Tîrguri de sclavi au existat în toată perioada sclavagistă, în toata lumea, dar mai ales în marile orașe din țarile cu civilizații avansate. Aici cererea de sclavi era foarte mare, caci si necesitatile marilor imperii, iubitoare de maretzie, fast si opulentza erau cu mult mai mari decit cele ale unor civilizatii primitive sau putzin dezvoltate. Asemenea tirguri-oboare de sclavi faceau parte din lumea antica, asa cum pietzele de pasari sau zarzavaturi de azi fac parte din lumea noastra. Nevoia de mina de lucru inteligenta dar extrem de ieftina era uriasa, si doar cu ajutorul milioanelor de sclavi s-au putut realiza marile constructii care astazi inca incinta turistii prin maretzia si complexitatea lor. Orasele antichitatii, drumurile romane atit de moderne in acele timpuri, marile suprafetze de grine si vii ,canale de irigatzii si poduri monumentale , toate erau contruite mai ales cu mina de lucru a sclavilor-roboti, care au si pierit cu milioanele in aceste uriase inclestari dintre vointza crincena si setea de maretie a stapinilor lor si natura ce-si apara cu furie posesiunile. Iar pentru ca acesti roboti sa poata fi plasati si gasiti cu usurintza, erau necesare piete de sclavi, unde contactul dintre vinzatori si cumparatori sa se poata face fara greutate. Iar aceste pietze trebuie sa fi fost foarte pitoresti. Dar sa incercam sa descriem o asemenea piatza.
Forma nu avea importantza, nici amplasamentul ei in cadrul orasului, dar trebuie sa fi fost plina de tzarcuri si piedestale in care erau parcatzi sclavii si sclavele scoase la vinzare. Acestia erau expusi complet goi, iar cei mai nou adusi erau legati cu funii sau lantzuri, si erau prezentati in picioare pentru a putea fi observati cit mai bine. Singura "podoaba"pe care o aveau era un soi de colier de metal, asemanator cu o zgarda, prevazut cu un inel de care se putea atasa o funie sau un lantz. Acest colier era si principalul element care trada apartenentza la lumea sclavilor a celui care il purta.
Goliciunea lor este obligatorie, si nu doar pentru a-i rusina. Sclavii sint -dupa cum am mai precizat- niste sarmane trupuri fara suflet si vointza -deci nu pot avea probleme de pudoare, cum nici animalele nu se sfiesc sa-si etaleze goliciunea si organele sexuale in public, fara ca acest lucru sa fie considerat scandalos. In plus, acceptarea de a te prezenta gol si de a-ti lasa trupul pipait de eventualii amatori denota faptul ca cel expus chiar isi accepta fara circnire conditia de sclav si nu va protesta nici daca va fi utilizat in scopuri sexuale de catre stapinii sai. Dar trupul gol poate fi de asemenea mai usor cercetat de cumparatori, care nu cumpara o marfa fara sa o cerceteze cu atentie, pentru a descoperi eventualele semne de boala ori defecte, caci sclavii bolnavi nu valoreaza practic nimic, iar un nou sclav constituie totusi o investitie importanta.
Piatza pe care o prezentam aici este o piatza mare,situata la periferia Romei, iar astazi sint expusi peste o suta de sclavi, din cele mai diverse categorii. Aici, intr-o asemenea piatza sint expusi insa de obicei doar sclavi-salahori si servitori, cu rare exceptii, caci sclavii scumpi sint de obicei prezentati la fatza locului la casele marilor nobili bogati.
Adusi dis-de-dimineatza, sclavii asteapta sub privirile vigilente ale supraveghetorilor inarmatzi cu bice, sulitze si ciomege, care viseaza deja la cistigul care-i aseapta. Cei mai multi dintre sclavii expusi, cu experientza, asteapta placizi in picioare sau asezati in sezut ori in genunchi. Citiva sclavi barbari, cu mustati uriase si plete (sclavilor li se epileaza parul facial si sint tunsi foarte scurt) , adusi direct din Germania, cu miinile si picioarele prinse in lanturi solide si butuci, aflati pentru prima data expusi la un asemenea tirg, stau speriatzi, furiosi si rusinosi ,incercind sa-si ascunda in van goliciunea, in vreme ce arunca priviri nelinistite in jur din ochii lor tulburi. Intr-un coltz, citiva copii rapiti din tzari barbare, de vreo opt-zece ani, cu ochii inrouratzi, flaminzi si prinsi cu funii de mijloc, stau zgribulitzi si speriati, stringindu-se cu spaima unii in altzii. Cinci sclavi batrini, cu parul alb si fetzele pline de riduri,si trupurile pline de cicatrici de lovituri vechi, asteapta in picioare, cu privirile golite de orice sperantza. Stiu ca sansele de a-si afla vreun stapin sint prea mici, si mai mult ca sigur ca vor fi refuzati ,iar proprietarul lor ii va ucide pentru a scapa de povara intretinerii lor.
Cu totii sint flaminzi si obositi, caci doar sclavii care muncesc primesc hrana, -cei destinati vinzarii primesc doar daca au noroc vreo coaja de piine ori vreo bucata de turta de mei, ori vreun pumn de terci de orz ca sa-si recapete puterile,-si asta doar daca vor fi cumintzi si isi vor face cit mai bine publicitate prin comportament de sclav linistit si ascultator, in asa fel incit ziua stapinului care-i vinde sa se termine in profit.
Incep sa soseasca si cumparatorii, dar si o multzime de gura-casca, un soi de vagabonzi fara o letzcaie, dar care isi fac de treaba cascind gura sau comentind calitatile ori defectele reale sau imaginare ale sclavilor expusi -ca niste veritabili cumparatori. Un soi de chibitzi care privesc doar cel mai adesea spectacolul, care este uneori foarte excitant. Sint un soi de galerie zgomotoasa de diletanti, ce uneori se amesteca in negocieri, laudind sau criticind marfa in sperantza ca vinzatorul sau cumparatorul le va oferi ceva pentru ajutorul dat.
Primii cumparatori sint in general tzarani mai avutzi, negustori maruntzi ori mici nobili scapatatzi care cauta sclavi servitori, mai ales, buni la toate. Marii proprietari si negustori se trezesc tirziu si vin in general dupa prinz.
O tzaranca instarita, (dupa bratzara masiva de argint agatzata de mina) se uita la o sclava expusa in picioare. Sclava pare destul de tinara, dar imbatrinita de lipsuri si suferintze, si nu are decit un ochi. Altfel, sclava e voinica si are o atitudine foarte cuviincioasa, insa cumparatoarea si-a propus sa o cumpere cu cit mai putzin. Se urca deci hotarita pe piedestalul de piatra pe care este expusa sclava, si incepe s-o pipaie, s-o suceasca si s-o observe din toate partile, in vreme ce nu-l mai slabeste cu intrebarile pe vinzator: de unde-i sclava?... cam citi ani are?... la cine a mai slujit ?... cum a pierdut ochiul?... ce stie sa faca?...
Omul ii raspunde politicos si mieros, lingindu-si buzele: sclava e ilira, are cam 35-40 de ani, (desi arata de 45), a lucrat ca doica si servitoare la casa X si la casa Y, unde s-a comportat foarte multzumitor... Ultimul stapin i-ar fi murit, iar mostenitorii s-au hotarit sa o vinda... palavrageste el cu ochii pironitzi la punga ce se vede atirnata de briul femeii.
In vremea asta, cumparatoarea incepe sa verifice sclava in amanunt. Ii pipaie muschii soldurilor si ai bratzelor, sinii (ca sa vada daca n-are chisturi), ii baga mina intre picioare si-i introduce un deget in vagin, apoi il scoate si-l miroase, ca sa vada daca nu e bolnava de vreo boala lumeasca, in vreme ce-i pindeste sclavei reactziile. Dar aceasta sclava este traita mult in sclavie, si nu reactioneaza nicicum. Nu se fereste, ba chiar cind i se infige mina intre picioare, isi desface un pic pulpele si-si apleaca bazinul ca sa fie mai bine pipaita., caci stie ca asemenea incercari sint normale la o sclava.
Cumparatoarea ii casca apoi gura si priveste inauntru.
-Are doi dintzi lipsa, si masele cariate!, zice ea, acru.
-Doar nu cumperi sclava, femeie, ca sa iti manince mincarea! face, ofuscat, vinzatorul .Oricum, e marfa buna: e voinica si se tzine de treaba! O sa fii multzumita de ea! Si o dau si ieftin!
-Si ochiul?! se zborseste taranca, cu miinile in sold. Ce fac eu cu o sclava chioara?! Daca-l pierde si pe celalalt, cine-mi mai cumpara o sclava oarba si stirba?...
Cu un zimbet perfid, vinzatorul ii arata o tinara sclava superba, aflata intr-un tzarc mai indepartat, si-i spune:
-N-ai decit s-o cumperi pe aceea, daca asta nu-ti place! Aia are amindoi ochii si toate maselele, si-ti va rontzai si paiele de pe casa!
-Sau, daca ti se pare prea scumpa, o poti lua pe batrinica de colo! -indica el o batrina sclava din tzarcul sclavilor refuzatzi. Aia, sigur n-are nici un dinte in gura, dar are chiar doi ochi, si daca o hranesti ca lumea, cu pui friptzi si lapte indulcit cu miere, o potzi pune sa-ti motzaie in fatza casei, s-o pazeasca de duhuri rele!
Un hohot de ris zguduie cei citiva privitoritori care s-au strins sa priveasca scena. Acra, femeia spune:
-Daca ar arata ca fatuca de colo, mai zic si eu! Cit despre baba, nici pielea de pe ea nu mai e buna decit sa fie atirnata in fatza usii, ca tzol! Mai bine spune-mi: cit ceri pe chioara ta? Hai, zi-i mai repede, ca ma grabesc!
-Zece sestertzi! face omul, hotarit.
-Ciiit!?! se zborseste cumparatoarea. Pentru o chioara cu-n picior in groapa si cu tzitze flescaite, tu-mi ceri cit pe un sclav intreg si bun de munca?!... Glumesti!
-Ba nu glumesc deloc, face vinzatorul, acru. O sclava tinara si sanatoasa, ca asta, buna de munca si fara betesuguri importante face si douazeci! Am mai lasat din pret pentru ochi si pentru masele!
- Zei mari! face femeia, ridicind ochii spre cer, sclava asta e mai scumpa decit un porc bine hranit!
- Daca tot alegi porcul, face vinzatorul, cu un zimbet perfid, pune-ti porcul respectiv sa-ti sape gradina, sa-ti faca mincare, sa -ti spele blidele si sa iti coase straie: vei fi multumita, iar la sfirsit poti sa-l si faci tocana! Pe cind sclava asta fara ceva dinti nu e buna deloc sa o maninci, si nici untura nu poti sa faci din ea !
Hohotele privitorilor se amplifica. Raspunsul vinzatorului le-a placut.
-Nu zic ca n-o fi avind si calitati, recunoaste cu greu femeia, dar pe criza asta de parale, zece sesterti mi se pare... Razboaie nu mai sint, de unde sa scoata bietul om zece sesterti pentru o cioara de sclav ?...
-Poate n-or fi razboaie, dar de negutzatorit tot se poate negutzatori! Griul se cauta, ca si poamele! face barbatul. Zau, nu-i mult zece sesterti: am dat cu doisprezece una fara nici un dinte in gura!
-Daca nu maninca se sfrijeste si nu mai e buna de munca, spune hotarita tzaranca. Iti dau pe ea sase!
-Pe Juppiter! se sufoca vinzatorul de indignare, sase sesterti pe o sclava sanatoasa! Glumesti, femeie! Unde ai mai auzit de un asemenea pretz?!
-Am mai avut o sclava, ceva mai batriioara, pe care am luat-o cu patru! Dar mi-a murit acum o luna, si caut alta!
-Patru sesterti! se mira omul. Nu-i de mirare ca a murit: a murit de rusine ca a fost pretzuita asa de putin! Asta face zece... ce sa mai vorbim! Fara cel putin noua, n-o dau nici mort!
-Sase!,,, Mai pun o jumate de sestert, asa, ca sa-ti fac o placere, dar mai mult nu dau!
-Sase sestertzi jumate! se tinguie omul. Pe toti demonii din Infern, n-o dau nici sa ma pici cu ceara! Da macar opt, sa am o zi mai buna, ca si la zece sestertzi pierd oricum!
...Si tirguiala continua tot asa, cu tzipete si imprecatzii de ambele parti, cu luarea ca martori a zeilor si demonilor. Sclava e smucita cind de unul, cind de altul, ca sa i se sublinieze calitatile sau defectele, iar privitorii ii iau in zeflemea pe amindoi. Numai sclava sta placida si docila, lasind sa-i fie pipaite madularele sa i se caste gura, sa fie trasa de urechi sau de mina, asteptind sa se termine gilceava si sa i se stabileasca pretzul. E rupta de foame ,si stie ca nu va primi hrana decit daca va fi vinduta, caci stapinul ei de acum e falit si e la fel de infometat ca si ea. Iar cumparatoarea e vicleana si priceputa in negutzatorie, si a mirosit ca vinzatorul are urgenta nevoie de parale!
VA URMA
joi, 28 mai 2015
vineri, 22 mai 2015
Tipuri de sclavi existenti in antichitate V
7)- GLADIATORII. Un soi deosebit de sclavi, ce a fost propriu doar Imperiului Roman. Sclavi-luptători, ce trebuiau sa satisfacă nevoia de sînge şi de violenţă a publicului roman, în arenele circului. Căci pe atunci circul nu era un loc în care se prezentau acrobaţii şi dresură de animale, ci lupte între oameni, între fiare, sau între oameni şi fiare.
Solizi, bine hranitzi si ingrijitzi, aspri, foarte bine pregatitzi pentru lupta, erau sclavi ce proveneau din prinsii de razboi ce se comportasera cu neobisnuita vitejie. Erau ţinuţi in fortareţe-scoala unde invatzau sa lupte si sa se comporte in fatza publicului. Nu erau umilitzi, mai ales homosexual, caci trebuiau sa ramina cit mai virili, si sa-si apere barbaţia pina la capat. Erau pedepsţi exclusiv fizic, ca o forma de calire pentru luptele in arena. Amenintzarea cu trimiterea la o scoala obisnuita de sclavie, unde ar fi fost posedati homosexual si fortzatzi sa inghita murdarii era de-ajuns ca sa-i faca sa se lupte cu furie pentru viatza si demnitatea lor.
Erau foarte rai si violentzi, iar rascoalele lor (putzine totusi la numar) se transformau uneori in veritabile razboaie, foarte greu inabusite de armatele Romei. Erau insa printre putzinii sclavi ce puteau fi siguri pe eliberarea lor: daca reuseau sa supravietzuiasca luptelor la circ un numar de ani ( de obicei intre sase si zece) erau eliberati si incorporatzi soldatilor Imperiului, sau puteau deveni chiar si cetatzeni romani liberi.
8)- SCLAVII-BLAZON. Nu stiu daca am ales foarte bine denumirea, dar alta nu-mi vine in minte, deocamdata. Nu erau propriu-zis sclavi, ci mai degraba niste prizonieri fara sperantza de eliberare, sortitzi sa satisfaca orgoliul detzinatorilor lor.
Proveneau exclusiv dintre membrii marilor familii regale sau imperiale din statele cucerite, si erau de obicei regi, regine, imparati, printi,printzese, generali sau inaltzi demnitari dusmani/e, care erau expusi in public in custi sau in lantzuri, de obicei acoperitzi cu straie si podoabe regale sau de parada, pentru ca privitorii sa-i poata vedea si sa le consemneze decaderea si sa-si poata bate joc de ei.
Doar regii si imparatzii invingatori au avut de obicei asemenea sclavi-blazon. Printzii si printzesele Troiei cucerite de ahei, printzi germani expusi inlantzuitzi in pietze publice romane, mari generali capturatzi de egipteni pe cimpul de lupta, regele persan Darius, Gingis Khan sau Baiazid-Fulgerul capturat de Timur Lenk -au fost astfel de sclavi.
Viatza lor a fost foarte scurta, caci decaderea brusca a fost imposibil de suportat, atit de Cassandara sau Hecuba, cit si de Darius sau Baiazid. Daca Gingis Khan a reusit sa evadeze, ceilaltzi au fost foarte-foarte bine pazitzi, si au murit de inima rea.
La marile case regale sau imperiale ale cuceritorilor antici era lucru obisnuit sa vezi un batrin, o femeie, sau un barbat bine imbracatzi, cu lantzuri la picioare, cu fetzele supte si ochii golitzi, care erau expusi in fatza privitorilor la marile ospetze, si care fusesera fie vreun mare general, mare preot ori rege, fie vreo imparateasa, printzesa ori inalta cutrezana din vreo cetate cucerita foarte greu si cu mari pierderi si cheltuieli.
Acesti sclavi-blazon desi erau destul de bine tratati si de obicei niciodata brutalizatzi, mureau de regula in mai putzin de un an. Cei care se umileau deveneau de obicei slugi la casele regale si imperiale. Timur Lenk se lauda cu o suita de servitori provenita exclusiv din regi, regine si printzi si printzese din tzarile cucerite!
Despre drepturile acestor sclavi-blazon, ce sa mai spunem? Dreptul la expunere injositoare in public si la dispretz!
INCHEIERE.
In societatea romana sau greaca sclavii-salahori erau categoria cea mai raspindita, reprezentind intre 70 si uneori 90 % din sclavii existentzi. La popoarele barbare numarul sclavilor era mult mai mic, iar proportzia sclavilor-salahori era cam aceeasi. Tot la barbari (tot ce nu era grec sau roman, eventual egiptean) sclavii amanti masculi, gladiatorii ori sclavii intelectuali lipseau cu desavirsire, iar artizanii, sclavii-servitori si sclavele-amante erau in general in procent foarte mic. Asta pentru ca la barbari necesarul de servitori ai unei familii nobile era mult mai redus, aici nefiind apreciat luxul trindav al civilizatzilor, iar placerile si necesitatzile fiind mult mai simple. Si o movila de capete de dusmani ucisi era mult mai excitanta pentru un printz barbar decit o cohorta de sclavi rapciugosi, care nici nu prea ar fi avut ce lucra prin Dacia ori Germania cele acoperite de paduri. Sclavii de aici erau deci mai putzini, si erau tratatzi oarecum mai omeneste, in sensul ca in loc sa fie chinuitzi, umilitzi sau mutilatzi pentru fapte grave, ei erau ucisi pur si simplu, mai mult sau mai putzin... barbar.
Solizi, bine hranitzi si ingrijitzi, aspri, foarte bine pregatitzi pentru lupta, erau sclavi ce proveneau din prinsii de razboi ce se comportasera cu neobisnuita vitejie. Erau ţinuţi in fortareţe-scoala unde invatzau sa lupte si sa se comporte in fatza publicului. Nu erau umilitzi, mai ales homosexual, caci trebuiau sa ramina cit mai virili, si sa-si apere barbaţia pina la capat. Erau pedepsţi exclusiv fizic, ca o forma de calire pentru luptele in arena. Amenintzarea cu trimiterea la o scoala obisnuita de sclavie, unde ar fi fost posedati homosexual si fortzatzi sa inghita murdarii era de-ajuns ca sa-i faca sa se lupte cu furie pentru viatza si demnitatea lor.
Erau foarte rai si violentzi, iar rascoalele lor (putzine totusi la numar) se transformau uneori in veritabile razboaie, foarte greu inabusite de armatele Romei. Erau insa printre putzinii sclavi ce puteau fi siguri pe eliberarea lor: daca reuseau sa supravietzuiasca luptelor la circ un numar de ani ( de obicei intre sase si zece) erau eliberati si incorporatzi soldatilor Imperiului, sau puteau deveni chiar si cetatzeni romani liberi.
8)- SCLAVII-BLAZON. Nu stiu daca am ales foarte bine denumirea, dar alta nu-mi vine in minte, deocamdata. Nu erau propriu-zis sclavi, ci mai degraba niste prizonieri fara sperantza de eliberare, sortitzi sa satisfaca orgoliul detzinatorilor lor.
Proveneau exclusiv dintre membrii marilor familii regale sau imperiale din statele cucerite, si erau de obicei regi, regine, imparati, printi,printzese, generali sau inaltzi demnitari dusmani/e, care erau expusi in public in custi sau in lantzuri, de obicei acoperitzi cu straie si podoabe regale sau de parada, pentru ca privitorii sa-i poata vedea si sa le consemneze decaderea si sa-si poata bate joc de ei.
Doar regii si imparatzii invingatori au avut de obicei asemenea sclavi-blazon. Printzii si printzesele Troiei cucerite de ahei, printzi germani expusi inlantzuitzi in pietze publice romane, mari generali capturatzi de egipteni pe cimpul de lupta, regele persan Darius, Gingis Khan sau Baiazid-Fulgerul capturat de Timur Lenk -au fost astfel de sclavi.
Viatza lor a fost foarte scurta, caci decaderea brusca a fost imposibil de suportat, atit de Cassandara sau Hecuba, cit si de Darius sau Baiazid. Daca Gingis Khan a reusit sa evadeze, ceilaltzi au fost foarte-foarte bine pazitzi, si au murit de inima rea.
La marile case regale sau imperiale ale cuceritorilor antici era lucru obisnuit sa vezi un batrin, o femeie, sau un barbat bine imbracatzi, cu lantzuri la picioare, cu fetzele supte si ochii golitzi, care erau expusi in fatza privitorilor la marile ospetze, si care fusesera fie vreun mare general, mare preot ori rege, fie vreo imparateasa, printzesa ori inalta cutrezana din vreo cetate cucerita foarte greu si cu mari pierderi si cheltuieli.
Acesti sclavi-blazon desi erau destul de bine tratati si de obicei niciodata brutalizatzi, mureau de regula in mai putzin de un an. Cei care se umileau deveneau de obicei slugi la casele regale si imperiale. Timur Lenk se lauda cu o suita de servitori provenita exclusiv din regi, regine si printzi si printzese din tzarile cucerite!
Despre drepturile acestor sclavi-blazon, ce sa mai spunem? Dreptul la expunere injositoare in public si la dispretz!
INCHEIERE.
In societatea romana sau greaca sclavii-salahori erau categoria cea mai raspindita, reprezentind intre 70 si uneori 90 % din sclavii existentzi. La popoarele barbare numarul sclavilor era mult mai mic, iar proportzia sclavilor-salahori era cam aceeasi. Tot la barbari (tot ce nu era grec sau roman, eventual egiptean) sclavii amanti masculi, gladiatorii ori sclavii intelectuali lipseau cu desavirsire, iar artizanii, sclavii-servitori si sclavele-amante erau in general in procent foarte mic. Asta pentru ca la barbari necesarul de servitori ai unei familii nobile era mult mai redus, aici nefiind apreciat luxul trindav al civilizatzilor, iar placerile si necesitatzile fiind mult mai simple. Si o movila de capete de dusmani ucisi era mult mai excitanta pentru un printz barbar decit o cohorta de sclavi rapciugosi, care nici nu prea ar fi avut ce lucra prin Dacia ori Germania cele acoperite de paduri. Sclavii de aici erau deci mai putzini, si erau tratatzi oarecum mai omeneste, in sensul ca in loc sa fie chinuitzi, umilitzi sau mutilatzi pentru fapte grave, ei erau ucisi pur si simplu, mai mult sau mai putzin... barbar.
joi, 7 mai 2015
Tipuri de sclavi din antichitate IV
4- SCLAVII ARTIZANI. O alta categorie de sclavi privilegiati. Erau sclavi ce cunosteau foarte bine o meserie cu mare cautare, sau erau veritabilui artisti intr-un domeniu tehnic oarecare.
Puteau fi bijutieri, fabricanti de arme, inventatori in tehnica, bucatari, cofetari,pantofari,arhitecti, zidari, gradinari, dulgheri, pietrari, sau alte categorii de meseriasi foarte cautati si pretuiti. Costau veritabile averi, si de obicei nu erau trecuti prin teribilele scoli de sclavi. Doar nobilii foarte bogati isi permiteau asemenea artizani, pe care ii plateau de multe ori cu greutatea lor in aur. Erau foarte bine tratati, aproape ca niste oameni liberi, si aveau de obicei in subordine alti sclavi salahori pe care-i foloseau in realizarea operelor lor. Multi nobili importanti se mindreau cu constructiile,mincarurile,podoabele, armele sau gradinile realizate de asemenea artizani.
Nu erau pedepsiti aproape niciodata ,cel putin nu fizic,si de obicei aveau o foarte mare libertate de miscare (aveau insa o suita de paza permanenta), erau foarte bine hraniti, ingrijiti,aveau chiar si servitori personali, si aveau de obicei si drept la viatza sexuala permanenta. Erau un fel de mici stapini, si se comportau ca atare, iar in caz de rascoale se ascundeau odata cu stapinii lor. Ceilalti sclavi ii respectau si se temeau de ei. Multzi dintre acesti sclavi-artizani deveneau libertzi, dupa un numar oarecare de ani de slujire credincioasa si imbogatzire a stapinilor lor.
5- SCLAVII INTELECTUALI. Ca si artizanii, erau o categorie privilegiata, provenind de obicei din rindul nobililor prinsi in razboaie sau in urma unor expeditii de jaf. Erau traducatori,arhitecti inalti,inventatori, filozofi, matematicieni, etc., iar rolul lor de baza era acela de profesori pentru fiii nobililor si motive de epatare a convivilor la ospetze. Aveau deci un rol exclusiv cultural. Erau oameni foarte inteligenti si invatati, si erau de obicei eliberati foarte repede, devenind cetateni romani, caci Roma se mindrea mult cu intelectualitatea ei polivalenta. Erau deci excelent tratatzi si constituiau un fel de podoabe culturale ale lumii inalte. Traiau foarte mult si deveneau de obicei cetatzeni de vaza ai statului adoptiv.
Nu erau trecuti prin scolile de sclavi, nu erau umiliti, aveau oarecare drepturi (viatza sexuala regulata,hrana foarte buna, ingrijiri medicale,absentza batailor,drept la demnitate).Erau mai degraba un soi de prizonieri sau ostatici de lux.
6- SCLAVII AMANTI. Rolul lor era de obicei doar acela de a satisface sexual stapinii si de a constitui un fel de podoabe vii ale caselor in care salasluiau. Proveneau mai ales din tineri si tinere foarte frumosi ce erau rapiti din tzarile lor si initiati in tainele iubirii fizice, in scoli speciale. Aveau o atitudine foarte ingrijita, ceva cultura, se miscau cu gratzie, vorbeau linistit, zimbeau dulce, erau politicosi, aruncau ocheade languroase, erau epilatzi,ingrijiti, parfumati,mereu zimbitori, imbracati foarte elegant si provocator, coafati, cu unghii ingrijite si acoperiti de podoabe scumpe, ei insisi fiind considerati niste veritabile podoabe.
Mincau excelent, erau pofticiosi si mofturosi, aveau suite de servitori ce le intreceau deseori pe cele ale stapinilor lor, se imbaiau foarte des si la orice semn de indispozitie sau boala un medic se afla la capatiiul lor. Erau in genere foarte fandositi, si ii dispretzuiau profund pe ceilalti sclavi. Nu erau niciodata pedepsiti, plingeau si se plingeau des iar poruncile lor trebuiau sa fie respectate intocmai, caci stapinii le admiteau orice capricii, si de aceasta ceilalti sclavi ii urau si-i vorbeau de rau.
Erau experti in arta amorului fizic, deseori fiind si buni declamatori ori cintaretzi, stiind sa isi desfete stapinii in moduri inimaginabile. Nu participau insa la orgiile obisnuite, si nu puteau fi impartiti altor petrecareti decit cind era vorba despre persoane foarte importante, de foarte inalt grad. Puteau da insa mici spectacole cu caracter sexual in fatza comesenilor care erau destul de importanti, insa de obicei erau rezervati doar pentru poftele stapinului.
Mai aveau si un rol estetic, fiind un fel de podoabe vii ale casei, un soi de statui miscatoare, atragind privirile vizitatorilor cu frumusetzea lor.
In caz de rascoala fugeau si se ascundeau unde puteau, caci sclavii razvratiti ii violau si-i ucideau fara mila. La batrinetze deveneau de obicei sclavi-servitori, caci erau foarte blinzi si devotatzi stapinilor.
O categorie aparte de sclave-amante au constituit-o in acele vremuri FECIOARELE. Virginele nubile rapite din tzarile lor beneficiau de un tratament aparte, fara umilintzele si violentzele de care aveau parte ceilalti sclavi. Nu erau transportate sau expuse goale, ba chiar erau transportate in care speciale, pedepsele fizice erau foarte rare si de intensitate foarte scazuta, mincau destul de bine, erau atent ingrijite si tratate in caz de boala,nu erau fortzate sa munceasca, iar scolile obisnuite de dresura le erau necunoscute. Aceasta pentru ca fecioria era deosebit de scumpa, nobilii foarte bogati si pofticiosi ai vremii platind pentru fecioare veritabile averi, de multe ori o singura fecioara valorind cit citeva sute de sclavi obisnuitzi.
Aceste fete erau scolite in scoli speciale, unde invatzau limba noii tzari, atitudinea, sa cinte, sa danseze, fiind apoi vindute , dar nu in pietzele obisnuite de sclavi, ci prin prezentare la casele nobililor de vaza.
VA URMA
Puteau fi bijutieri, fabricanti de arme, inventatori in tehnica, bucatari, cofetari,pantofari,arhitecti, zidari, gradinari, dulgheri, pietrari, sau alte categorii de meseriasi foarte cautati si pretuiti. Costau veritabile averi, si de obicei nu erau trecuti prin teribilele scoli de sclavi. Doar nobilii foarte bogati isi permiteau asemenea artizani, pe care ii plateau de multe ori cu greutatea lor in aur. Erau foarte bine tratati, aproape ca niste oameni liberi, si aveau de obicei in subordine alti sclavi salahori pe care-i foloseau in realizarea operelor lor. Multi nobili importanti se mindreau cu constructiile,mincarurile,podoabele, armele sau gradinile realizate de asemenea artizani.
Nu erau pedepsiti aproape niciodata ,cel putin nu fizic,si de obicei aveau o foarte mare libertate de miscare (aveau insa o suita de paza permanenta), erau foarte bine hraniti, ingrijiti,aveau chiar si servitori personali, si aveau de obicei si drept la viatza sexuala permanenta. Erau un fel de mici stapini, si se comportau ca atare, iar in caz de rascoale se ascundeau odata cu stapinii lor. Ceilalti sclavi ii respectau si se temeau de ei. Multzi dintre acesti sclavi-artizani deveneau libertzi, dupa un numar oarecare de ani de slujire credincioasa si imbogatzire a stapinilor lor.
5- SCLAVII INTELECTUALI. Ca si artizanii, erau o categorie privilegiata, provenind de obicei din rindul nobililor prinsi in razboaie sau in urma unor expeditii de jaf. Erau traducatori,arhitecti inalti,inventatori, filozofi, matematicieni, etc., iar rolul lor de baza era acela de profesori pentru fiii nobililor si motive de epatare a convivilor la ospetze. Aveau deci un rol exclusiv cultural. Erau oameni foarte inteligenti si invatati, si erau de obicei eliberati foarte repede, devenind cetateni romani, caci Roma se mindrea mult cu intelectualitatea ei polivalenta. Erau deci excelent tratatzi si constituiau un fel de podoabe culturale ale lumii inalte. Traiau foarte mult si deveneau de obicei cetatzeni de vaza ai statului adoptiv.
Nu erau trecuti prin scolile de sclavi, nu erau umiliti, aveau oarecare drepturi (viatza sexuala regulata,hrana foarte buna, ingrijiri medicale,absentza batailor,drept la demnitate).Erau mai degraba un soi de prizonieri sau ostatici de lux.
6- SCLAVII AMANTI. Rolul lor era de obicei doar acela de a satisface sexual stapinii si de a constitui un fel de podoabe vii ale caselor in care salasluiau. Proveneau mai ales din tineri si tinere foarte frumosi ce erau rapiti din tzarile lor si initiati in tainele iubirii fizice, in scoli speciale. Aveau o atitudine foarte ingrijita, ceva cultura, se miscau cu gratzie, vorbeau linistit, zimbeau dulce, erau politicosi, aruncau ocheade languroase, erau epilatzi,ingrijiti, parfumati,mereu zimbitori, imbracati foarte elegant si provocator, coafati, cu unghii ingrijite si acoperiti de podoabe scumpe, ei insisi fiind considerati niste veritabile podoabe.
Mincau excelent, erau pofticiosi si mofturosi, aveau suite de servitori ce le intreceau deseori pe cele ale stapinilor lor, se imbaiau foarte des si la orice semn de indispozitie sau boala un medic se afla la capatiiul lor. Erau in genere foarte fandositi, si ii dispretzuiau profund pe ceilalti sclavi. Nu erau niciodata pedepsiti, plingeau si se plingeau des iar poruncile lor trebuiau sa fie respectate intocmai, caci stapinii le admiteau orice capricii, si de aceasta ceilalti sclavi ii urau si-i vorbeau de rau.
Erau experti in arta amorului fizic, deseori fiind si buni declamatori ori cintaretzi, stiind sa isi desfete stapinii in moduri inimaginabile. Nu participau insa la orgiile obisnuite, si nu puteau fi impartiti altor petrecareti decit cind era vorba despre persoane foarte importante, de foarte inalt grad. Puteau da insa mici spectacole cu caracter sexual in fatza comesenilor care erau destul de importanti, insa de obicei erau rezervati doar pentru poftele stapinului.
Mai aveau si un rol estetic, fiind un fel de podoabe vii ale casei, un soi de statui miscatoare, atragind privirile vizitatorilor cu frumusetzea lor.
In caz de rascoala fugeau si se ascundeau unde puteau, caci sclavii razvratiti ii violau si-i ucideau fara mila. La batrinetze deveneau de obicei sclavi-servitori, caci erau foarte blinzi si devotatzi stapinilor.
O categorie aparte de sclave-amante au constituit-o in acele vremuri FECIOARELE. Virginele nubile rapite din tzarile lor beneficiau de un tratament aparte, fara umilintzele si violentzele de care aveau parte ceilalti sclavi. Nu erau transportate sau expuse goale, ba chiar erau transportate in care speciale, pedepsele fizice erau foarte rare si de intensitate foarte scazuta, mincau destul de bine, erau atent ingrijite si tratate in caz de boala,nu erau fortzate sa munceasca, iar scolile obisnuite de dresura le erau necunoscute. Aceasta pentru ca fecioria era deosebit de scumpa, nobilii foarte bogati si pofticiosi ai vremii platind pentru fecioare veritabile averi, de multe ori o singura fecioara valorind cit citeva sute de sclavi obisnuitzi.
Aceste fete erau scolite in scoli speciale, unde invatzau limba noii tzari, atitudinea, sa cinte, sa danseze, fiind apoi vindute , dar nu in pietzele obisnuite de sclavi, ci prin prezentare la casele nobililor de vaza.
VA URMA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)