sa scape. Ori chiar datornici ce nu mai aveau cum sa isi plateasca vreodata datoriile.
