PAPOOSE (mail): -N-am dispărut,după cum bine vezi.Dar viața mea nu înseamnă doar BDSM, și mai am și alte probleme,și trebuie să le rezolv.
Problemele prezentate de tine nu pot fi rezolvate doar într-o perioadă scurtă, și absența unei mișcări BDSM unite la noi face imposibilă o rezolvare serioasă. Sîntem încă tolerați, nu recunoscuți. Ce să-i faci!...
SHEMALE înseamnă, în BDSM-ul de limbă engleză, un bărbat ce seamănă cu o femeie (sîni mari,păr lung,piele fină și epilată, aspect general exterior feminin,etc), dar cu penis normal și comportament sexual de obicei masculin sau bisexual.
JEANESCLAVE -Paris (mail): -Problema castrării e una extrem de delicată, deși pentru un sclav dedicat (cum te consideri tu) nu ar trebui să se pună. Da, ai dreptate, virilitatea ta e o parte importantă a corpului tău, ca bărbat, -dar in relațiile tale cu Dominele ce soi de bărbat mai ești și tu? Ce ”bărbat” mai poate fi și acela care e futut în cur de o femeie, după ce i s-au legat coaiele strîns, ca să nu poată avea erecție?! Dacă Domina în chestiune chiar dorește să te angajeze ca sclav servitor pe viață, te poți supune chiar și castrării. Căci ,în lume există multe Dominatoare care își castrează servitorii, căci doar așa îi acceptă ca sclavi servitori, deoarece virilitatea lor le enervează sau chiar le sperie.
Oricît ți s-ar părea de ciudat, se pare că sclavii eunuci sînt foarte mulțumiți de noua lor situație, și descoperă noi posibilități de a se satisface erotic, iar faptul că li se permite astfel să rămînă mereu lăngă Stăpîna mult dorită îi umple de mai multă fericire decăt dacă li s-ar permite să o posede o dată sexual...
Te sfătuiesc însă să stai de vorbă cu alți sclavi castrați sau și cu eunuci,pe bloguri dedicate, și să decizi în cunoștință de cauză, căci după cum bine spunea un castrat: castrarea este definitivă, și trebuie să fii foarte hotărît să faci un asemenea pas !
FRYSS,Zărnești (mail): -Eu torturez și umilesc pe oricine, și nu mă șochează să descopăr (cum crezi tu) că sub un oarecare pseudonim s-ar ascunde nu știu ce vedetă, politician, prelat, magistrat, artist sau mai știu eu cine. Am avut multe surprize la viața mea, și mi-au trecut prin gheare unii oameni despre care nimeni nu s-ar fi aștepteat să fie pasionați de sadomasochism . Dar, bineînțeles că nu am vorbit niciodată despre ei, și daca azi îi mai intîlnesc, mă fac că-i ignor! În BDSM, discreția este vitală, căci altfel rămîi singur!
De asemenea, uneori am avut surpriza să aflu ca vreun/o amator/are de ședințe sadomasao cu care discutasem îndelung și negociasem la sînge condițiile și limitele era de fapt vreun coleg de facultate sau vreun vecin amator, dar m-am comportat exact ca și cu un necunoscut, și ceilalți colegi sau vecini ori cunoscuți nu au aflat nici pîna azi de preferințele acestora ori despre ședințele la care am luat parte împreună. Nici azi nu aș fi prea șocat să aflu că apelează la mine vreo cunoștință, căci BDSM-ul devine din ce în ce mai cunoscut și căutat, și mulți oameni plictisiți de viața lor sexuală tind să caute plăceri în domenii șocante de-a dreptul. N-aș fi uimit nici dacă vreo persoană cunoscută, care ar afla pe căi obscure că sînt un sadic, m-ar aborda direct și mi-ar propune să devină sclava mea. Aș verifica-o pe loc (daca se poate), și aș accepta să-i ofer vreo ședință inițială, dacă demonstrează că știe ce vrea, are atitudinea dorită și eventual pune la dispoziție un spațiu discret. Și, bineînțeles, nimeni nu ar afla despre ce am discutat, ba nici măcar vreun apropo despre acestea nu voi face niciodată!
