Sclavii erau si ei sortați pe categorii, căci de obicei un sclav obișnuit nu prețuia prea mult, neștiind decît să lucreze cu mținile în cadrul cîtorva activități rudimentare, mai ales ca muncitori agricoli necalificați sau ca salahori. Insa cei care cunosteau si puteau practica anumite arte sau mestesuguri, ori cei foarte frumosi erau pretuiti mult mai mult si tratati mult mai bine.
Iata deci cam care au fost categoriile de sclavi existente in lumea antica si ce caracteristici ii diferentiau:
1)-SCLAVII SALAHORI. Categoria cea mai des intilnita si cea mai prost tratata. Sclavi ce proveneau mai ales din prinsi din razboaie sau din tzaranii cei mai rudimentari. Destinati exclusiv muncilor necalificate, agricultura grosiera, minerit, carausie, defrisari, salahorit,etc.
Rudimentari, robusti, inculti,erau cei mai prost tratati dintre toti sclavii, si erau victimele predilecte ale jocurilor barbare si singeroase din timpul orgiilor organizate de stapinii lor. Valorau foarte putzin,caci nu stiau sa lucreze mai nimic ca lumea,cunosteau foarte prost limba tzarii de adoptzie, si mai erau si foarte lenesi daca erau lasati nesupravegheati. Primeau o ingrijire minimala, hrana de obicei doar o data pe zi -si aceea de obicei neindestulatoare- , vreo zdreantza rupta pe post de camasa, niciodata incaltzari sau protectzii in timpul muncii, iar noaptea erau parcati intr-un soi de inchisori speciale numite -la romani- ERGASTULE.. In general nu aveau nici nume, iar cind il aveau era de obicei un nume de lucru sau de animal. Erau biciuiti si schingiuitzi in permanenta, cu sau fara vina si nu primeau niciodata ingrijire igienica sau medicala. Daca se imbolnaveau, erau izolatzi si lasati sa se vindece de la sine sau sa moara, de cele mai multe ori fara hrana, caci numai cei care munceau aveau dreptul sa manince. Traiau foarte putzin: cam 10-15 ani de la data devenirii lor ca sclavi, datorita prostului tratament administrat de stapini, si erau si cei mai periculosi si violentzi in timpul rascoalelor. Nu erau niciodata lasati nesupravegheati,caci fugeau des, jefuiau, violau si ucideau ori de cite ori aveau prilejul. Multi erau mutilati pentru nesupunere. Nasul, urechea, limba, vreun deget sau chiar si o mina taiate, vreun ochi scos sau castratzi, iar trupurile le erau virstate de urme de lovituri de bici.
Unii purtau toata viatza lantzuri la picioare. In scolile de sclavi treceau prin cele mai umilitoare probe, trebuind sa renuntze la orice pretentie de a se comporta si a fi considerati niste oameni. In general nu erau eliberati niciodata, si viatza lor de sclavi se sfirsea numai odata cu moartea. Cind mureau, trupurile lor erau date de obicei ca hrana fiorosilor ciini de razboi si paza, ciini ce trebuiau invatati sa atace oameni. Caci nici macar dupa moarte sclavii nu capatau dreptul de a fi tratati ca niste oameni.
2)-SCLAVII SERVITORI. O categorie cu totul diferita de sclavi, si a doua ca pondere din masa sclavilor antici. Acestia erau niste sclavi ceva mai bine tratatzi. Aveau un rol destul de ambiguu, asemanator cu cel al tziganilor robi din feudalitatea romaneasca. De la a servi in casa stapinilor sau pe mosiile acestora, si pina la a-i apara si a le fi amantzi. De obicei erau tineri, aratosi, civilizati, mult mai bine imbracatzi si ingrijitzi... Erau mult mai harnici si mai vioi, si avind si o mai mare libertate de miscare. Mincau de cel putzin doua ori pe zi si de obicei suficient (nu intotdeauna si la orice stapin), aveau haine decente, puteau avea si incaltzari sau chiar si mici podoabe facute din metale ordinare, se imbaiau si puteau primi si ingrijiri medicale (daca nu se imbolnaveau prea grav), dormeau mult mai bine, in camere aflate in casa stapinului sau in colibe speciale , si mai aveau si sansa de a fi eliberatzi daca se purtau foarte bine si oracolele erau favorabile eliberarii lor.
Proveneau de obicei din copii facuti de sclave cu stapinii lor, din oameni liberi vinduti ca sclavi pentru acoperirea unor datorii banesti, din tineri nobili barbari luati prizonieri si nerascumparati, sau din tineri tzarani inteligenti luati prizonieri din aceleasi regiuni, sau erau fosti sclavi ai unor nobili barbari luati prizonieri la rindul lor. Se revoltau extrem de rar, iar de obicei in timpul rascoalelor aparau cit puteau avutul si viatza stapinilor, caci sclavii primitivi rasculatzi ii schingiuiau si-i ucideau si pe ei, considerindu-i uneltele stapinilor.
Nici ei nu aveau drept la casatorie, viatza sexuala sau sexualitate distincta, insa erau utilizatzi des ca amanti, iar in timpul orgiilor puteau fi posedatzi de oricare dintre mesenii participantzi. Multi dintre ei erau castratzi, mai ales cind erau sclavii personali ai femeilor din familie. Caci femeile aveau, in antichitate, ca si mai tirziu, un statut de semisclavie,cel putzin in ceea ce priveste sexualitatea.
Si ei puteau fi pedepsiti oricind fara nici o justificare, dar cu ei stapinii se comportau de obicei ceva mai blind -in anumite limite- caci deseori viatza lor si a familiilor lor depindeau de acestia. Rolurile lor erau de servitori, doici, femei de serviciu, portari, vizitii, bucatari, rindasi, ciobani, vacari, porcari, insotzitori la vinatoare, croitori, baiesi, degustatori, etc,in afara de cel de amante/tzi. Ei erau practic cei care ingrijeau casa si viatza stapinilor lor.
Traiau de obicei destul de mult, daca stapinii erau multzumitzi de serviciile lor,insa de obicei pe la 40-50 de ani erau deja batrini, datorita veghei permanente, stresului si pedepselor indurate, dar unii ajungeau si la 60-70 de ani. Cei care erau eliberati primeau o dota in bani sau pamint si deveneau astfel LIBERTI (la romani) ,adica cetatzeni cu drepturi depline.Cît timp erau însă sclavi nu aveau nici ei drept la opinie personala, viatza sexuala regulata, etc.. si trebuiau sa se supuna orbeste oricaror pretentzii, ordine sau pofte ale stapinilor lor. Atunci cind erau banuitzi de furt sau acte sexuale oprite erau torturatzi si obligatzi astfel sa marturiseasca.
3)-SCLAVII ARTISTI. Un gen aparte de sclavi, cu totul diferit de aceste prime doua categorii. In acea vreme nu existau teatre, sali de concert, circuri ( in sensul dat circului astazi) , sali de expozitzie, etc... Fiecare proprietar de sclavi avut poseda deci si o trupa mai mica sau mai mare de sclavi-artisti (de obicei muzicieni si dansatori), artisti cu care isi desfata simtzurile si isi epata vizitatorii. Dansatori, cintareti ,artisti plastici, artisti de circ, actori, poeti-declamatori, -isi prezentau mica lor reprezentatzie in fatza stapinului si a publicului agreat de acesta.
Acesti sclavi erau de obicei foarte scumpi, cerutzi si cautatzi, si erau si o permanenta sursa de rivalitate intre bogatasii vremii. Valoarea lor era pretzuita dupa raritatea si calitatea artei prestate, si era la moda ca orice proprietar funciar sau nobil sa aiba in slujba sa macar o cintareatza sau o dansatoare pe care o mai folosea si drept amanta.
Bine ingrijitzi, bine hranitzi, frumos imbracati si impodobiti, foarte bine tratatzi in caz de boala, de multe ori acoperiti de bijuterii foarte scumpe, acesti sclavi isi permiteau o viatza indestulata si boema in cadrul strimt al coliviei de aur in care erau constrinsi sa-si duca viatza. Nu traiau insa prea mult, caci odata cu virsta si pierderea calitatzilor artistice pentru care erau apreciatzi (mai ales dansatorii si cintaretzii, dar si jonglerii sau alti circari) erau inlaturatzi si sfirseau fie in mizerie pe la 40-50 de ani, de durere si disperare, ori decadeau la rangul de servitori.. Insa cita vreme puteau straluci, erau printre cei mai mofturosi si pretentiosi sclavi, si se purtau cu ceilalti ca niste stapini vritabili, iar stapinii lor le iertau multe si in general nu-i pedepseau fizic niciodata.
Erau insa sursa unor veritabile razboaie reci duse intre nobili, prilej de rica si dusmanie, si nu rareori au constituit motivul pierzaniei unui proprietar ce devenea proscris si era doborit doar ca sa i se puna mina pe dansatoarea sa, rivnita de imparat sau de alt nobil intrigant.
VA URMA
vineri, 24 aprilie 2015
miercuri, 22 aprilie 2015
SCLAVIA IN ANTICHITATE II
Care era de fapt rolul unui sclav? Numai aflînd acest lucru ne vom putea da seama de ce au fost atît de chinuiți aceștia în teribilele școli de dresaj și de ce era necesară acea înfiorătoare tortură fizică și psihică ce li se aplica sclavilor în acele „școli„.
Deci, ce era de fapt un sclav, si care era rolul sau exact in societatea sclavagista antica?
In fapt, sclavii erau denumiti foarte plastic "obiecte vorbitoare" (deci nu fiintze!) -un soi de roboti ascultatori si interșanjabili, care rolul de a munci in folosul exclusiv al stapinilor lor, fara nici un fel de plata si cu o ingrijire absolut minimala. Fiind considerati lucruri fara suflet, aveau mai putine drepturi chiar si decit animalele, care erau considerate fiintze avind oarecare suflet si tratate ca atare. Nu aveau nici un fel de drepturi, nici macar drepturile elementare ale celor mai decazuti oameni: dreptul la casatorie, la proprietate, la ingrijirea sanatatzii, la o opinie oarecare, -dar nici macar drepturi de baza, ca: dreptul la hrana, la integritate corporala, la viatza, chiar. Traiau numai atita vreme cit considerau necesar stapinii lor, atita vreme cit aveau nevoie de serviciile lor, si puteau fi ucisi, mutilati, torturati sau umiliti in orice mod, in orice moment., fara nici un fel de justificare din partea stapinilor. Viatza lor era inchinata exclusiv necesitatilor si poftelor stapinului ,cu trup si suflet (mai bine zis: cu suflare, caci nu aveau suflet, dupa cum am mai precizat). Nu puteau poseda absolut nimic, nici macar propriul trup, si de aceea nu aveau voie nici macar sa se automutileze sau sa se sinucida. Nu aveau nici macar drept la sentimente: nu puteau iubi, uri, dispretzui,detesta, compatimi decit la ordinul expres dat de stapin. Nu aveau dreptul la vreo opinie personala -trebuiau sa aprobe fara circnire orice opinie sau hotarire a stapinului, chiar si daca aceasta ii provoca suferinte fizice sau chiar moartea sclavului respectiv. Sclavul nu avea dreptul sa refuze niciodata absolut nimic, oricit de injositor sau periculos era ceea ce i se cerea. Si, neavind suflet, nu era protejat de nici un zeu, deci nu putea avea nici un fel de religie si nu se putea ruga nici unui zeu. Zeul sau suprem era stapinul sau.
Comportamentul-tip al unui sclav trebuia sa fie urmatorul:
-Sclavul trebuia sa fie permanent la dispozitia stapinului/ei la orice ora din zi sau din noapte, executind orbeste orice porunca si si acceptind fara circnire orice pedeapsa, oricit de umilitoare, periculoasa sau nejustificata ar fi fost aceasta. Trebuia sa vorbeasca intotdeauna cu voce scazuta, si sa se adreseze intotdeauna cu umilintza stapinilor sau oamenilor liberi cu care intrau in contact, sa tzina privirile intotdeauna plecate, si sa nu raspunda niciodata la jigniri si apostrofari. Nu trebuia sa rida niciodata, si nici macar sa plinga -sub amenintzare de pedeapsa. Trebuia sa munceasca pina la epuizare, cu foarte putzina hrana si putzine ore de somn. Nu avea drept la sexualitate proprie sau la viatza sexuala regulata: stapinul il putea utiliza pentru satisfacerea poftelor si fanteziilor sale sexuale, daca religia ii permitea acest lucru. Caci doar legile din monarhile foarte dezvoltate si civilizatiile foarte avansate permiteau homosexualitatea, si numai in asemenea state si civilizatzii exista o institutzie solida a sclaviei si veritabilele scoli de sclavi.
Sclavul trebuia sa considere drept si acceptabil absolut orice i se poruncea, si nu avea voie sa comenteze niciodata o porunca venita de la stapinul sau direct. Si mai avea si obligatzia de a proteja viatza, sanatatea si bunurile stapinului sau si de a le spori pe acestea din urma.
Era deci vorba despre un soi de papusa mobila fara vointza proprie, sortita sa execute orice fel de porunca, un fel de masinarie de carne fara suflet, asemanatoare omului, utilizata de sapinul ei pentru efectuarea diverselor munci sau activitati, ori pentru satisfacerea poftelor sale sexuale, artistice sau estetice.
Nimic nu trebuia sa fie considerat prea rusinos sau umilitor pentru un sclav. Putea fi obligat sa munceasca fara oprire si sa fie pedepsit foarte aspru absolut pe nedrept, putea fi obligat sa se prostitueze pentru stapin, sa inghita tzarina, coji de oua, gainatz de pasare ,insecte, fecale, sputa, singe menstrual, viermi, mincare putrezita, etc... sa bea urina, sa joace jocuri penibile si periculoase, etc. Dar putea sa fie oricind biciuit, torturat, ars cu fierul rosu, castrat, orbit, mutilat, etc... in timpul unor petreceri in care plictisul participantilor cerea un spectacol socant, care sa-i amuze si sa le puna singele in miscare. Aveau loc uneori veritabile vinatori de sclavi carora li se promitea libertatea sau iertarea de la mutilare daca reuseau sa supravietuiasca, unora li se scoteau intestinele pe viu, altora li se jupuia pielea si erau obligati sa si-o adune singuri..., iar urletele si tzipetele sfisietoare ale sarmanelor victime nu stirneau pic de compatimire, ci doar risete dispretzuitoare si tzipete excitate ale privitorilor.
Nu trebuie sa ne mire acest comportament, aparent ilogic la niste fiintze umane si civilizate: sclavul era considerat un biet trup fara suflet si constiintza, deci nu era un om cel care tzipa , plingea si se zbatea, ci doar un trup, o carcasa de carne goala de fapt de orice simtzire omeneasca. Nici noi nu ne emotzionam cind vedem cum puiul taiat si infipt intr-o tzepusa parca isi misca aripile sau sfiriie pe foc, sau cind aparatul de radio defect trosneste si tziuie in vreme ce arde impreuna cu alte gunoaie in care l-am aruncat. Ne-a fost de folos multa vreme, am ascultat stiri si muzica la el, dar acum e doar un rebut si nu ne mai e de folos, iar sunetele jalnice pe care le scoate in vreme ce arde nu ne mai impresioneaza. Doar e -la urma urmei un lucru fara suflet!
E drept ca acest comportament si aceasta atitudine incredibile pentru civilizatzia de azi ducea uneori -se intzelege- la revolte ale sclavilor chinuitzi, care se purtau atunci la fel de singeros ca si nedreptzii lor stapini. Nu rareori orase intregi au fost transformate in ruine fumeginde in timpul unor rascoale ale sclavilor. Nenumaratele impilari, schingiuiri, umiliri si mutilari se transformau la rindul lor in schingiuiri si omoruri la fel de crude, urmate invariabil de represalii foarte severe ce duceau uneori la suprimarea tuturor sclavilor din regiunea respectiva.
Cum insa nevoia de fortza de munca gratuita era foarte mare, numarul acestora era rapid completat cu altzii. Dar caracterul singeros al acestor rascoale i-a facut -cel putzin pe romani- sa incerce sa mai indulceasca un pic viatza sclavilor, iar spre sfirsitul sclavagismului european au aparut astfel GLADIATORII, sclavii ce nu cunosteau umilintzele obisnuite ale sclavilor clasici, ei trebuind sa lupte si sa moara in arenele circului, satisfacind astfel nevoia de singe si de violentza a vulgului roman.
Dar scolile de sclavi clasice vor produce inca multa vreme sclavi-roboti, caci acestia au constituit baza fortzei de munca a lumii antice...
VA URMA
Deci, ce era de fapt un sclav, si care era rolul sau exact in societatea sclavagista antica?
In fapt, sclavii erau denumiti foarte plastic "obiecte vorbitoare" (deci nu fiintze!) -un soi de roboti ascultatori si interșanjabili, care rolul de a munci in folosul exclusiv al stapinilor lor, fara nici un fel de plata si cu o ingrijire absolut minimala. Fiind considerati lucruri fara suflet, aveau mai putine drepturi chiar si decit animalele, care erau considerate fiintze avind oarecare suflet si tratate ca atare. Nu aveau nici un fel de drepturi, nici macar drepturile elementare ale celor mai decazuti oameni: dreptul la casatorie, la proprietate, la ingrijirea sanatatzii, la o opinie oarecare, -dar nici macar drepturi de baza, ca: dreptul la hrana, la integritate corporala, la viatza, chiar. Traiau numai atita vreme cit considerau necesar stapinii lor, atita vreme cit aveau nevoie de serviciile lor, si puteau fi ucisi, mutilati, torturati sau umiliti in orice mod, in orice moment., fara nici un fel de justificare din partea stapinilor. Viatza lor era inchinata exclusiv necesitatilor si poftelor stapinului ,cu trup si suflet (mai bine zis: cu suflare, caci nu aveau suflet, dupa cum am mai precizat). Nu puteau poseda absolut nimic, nici macar propriul trup, si de aceea nu aveau voie nici macar sa se automutileze sau sa se sinucida. Nu aveau nici macar drept la sentimente: nu puteau iubi, uri, dispretzui,detesta, compatimi decit la ordinul expres dat de stapin. Nu aveau dreptul la vreo opinie personala -trebuiau sa aprobe fara circnire orice opinie sau hotarire a stapinului, chiar si daca aceasta ii provoca suferinte fizice sau chiar moartea sclavului respectiv. Sclavul nu avea dreptul sa refuze niciodata absolut nimic, oricit de injositor sau periculos era ceea ce i se cerea. Si, neavind suflet, nu era protejat de nici un zeu, deci nu putea avea nici un fel de religie si nu se putea ruga nici unui zeu. Zeul sau suprem era stapinul sau.
Comportamentul-tip al unui sclav trebuia sa fie urmatorul:
-Sclavul trebuia sa fie permanent la dispozitia stapinului/ei la orice ora din zi sau din noapte, executind orbeste orice porunca si si acceptind fara circnire orice pedeapsa, oricit de umilitoare, periculoasa sau nejustificata ar fi fost aceasta. Trebuia sa vorbeasca intotdeauna cu voce scazuta, si sa se adreseze intotdeauna cu umilintza stapinilor sau oamenilor liberi cu care intrau in contact, sa tzina privirile intotdeauna plecate, si sa nu raspunda niciodata la jigniri si apostrofari. Nu trebuia sa rida niciodata, si nici macar sa plinga -sub amenintzare de pedeapsa. Trebuia sa munceasca pina la epuizare, cu foarte putzina hrana si putzine ore de somn. Nu avea drept la sexualitate proprie sau la viatza sexuala regulata: stapinul il putea utiliza pentru satisfacerea poftelor si fanteziilor sale sexuale, daca religia ii permitea acest lucru. Caci doar legile din monarhile foarte dezvoltate si civilizatiile foarte avansate permiteau homosexualitatea, si numai in asemenea state si civilizatzii exista o institutzie solida a sclaviei si veritabilele scoli de sclavi.
Sclavul trebuia sa considere drept si acceptabil absolut orice i se poruncea, si nu avea voie sa comenteze niciodata o porunca venita de la stapinul sau direct. Si mai avea si obligatzia de a proteja viatza, sanatatea si bunurile stapinului sau si de a le spori pe acestea din urma.
Era deci vorba despre un soi de papusa mobila fara vointza proprie, sortita sa execute orice fel de porunca, un fel de masinarie de carne fara suflet, asemanatoare omului, utilizata de sapinul ei pentru efectuarea diverselor munci sau activitati, ori pentru satisfacerea poftelor sale sexuale, artistice sau estetice.
Nimic nu trebuia sa fie considerat prea rusinos sau umilitor pentru un sclav. Putea fi obligat sa munceasca fara oprire si sa fie pedepsit foarte aspru absolut pe nedrept, putea fi obligat sa se prostitueze pentru stapin, sa inghita tzarina, coji de oua, gainatz de pasare ,insecte, fecale, sputa, singe menstrual, viermi, mincare putrezita, etc... sa bea urina, sa joace jocuri penibile si periculoase, etc. Dar putea sa fie oricind biciuit, torturat, ars cu fierul rosu, castrat, orbit, mutilat, etc... in timpul unor petreceri in care plictisul participantilor cerea un spectacol socant, care sa-i amuze si sa le puna singele in miscare. Aveau loc uneori veritabile vinatori de sclavi carora li se promitea libertatea sau iertarea de la mutilare daca reuseau sa supravietuiasca, unora li se scoteau intestinele pe viu, altora li se jupuia pielea si erau obligati sa si-o adune singuri..., iar urletele si tzipetele sfisietoare ale sarmanelor victime nu stirneau pic de compatimire, ci doar risete dispretzuitoare si tzipete excitate ale privitorilor.
Nu trebuie sa ne mire acest comportament, aparent ilogic la niste fiintze umane si civilizate: sclavul era considerat un biet trup fara suflet si constiintza, deci nu era un om cel care tzipa , plingea si se zbatea, ci doar un trup, o carcasa de carne goala de fapt de orice simtzire omeneasca. Nici noi nu ne emotzionam cind vedem cum puiul taiat si infipt intr-o tzepusa parca isi misca aripile sau sfiriie pe foc, sau cind aparatul de radio defect trosneste si tziuie in vreme ce arde impreuna cu alte gunoaie in care l-am aruncat. Ne-a fost de folos multa vreme, am ascultat stiri si muzica la el, dar acum e doar un rebut si nu ne mai e de folos, iar sunetele jalnice pe care le scoate in vreme ce arde nu ne mai impresioneaza. Doar e -la urma urmei un lucru fara suflet!
E drept ca acest comportament si aceasta atitudine incredibile pentru civilizatzia de azi ducea uneori -se intzelege- la revolte ale sclavilor chinuitzi, care se purtau atunci la fel de singeros ca si nedreptzii lor stapini. Nu rareori orase intregi au fost transformate in ruine fumeginde in timpul unor rascoale ale sclavilor. Nenumaratele impilari, schingiuiri, umiliri si mutilari se transformau la rindul lor in schingiuiri si omoruri la fel de crude, urmate invariabil de represalii foarte severe ce duceau uneori la suprimarea tuturor sclavilor din regiunea respectiva.
Cum insa nevoia de fortza de munca gratuita era foarte mare, numarul acestora era rapid completat cu altzii. Dar caracterul singeros al acestor rascoale i-a facut -cel putzin pe romani- sa incerce sa mai indulceasca un pic viatza sclavilor, iar spre sfirsitul sclavagismului european au aparut astfel GLADIATORII, sclavii ce nu cunosteau umilintzele obisnuite ale sclavilor clasici, ei trebuind sa lupte si sa moara in arenele circului, satisfacind astfel nevoia de singe si de violentza a vulgului roman.
Dar scolile de sclavi clasice vor produce inca multa vreme sclavi-roboti, caci acestia au constituit baza fortzei de munca a lumii antice...
VA URMA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)