UN TIRG DE SCLAVI I

  Tîrguri de sclavi au existat în toată perioada sclavagistă, în toata lumea, dar mai ales în marile orașe din țarile cu civilizații avansate. Aici cererea de sclavi era foarte mare, caci si necesitatile marilor imperii, iubitoare de maretzie, fast si opulentza erau cu mult mai mari decit cele ale unor civilizatii primitive sau putzin dezvoltate. Asemenea tirguri-oboare de sclavi faceau parte din lumea antica, asa cum pietzele de pasari sau zarzavaturi de azi fac parte din lumea noastra. Nevoia de mina de lucru inteligenta dar extrem de ieftina era uriasa, si doar cu ajutorul milioanelor de sclavi s-au putut realiza marile constructii care astazi inca incinta turistii prin maretzia si complexitatea lor. Orasele antichitatii, drumurile romane atit de moderne in acele timpuri, marile suprafetze de grine si vii ,canale de irigatzii si poduri monumentale , toate erau contruite mai ales cu mina de lucru a sclavilor-roboti, care au si pierit cu milioanele in aceste uriase inclestari dintre vointza crincena si setea de maretie a stapinilor lor si natura ce-si apara cu furie posesiunile. Iar pentru ca acesti roboti sa poata fi plasati si gasiti cu usurintza, erau necesare piete de sclavi, unde contactul dintre vinzatori si cumparatori sa se poata face fara greutate. Iar aceste pietze trebuie sa fi fost foarte pitoresti. Dar sa incercam sa descriem o asemenea piatza.

  Forma nu avea importantza, nici amplasamentul ei in cadrul orasului, dar trebuie sa fi fost plina de tzarcuri si piedestale in care erau parcatzi sclavii si sclavele scoase la vinzare. Acestia erau expusi complet goi, iar cei mai nou adusi erau legati cu funii sau lantzuri, si erau prezentati in picioare pentru a putea fi observati cit mai bine. Singura "podoaba"pe care o aveau era un soi de colier de metal, asemanator cu o zgarda, prevazut cu un inel de care se putea atasa o funie sau un lantz. Acest colier era si principalul element care trada apartenentza la lumea sclavilor a celui care il purta.
  Goliciunea lor este obligatorie, si nu doar pentru a-i rusina. Sclavii sint -dupa cum am mai precizat- niste sarmane trupuri fara suflet si vointza -deci nu pot avea probleme de pudoare, cum nici animalele nu se sfiesc sa-si etaleze goliciunea si organele sexuale in public, fara ca acest lucru sa fie considerat scandalos. In plus, acceptarea de a te prezenta gol si de a-ti lasa trupul pipait de eventualii amatori denota faptul ca cel expus chiar isi accepta fara circnire conditia de sclav si nu va protesta nici daca va fi utilizat in scopuri sexuale de catre stapinii sai. Dar trupul gol poate fi de asemenea mai usor cercetat de cumparatori, care nu cumpara o marfa fara sa o cerceteze cu atentie, pentru a descoperi eventualele semne de boala ori defecte, caci sclavii bolnavi nu valoreaza practic nimic, iar un nou sclav constituie totusi o investitie importanta.

  Piatza pe care o prezentam aici este o piatza mare,situata la periferia Romei, iar astazi sint expusi peste o suta de sclavi, din cele mai diverse categorii. Aici, intr-o asemenea piatza sint expusi insa de obicei doar sclavi-salahori si servitori, cu rare exceptii, caci sclavii scumpi sint de obicei prezentati la fatza locului la casele marilor nobili bogati.
  Adusi dis-de-dimineatza, sclavii asteapta sub privirile vigilente ale supraveghetorilor inarmatzi cu bice, sulitze si ciomege, care viseaza deja la cistigul care-i aseapta. Cei mai multi dintre sclavii expusi, cu experientza, asteapta placizi in picioare sau asezati in sezut ori in genunchi. Citiva sclavi barbari, cu mustati uriase si plete (sclavilor li se epileaza parul facial si sint tunsi foarte scurt) , adusi direct din Germania, cu miinile si picioarele prinse in lanturi solide si butuci, aflati pentru prima data expusi la un asemenea tirg, stau speriatzi, furiosi si rusinosi ,incercind sa-si ascunda in van goliciunea, in vreme ce arunca priviri nelinistite in jur din ochii lor tulburi. Intr-un coltz, citiva copii rapiti din tzari barbare, de vreo opt-zece ani, cu ochii inrouratzi, flaminzi si prinsi cu funii de mijloc, stau zgribulitzi si speriati, stringindu-se cu spaima unii in altzii. Cinci sclavi batrini, cu parul alb si fetzele pline de riduri,si trupurile pline de cicatrici de lovituri vechi, asteapta in picioare, cu privirile golite de orice sperantza. Stiu ca sansele de a-si afla vreun stapin sint prea mici, si mai mult ca sigur ca vor fi refuzati ,iar proprietarul lor ii va ucide pentru a scapa de povara intretinerii lor.
  Cu totii sint flaminzi si obositi, caci doar sclavii care muncesc primesc hrana, -cei destinati vinzarii primesc doar daca au noroc vreo coaja de piine ori vreo bucata de turta de mei, ori vreun pumn de terci de orz ca sa-si recapete puterile,-si asta doar daca vor fi cumintzi si isi vor face cit mai bine publicitate prin comportament de sclav linistit si ascultator, in asa fel incit ziua stapinului care-i vinde sa se termine in profit.

  Incep sa soseasca si cumparatorii, dar si o multzime de gura-casca, un soi de vagabonzi fara o letzcaie, dar care isi fac de treaba cascind gura sau comentind calitatile ori defectele reale sau imaginare ale sclavilor expusi -ca niste veritabili cumparatori. Un soi de chibitzi care privesc doar cel mai adesea spectacolul, care este uneori foarte excitant. Sint un soi de galerie zgomotoasa de diletanti, ce uneori se amesteca in negocieri, laudind sau criticind marfa in sperantza ca vinzatorul sau cumparatorul le va oferi ceva pentru ajutorul dat.
  Primii cumparatori sint in general tzarani mai avutzi, negustori maruntzi ori mici nobili scapatatzi care cauta sclavi servitori, mai ales, buni la toate. Marii proprietari si negustori se trezesc tirziu si vin in general dupa prinz.

  O tzaranca instarita, (dupa bratzara masiva de argint agatzata de mina) se uita la o sclava expusa in picioare. Sclava pare destul de tinara, dar imbatrinita de lipsuri si suferintze, si nu are decit un ochi. Altfel, sclava e voinica si are o atitudine foarte cuviincioasa, insa cumparatoarea si-a propus sa o cumpere cu cit mai putzin. Se urca deci hotarita pe piedestalul de piatra pe care este expusa sclava, si incepe s-o pipaie, s-o suceasca si s-o observe din toate partile, in vreme ce nu-l mai slabeste cu intrebarile pe vinzator: de unde-i sclava?... cam citi ani are?... la cine a mai slujit ?... cum a pierdut ochiul?... ce stie sa faca?...
  Omul ii raspunde politicos si mieros, lingindu-si buzele: sclava e ilira, are cam 35-40 de ani, (desi arata de 45), a lucrat ca doica si servitoare la casa X si la casa Y, unde s-a comportat foarte multzumitor... Ultimul stapin i-ar fi murit, iar mostenitorii s-au hotarit sa o vinda... palavrageste el cu ochii pironitzi la punga ce se vede atirnata de briul femeii.
  In vremea asta, cumparatoarea incepe sa verifice sclava in amanunt. Ii pipaie muschii soldurilor si ai bratzelor, sinii (ca sa vada daca n-are chisturi),  ii baga mina intre picioare si-i introduce un deget in vagin, apoi il scoate si-l miroase, ca sa vada daca nu e bolnava de vreo boala lumeasca, in vreme ce-i pindeste sclavei reactziile. Dar aceasta sclava este traita mult in sclavie, si nu reactioneaza nicicum. Nu se fereste, ba chiar cind i se infige mina intre picioare, isi desface un pic pulpele si-si apleaca bazinul ca sa fie mai bine pipaita., caci stie ca asemenea incercari sint normale la o sclava.
  Cumparatoarea ii casca apoi gura si priveste inauntru.
-Are doi dintzi lipsa, si masele cariate!, zice ea, acru.
-Doar nu cumperi sclava, femeie, ca sa iti manince mincarea! face, ofuscat, vinzatorul .Oricum, e marfa buna: e voinica si se tzine de treaba! O sa fii multzumita de ea! Si o dau si ieftin!
-Si ochiul?! se zborseste taranca, cu miinile in sold. Ce fac eu cu o sclava chioara?! Daca-l pierde si pe celalalt, cine-mi mai cumpara o sclava oarba si stirba?...
 Cu un zimbet perfid, vinzatorul ii arata o tinara sclava superba, aflata intr-un tzarc mai indepartat, si-i spune:
-N-ai decit s-o cumperi pe aceea, daca asta nu-ti place! Aia are amindoi ochii si toate maselele, si-ti va rontzai si paiele de pe casa!
-Sau, daca ti se pare prea scumpa, o poti lua pe batrinica de colo! -indica el o batrina sclava din tzarcul sclavilor refuzatzi. Aia, sigur n-are nici un dinte in gura, dar are chiar doi ochi, si daca o hranesti ca lumea, cu pui friptzi si lapte indulcit cu miere, o potzi pune sa-ti motzaie in fatza casei, s-o pazeasca de duhuri rele!
  Un hohot de ris zguduie cei citiva privitoritori care s-au strins sa priveasca scena. Acra, femeia spune:
-Daca ar arata ca fatuca de colo, mai zic si eu! Cit despre baba, nici pielea de pe ea nu mai e buna decit sa fie atirnata in fatza usii, ca tzol!  Mai bine spune-mi: cit ceri pe chioara ta?  Hai, zi-i mai repede, ca ma grabesc!
-Zece sestertzi! face omul, hotarit.
-Ciiit!?! se zborseste cumparatoarea. Pentru o chioara cu-n picior in groapa si cu tzitze flescaite, tu-mi ceri cit pe un sclav intreg si bun de munca?!... Glumesti!
-Ba nu glumesc deloc, face vinzatorul, acru. O sclava tinara si sanatoasa, ca asta, buna de munca si fara betesuguri importante face si douazeci! Am mai lasat  din pret pentru ochi si pentru masele!
- Zei mari! face femeia, ridicind ochii spre cer, sclava asta e mai scumpa decit un porc bine hranit!
- Daca tot alegi porcul, face vinzatorul, cu un zimbet perfid, pune-ti porcul respectiv sa-ti sape gradina, sa-ti faca mincare, sa -ti spele blidele si sa iti coase straie: vei fi multumita, iar la sfirsit poti sa-l si faci tocana! Pe cind sclava asta fara ceva dinti nu e buna deloc sa o maninci, si nici untura nu poti sa faci din ea !
  Hohotele privitorilor se amplifica. Raspunsul vinzatorului le-a placut.
-Nu zic ca n-o fi avind si calitati, recunoaste cu greu femeia, dar pe criza asta de parale, zece sesterti mi se pare... Razboaie nu mai sint, de unde sa scoata bietul om zece sesterti pentru o cioara de sclav ?...
-Poate n-or fi razboaie, dar de negutzatorit tot se poate negutzatori! Griul se cauta, ca si poamele! face barbatul. Zau, nu-i mult zece sesterti: am dat cu doisprezece una fara nici un dinte in gura!
 -Daca nu maninca se sfrijeste si nu mai e buna de munca, spune hotarita tzaranca. Iti dau pe ea sase!
-Pe Juppiter! se sufoca vinzatorul de indignare, sase sesterti pe o sclava sanatoasa! Glumesti, femeie! Unde ai mai auzit de un asemenea pretz?!
-Am mai avut o sclava, ceva mai batriioara, pe care am luat-o cu patru! Dar mi-a murit acum o luna, si caut alta!
 -Patru sesterti! se mira omul. Nu-i de mirare ca a murit: a murit de rusine ca a fost pretzuita asa de putin! Asta face zece... ce sa mai vorbim! Fara cel putin noua, n-o dau nici mort!
-Sase!,,, Mai pun o jumate de sestert, asa, ca sa-ti fac o placere, dar mai mult nu dau!
-Sase sestertzi jumate! se tinguie omul. Pe toti demonii din Infern, n-o dau nici sa ma pici cu ceara! Da macar opt, sa am o zi mai buna, ca si la zece sestertzi pierd oricum!
  ...Si tirguiala continua tot asa, cu tzipete si imprecatzii de ambele parti, cu luarea ca martori a zeilor si demonilor. Sclava e smucita cind de unul, cind de altul, ca sa i se sublinieze calitatile sau defectele, iar privitorii ii iau in zeflemea pe amindoi. Numai sclava sta placida si docila, lasind sa-i fie pipaite madularele sa i se caste gura, sa fie trasa de urechi sau de mina, asteptind sa se termine gilceava si sa i se stabileasca pretzul. E rupta de foame ,si stie ca nu va primi hrana decit daca va fi vinduta, caci stapinul ei de acum e falit si e la fel de infometat ca si ea. Iar cumparatoarea e vicleana si priceputa in negutzatorie, si a mirosit ca vinzatorul are urgenta nevoie de parale!
 VA URMA

Tipuri de sclavi existenti in antichitate V

7)- GLADIATORII. Un soi deosebit de sclavi, ce a fost propriu doar Imperiului Roman. Sclavi-luptători, ce trebuiau sa satisfacă nevoia de sînge şi de violenţă a publicului roman, în arenele circului. Căci pe atunci circul nu era un loc în care se prezentau acrobaţii şi dresură de animale, ci lupte între oameni, între fiare, sau între oameni şi fiare.

  Solizi, bine hranitzi si ingrijitzi, aspri, foarte bine pregatitzi pentru lupta, erau sclavi ce proveneau din  prinsii de razboi ce se comportasera cu neobisnuita vitejie. Erau ţinuţi in fortareţe-scoala unde invatzau sa lupte si sa se comporte in fatza publicului. Nu erau umilitzi, mai ales homosexual, caci trebuiau sa ramina cit mai virili, si sa-si apere barbaţia pina la capat. Erau pedepsţi exclusiv fizic, ca o forma de calire pentru luptele in arena. Amenintzarea cu trimiterea la o scoala obisnuita de sclavie, unde ar fi fost posedati homosexual si fortzatzi sa inghita murdarii era de-ajuns ca sa-i faca sa se lupte cu furie pentru viatza si demnitatea lor.

  Erau foarte rai si violentzi, iar rascoalele lor (putzine totusi la numar) se transformau uneori in veritabile razboaie, foarte greu inabusite de armatele Romei. Erau insa printre putzinii sclavi ce puteau fi siguri pe eliberarea lor: daca reuseau sa supravietzuiasca luptelor la circ un numar de ani ( de obicei intre sase si zece) erau eliberati si incorporatzi soldatilor Imperiului, sau puteau deveni chiar si cetatzeni romani liberi.

 8)- SCLAVII-BLAZON. Nu stiu daca am ales foarte bine denumirea, dar alta nu-mi vine in minte, deocamdata. Nu erau propriu-zis sclavi, ci mai degraba niste prizonieri fara sperantza de eliberare, sortitzi sa satisfaca orgoliul detzinatorilor lor.

  Proveneau exclusiv dintre membrii marilor familii regale sau imperiale din statele cucerite, si erau de obicei regi, regine, imparati, printi,printzese, generali sau inaltzi demnitari dusmani/e, care erau expusi in public in custi sau in lantzuri, de obicei acoperitzi cu straie si podoabe regale sau de parada, pentru ca privitorii sa-i poata vedea si sa le consemneze decaderea si sa-si poata bate joc de ei.
  Doar regii si imparatzii invingatori au avut de obicei asemenea sclavi-blazon. Printzii si printzesele Troiei cucerite de ahei, printzi germani expusi inlantzuitzi in pietze publice romane, mari generali capturatzi de egipteni pe cimpul de lupta, regele persan Darius, Gingis Khan sau Baiazid-Fulgerul capturat de Timur Lenk -au fost astfel de sclavi.
  Viatza lor a fost foarte scurta, caci decaderea brusca a fost imposibil de suportat, atit de Cassandara sau Hecuba, cit si de Darius sau Baiazid. Daca Gingis Khan a reusit sa evadeze, ceilaltzi au fost foarte-foarte bine pazitzi, si au murit de inima rea.
  La marile case regale sau imperiale ale cuceritorilor antici era lucru obisnuit sa vezi un batrin, o femeie, sau un barbat bine imbracatzi, cu lantzuri la picioare, cu fetzele supte si ochii golitzi, care erau expusi in fatza privitorilor la marile ospetze, si care fusesera fie vreun mare general, mare preot ori rege, fie vreo imparateasa, printzesa ori inalta cutrezana din vreo cetate cucerita foarte greu si cu mari pierderi si cheltuieli.

  Acesti sclavi-blazon desi erau destul de bine tratati si de obicei niciodata brutalizatzi, mureau de regula in mai putzin de un an. Cei care se umileau deveneau de obicei slugi la casele regale si imperiale. Timur Lenk se lauda cu o suita de servitori provenita exclusiv din regi, regine si printzi si printzese din tzarile cucerite!
  Despre drepturile acestor sclavi-blazon, ce sa mai spunem? Dreptul la expunere injositoare in public si la dispretz!


INCHEIERE.

  In societatea romana sau greaca sclavii-salahori erau categoria cea mai raspindita, reprezentind intre 70 si uneori 90 % din sclavii existentzi. La popoarele barbare numarul sclavilor era mult mai mic, iar proportzia sclavilor-salahori era cam aceeasi. Tot la barbari (tot ce nu era grec sau roman, eventual egiptean) sclavii amanti masculi, gladiatorii ori sclavii intelectuali lipseau cu desavirsire, iar artizanii, sclavii-servitori si sclavele-amante erau in general in procent foarte mic. Asta pentru ca la barbari necesarul de servitori ai unei familii nobile era mult mai redus, aici nefiind apreciat luxul trindav al civilizatzilor, iar placerile si necesitatzile fiind mult mai simple. Si o movila de capete de dusmani ucisi era mult mai excitanta pentru un printz barbar decit o cohorta de sclavi rapciugosi, care nici nu prea ar fi avut ce lucra prin Dacia ori Germania cele acoperite de paduri. Sclavii de aici erau deci mai putzini, si erau tratatzi oarecum mai omeneste, in sensul ca in loc sa fie chinuitzi, umilitzi sau mutilatzi pentru fapte grave, ei erau ucisi pur si simplu, mai mult sau mai putzin... barbar.

Tipuri de sclavi din antichitate IV

4- SCLAVII ARTIZANI. O alta categorie de sclavi privilegiati. Erau sclavi ce cunosteau foarte bine o meserie cu mare cautare, sau erau veritabilui artisti intr-un domeniu tehnic oarecare.
  Puteau fi bijutieri, fabricanti de arme, inventatori in tehnica, bucatari, cofetari,pantofari,arhitecti, zidari, gradinari, dulgheri, pietrari, sau alte categorii de meseriasi foarte cautati si pretuiti. Costau veritabile averi, si de obicei nu erau trecuti prin teribilele scoli de sclavi. Doar nobilii foarte bogati isi permiteau asemenea artizani, pe care ii plateau de multe ori cu greutatea lor in aur. Erau foarte bine tratati, aproape ca niste oameni liberi,  si aveau de obicei in subordine alti sclavi salahori pe care-i foloseau in realizarea operelor lor. Multi nobili importanti se mindreau cu constructiile,mincarurile,podoabele, armele sau gradinile realizate de asemenea artizani.
  Nu erau pedepsiti aproape niciodata ,cel putin nu fizic,si de obicei aveau o foarte mare libertate de miscare (aveau insa o suita de paza permanenta), erau foarte bine hraniti, ingrijiti,aveau chiar si servitori personali, si aveau de obicei si drept la viatza sexuala permanenta. Erau un fel de mici stapini, si se comportau ca atare, iar in caz de rascoale se ascundeau odata cu stapinii lor. Ceilalti sclavi ii respectau si se temeau de ei. Multzi dintre acesti sclavi-artizani deveneau libertzi, dupa un numar oarecare de ani de slujire credincioasa si imbogatzire a stapinilor lor.

5- SCLAVII INTELECTUALI. Ca si artizanii, erau o categorie privilegiata, provenind de obicei din rindul nobililor prinsi in razboaie sau in urma unor expeditii de jaf. Erau traducatori,arhitecti inalti,inventatori, filozofi, matematicieni, etc., iar rolul lor de baza era acela de profesori pentru fiii nobililor si motive de epatare a convivilor la ospetze. Aveau deci un rol exclusiv cultural. Erau oameni foarte inteligenti si invatati, si erau de obicei eliberati foarte repede, devenind cetateni romani, caci Roma se mindrea mult cu intelectualitatea ei polivalenta. Erau deci excelent tratatzi si constituiau un fel de podoabe culturale ale lumii inalte. Traiau foarte mult si deveneau de obicei cetatzeni de vaza ai statului adoptiv.

Nu erau trecuti prin scolile de sclavi, nu erau umiliti, aveau oarecare drepturi (viatza sexuala regulata,hrana foarte buna, ingrijiri medicale,absentza batailor,drept la demnitate).Erau mai degraba un soi de prizonieri sau ostatici de lux.

6- SCLAVII AMANTI. Rolul lor era de obicei doar acela de a satisface sexual stapinii si de a constitui un fel de podoabe vii ale caselor in care salasluiau. Proveneau mai ales din tineri si tinere foarte frumosi ce erau rapiti din tzarile lor si initiati in tainele iubirii fizice, in scoli speciale. Aveau o atitudine foarte ingrijita, ceva cultura, se miscau cu gratzie, vorbeau linistit, zimbeau dulce, erau politicosi, aruncau ocheade languroase, erau epilatzi,ingrijiti, parfumati,mereu zimbitori, imbracati foarte elegant si provocator, coafati, cu unghii ingrijite si acoperiti de podoabe scumpe, ei insisi fiind considerati niste veritabile podoabe.

  Mincau excelent, erau pofticiosi si mofturosi, aveau suite de servitori ce le intreceau deseori pe cele ale stapinilor lor, se imbaiau foarte des si la orice semn de indispozitie sau boala un medic se afla la capatiiul lor. Erau in genere foarte fandositi, si ii dispretzuiau profund pe ceilalti sclavi. Nu erau niciodata pedepsiti, plingeau si se plingeau des iar poruncile lor trebuiau sa fie respectate intocmai, caci stapinii le admiteau orice capricii, si de aceasta ceilalti sclavi ii urau si-i vorbeau de rau.

 Erau experti in arta amorului fizic, deseori fiind si buni declamatori ori cintaretzi, stiind sa isi desfete stapinii in moduri inimaginabile. Nu participau insa la orgiile obisnuite, si nu puteau fi impartiti altor petrecareti decit cind era vorba despre persoane foarte importante, de foarte inalt grad. Puteau da insa mici spectacole cu caracter sexual in fatza comesenilor care erau destul de importanti, insa de obicei erau rezervati doar pentru poftele stapinului.
  Mai aveau si un rol estetic, fiind un fel de podoabe vii ale casei, un soi de statui miscatoare, atragind privirile vizitatorilor cu frumusetzea lor.
  In caz de rascoala fugeau si se ascundeau unde puteau, caci sclavii razvratiti ii violau si-i ucideau fara mila. La batrinetze deveneau de obicei sclavi-servitori, caci erau foarte blinzi si devotatzi stapinilor.

 O categorie aparte de sclave-amante au constituit-o in acele vremuri FECIOARELE. Virginele nubile rapite din tzarile lor beneficiau de un tratament aparte, fara umilintzele si violentzele de care aveau parte ceilalti sclavi. Nu erau transportate sau expuse goale, ba chiar erau transportate in care speciale, pedepsele fizice erau foarte rare si de intensitate foarte scazuta, mincau destul de bine, erau atent ingrijite si tratate in caz de boala,nu erau fortzate sa munceasca, iar scolile obisnuite de dresura le erau necunoscute. Aceasta pentru ca fecioria era deosebit de scumpa, nobilii foarte bogati si pofticiosi ai vremii platind pentru fecioare veritabile averi, de multe ori o singura fecioara valorind cit citeva sute de sclavi obisnuitzi.
  Aceste fete erau scolite in scoli speciale, unde invatzau limba noii tzari, atitudinea, sa cinte, sa danseze, fiind apoi vindute , dar nu in pietzele obisnuite de sclavi, ci prin prezentare la casele nobililor de vaza.

 VA URMA

SCLAVIA IN ANTICHITATE (III) Tipuri de sclavi existenti in antichitate

   Sclavii erau si ei sortați pe categorii, căci de obicei un sclav obișnuit nu prețuia prea mult, neștiind decît să lucreze cu mținile în cadrul cîtorva activități rudimentare, mai ales ca muncitori agricoli necalificați sau ca salahori.  Insa cei care cunosteau si puteau practica anumite arte sau mestesuguri, ori cei foarte frumosi erau pretuiti mult mai mult si tratati mult mai bine.

 Iata deci cam care au fost categoriile de sclavi existente in lumea antica si ce caracteristici ii diferentiau:

 1)-SCLAVII SALAHORI. Categoria cea mai des intilnita si cea mai prost tratata. Sclavi ce proveneau mai ales din prinsi din razboaie sau din tzaranii cei mai rudimentari. Destinati exclusiv muncilor necalificate, agricultura grosiera, minerit, carausie, defrisari, salahorit,etc.
  Rudimentari, robusti, inculti,erau cei mai prost tratati dintre toti sclavii, si erau victimele predilecte ale jocurilor barbare si singeroase din timpul orgiilor organizate de stapinii lor. Valorau foarte putzin,caci nu stiau sa lucreze mai nimic ca lumea,cunosteau foarte prost limba tzarii de adoptzie, si mai erau si foarte lenesi daca erau lasati nesupravegheati. Primeau o ingrijire minimala, hrana de obicei doar o data pe zi -si aceea de obicei neindestulatoare- , vreo zdreantza rupta pe post de camasa, niciodata incaltzari sau protectzii in timpul muncii, iar noaptea erau parcati intr-un soi de inchisori speciale numite -la romani- ERGASTULE.. In general nu aveau nici nume, iar cind il aveau era de obicei un nume de lucru sau de animal. Erau biciuiti si schingiuitzi in permanenta, cu sau fara vina si nu primeau niciodata ingrijire igienica sau medicala. Daca se imbolnaveau, erau izolatzi si lasati sa se vindece de la sine sau sa moara, de cele mai multe ori fara hrana, caci numai cei care munceau aveau dreptul sa manince. Traiau foarte putzin: cam 10-15 ani de la data devenirii lor ca sclavi, datorita prostului tratament administrat de stapini, si erau si cei mai periculosi si violentzi in timpul rascoalelor. Nu erau niciodata lasati nesupravegheati,caci fugeau des, jefuiau, violau si ucideau ori de cite ori aveau prilejul. Multi erau mutilati pentru nesupunere. Nasul, urechea, limba, vreun deget sau chiar si o mina taiate, vreun ochi scos sau castratzi, iar trupurile le erau virstate de urme de lovituri de bici.
  Unii purtau toata viatza lantzuri la picioare. In scolile de sclavi treceau prin cele mai umilitoare probe, trebuind sa renuntze la orice pretentie de a se comporta si a fi considerati niste oameni. In general nu erau eliberati niciodata, si viatza lor de sclavi se sfirsea numai odata cu moartea. Cind mureau, trupurile lor erau date de obicei ca hrana fiorosilor ciini de razboi si paza, ciini ce trebuiau invatati sa atace oameni. Caci nici macar dupa moarte sclavii nu capatau dreptul de a fi tratati ca niste oameni.

 2)-SCLAVII SERVITORI. O categorie cu totul diferita de sclavi, si a doua ca pondere din masa sclavilor antici. Acestia erau niste sclavi ceva mai bine tratatzi. Aveau un rol destul de ambiguu, asemanator cu cel al tziganilor robi din feudalitatea romaneasca. De la a servi in casa stapinilor sau pe mosiile acestora, si pina la a-i apara si a le fi amantzi. De obicei erau tineri, aratosi, civilizati, mult mai bine imbracatzi si ingrijitzi... Erau mult mai harnici si mai vioi, si avind si o mai mare libertate de miscare. Mincau de cel putzin doua ori pe zi si de obicei suficient (nu intotdeauna si la orice stapin), aveau haine decente, puteau avea si incaltzari sau chiar si mici podoabe facute din metale ordinare, se imbaiau si puteau primi si ingrijiri medicale (daca  nu se imbolnaveau prea grav), dormeau mult mai bine, in camere aflate in casa stapinului sau in colibe speciale , si mai aveau si sansa de a fi eliberatzi daca se purtau foarte bine si oracolele erau favorabile eliberarii lor.

  Proveneau de obicei din copii facuti de sclave cu stapinii lor, din oameni liberi vinduti ca sclavi pentru acoperirea unor datorii banesti, din tineri nobili barbari luati prizonieri si nerascumparati, sau din tineri tzarani inteligenti luati prizonieri din aceleasi regiuni, sau erau fosti sclavi ai unor nobili barbari luati prizonieri la rindul lor. Se revoltau extrem de rar, iar de obicei in timpul rascoalelor aparau cit puteau avutul si viatza stapinilor, caci sclavii primitivi rasculatzi ii schingiuiau si-i ucideau si pe ei, considerindu-i uneltele stapinilor.
  Nici ei nu aveau drept la casatorie, viatza sexuala sau sexualitate distincta, insa erau utilizatzi des ca amanti, iar in timpul orgiilor puteau fi posedatzi de oricare dintre mesenii participantzi. Multi dintre ei erau castratzi, mai ales cind erau sclavii personali ai femeilor din familie. Caci femeile aveau, in antichitate, ca si mai tirziu, un statut de semisclavie,cel putzin in ceea ce priveste sexualitatea.
  Si ei puteau fi pedepsiti oricind fara nici o justificare, dar cu ei stapinii se comportau de obicei ceva mai blind -in anumite limite- caci deseori viatza lor si a familiilor lor depindeau de acestia. Rolurile lor erau de servitori, doici, femei de serviciu, portari, vizitii, bucatari, rindasi, ciobani, vacari, porcari, insotzitori la vinatoare, croitori, baiesi, degustatori, etc,in afara de cel de amante/tzi. Ei erau practic cei care ingrijeau casa si viatza stapinilor lor.
  Traiau de obicei destul de mult, daca stapinii erau multzumitzi de serviciile lor,insa de obicei pe la 40-50 de ani erau deja batrini, datorita veghei permanente, stresului si pedepselor indurate, dar unii ajungeau si la 60-70 de ani. Cei care erau eliberati primeau o dota in bani sau pamint si deveneau astfel LIBERTI (la romani) ,adica cetatzeni cu drepturi depline.Cît timp erau însă sclavi nu aveau  nici ei drept la opinie personala, viatza sexuala regulata, etc.. si trebuiau sa se supuna orbeste oricaror pretentzii, ordine sau pofte ale stapinilor lor. Atunci cind erau banuitzi de furt sau acte sexuale oprite erau torturatzi si obligatzi astfel sa marturiseasca.

 3)-SCLAVII ARTISTI. Un gen aparte de sclavi, cu totul diferit de aceste prime doua categorii. In acea vreme nu existau teatre, sali de concert, circuri ( in sensul dat circului astazi) , sali de expozitzie, etc... Fiecare proprietar de sclavi avut poseda deci si o trupa mai mica sau mai mare de sclavi-artisti (de obicei muzicieni si dansatori), artisti cu care isi desfata simtzurile si isi epata vizitatorii. Dansatori, cintareti ,artisti plastici, artisti de circ, actori, poeti-declamatori, -isi prezentau mica lor reprezentatzie in fatza stapinului si a publicului agreat de acesta.
  Acesti sclavi erau de obicei foarte scumpi, cerutzi si cautatzi, si erau si o permanenta sursa de rivalitate intre bogatasii vremii. Valoarea lor era pretzuita dupa raritatea si calitatea artei prestate, si era la moda ca orice proprietar funciar sau nobil sa aiba in slujba sa macar o cintareatza sau o dansatoare pe care o mai folosea si drept amanta.

  Bine ingrijitzi, bine hranitzi, frumos imbracati si impodobiti, foarte bine tratatzi in caz de boala, de multe ori acoperiti de bijuterii foarte scumpe, acesti sclavi isi permiteau o viatza indestulata si boema in cadrul strimt al coliviei de aur in care erau constrinsi sa-si duca viatza. Nu traiau insa prea mult, caci odata cu virsta si pierderea calitatzilor artistice pentru care erau apreciatzi (mai ales dansatorii si cintaretzii, dar si jonglerii sau alti circari) erau inlaturatzi si sfirseau fie in mizerie pe la 40-50 de ani, de durere si disperare, ori decadeau la rangul de servitori.. Insa cita vreme puteau straluci, erau printre cei mai mofturosi si pretentiosi sclavi, si se purtau cu ceilalti ca niste stapini vritabili, iar stapinii lor le iertau multe si in general nu-i pedepseau fizic niciodata.
  Erau insa sursa unor veritabile razboaie reci duse intre nobili, prilej de rica si dusmanie, si nu rareori au constituit motivul pierzaniei unui proprietar ce devenea proscris si era doborit doar ca sa i se puna mina pe dansatoarea sa, rivnita de imparat sau de alt nobil intrigant.

 VA URMA

SCLAVIA IN ANTICHITATE II

  Care era de fapt rolul unui sclav? Numai aflînd acest lucru ne vom putea da seama de ce au fost atît de chinuiți aceștia în teribilele școli de dresaj și de ce era necesară acea înfiorătoare tortură fizică și psihică ce li se aplica sclavilor în acele „școli„.

  Deci, ce era de fapt un sclav, si care era rolul sau exact in societatea sclavagista antica?
  In fapt, sclavii erau denumiti foarte plastic "obiecte vorbitoare" (deci nu fiintze!) -un soi de roboti ascultatori si interșanjabili, care rolul de a munci in folosul exclusiv al stapinilor lor, fara nici un fel de plata si cu o ingrijire absolut minimala. Fiind considerati lucruri fara suflet, aveau mai putine drepturi chiar si decit animalele, care erau considerate fiintze avind oarecare suflet si tratate ca atare. Nu aveau nici un fel de drepturi, nici macar drepturile elementare ale celor mai decazuti oameni: dreptul la casatorie, la proprietate, la ingrijirea sanatatzii, la o opinie oarecare, -dar nici macar drepturi de baza, ca: dreptul la hrana, la integritate corporala, la viatza, chiar. Traiau numai atita vreme cit considerau necesar stapinii lor, atita vreme cit aveau nevoie de serviciile lor, si puteau fi ucisi, mutilati, torturati sau umiliti in orice mod, in orice moment., fara nici un fel de justificare din partea stapinilor. Viatza lor era inchinata exclusiv necesitatilor si poftelor stapinului ,cu trup si suflet (mai bine zis: cu suflare, caci nu aveau suflet, dupa cum am mai precizat). Nu puteau poseda absolut nimic, nici macar propriul trup, si de aceea nu aveau voie nici macar sa se automutileze sau sa se sinucida. Nu aveau nici macar drept la sentimente: nu puteau iubi, uri, dispretzui,detesta, compatimi decit la ordinul expres dat de stapin. Nu aveau dreptul la vreo opinie personala -trebuiau sa aprobe fara circnire orice opinie sau hotarire a stapinului, chiar si daca aceasta ii provoca suferinte fizice sau chiar moartea sclavului respectiv. Sclavul nu avea dreptul sa refuze niciodata absolut nimic, oricit de injositor sau periculos era ceea ce i se cerea. Si, neavind suflet, nu era protejat de nici un zeu, deci nu putea avea nici un fel de religie si nu se putea ruga nici unui zeu. Zeul sau suprem era stapinul sau.

  Comportamentul-tip al unui sclav trebuia sa fie urmatorul:
 -Sclavul trebuia sa fie permanent la dispozitia stapinului/ei la orice ora din zi sau din noapte, executind orbeste orice porunca si si acceptind fara circnire orice pedeapsa, oricit de umilitoare, periculoasa sau nejustificata ar fi fost aceasta. Trebuia sa vorbeasca intotdeauna cu voce scazuta, si sa se adreseze intotdeauna cu umilintza stapinilor sau oamenilor liberi cu care intrau in contact, sa tzina privirile intotdeauna plecate, si sa nu raspunda niciodata la jigniri si apostrofari. Nu trebuia sa rida niciodata, si nici macar sa plinga -sub amenintzare de pedeapsa. Trebuia sa munceasca pina la epuizare, cu foarte putzina hrana si putzine ore de somn. Nu avea drept la sexualitate proprie sau la viatza sexuala regulata: stapinul il putea utiliza pentru satisfacerea poftelor si fanteziilor sale sexuale, daca religia ii permitea acest lucru. Caci doar legile din monarhile foarte dezvoltate si civilizatiile foarte avansate permiteau homosexualitatea, si numai in asemenea state si civilizatzii exista o institutzie solida a sclaviei si veritabilele scoli de sclavi.
  Sclavul trebuia sa considere drept si acceptabil absolut orice i se poruncea, si nu avea voie sa comenteze niciodata o porunca venita de la stapinul sau direct. Si mai avea si obligatzia de a proteja viatza, sanatatea si bunurile stapinului sau si de a le spori pe acestea din urma.
  Era deci vorba despre un soi de papusa mobila fara vointza proprie, sortita sa execute orice fel de porunca, un fel de masinarie de carne fara suflet, asemanatoare omului, utilizata de sapinul ei pentru efectuarea diverselor munci sau activitati, ori pentru satisfacerea poftelor sale sexuale, artistice sau estetice.
  Nimic nu trebuia sa fie considerat prea rusinos sau umilitor pentru un sclav. Putea fi obligat sa munceasca fara oprire si sa fie pedepsit foarte aspru absolut pe nedrept, putea fi obligat sa se prostitueze pentru stapin, sa inghita tzarina, coji de oua, gainatz de pasare ,insecte, fecale, sputa, singe menstrual, viermi, mincare putrezita, etc... sa bea urina, sa joace jocuri penibile si periculoase, etc. Dar putea sa fie oricind biciuit, torturat, ars cu fierul rosu, castrat, orbit, mutilat, etc...  in timpul unor petreceri in care plictisul participantilor cerea un spectacol socant, care sa-i amuze si sa le puna singele in miscare. Aveau loc uneori veritabile vinatori de sclavi carora li se promitea libertatea sau iertarea de la mutilare daca reuseau sa supravietuiasca, unora li se scoteau intestinele pe viu, altora li se jupuia pielea si erau obligati sa si-o adune singuri..., iar urletele si tzipetele sfisietoare ale sarmanelor victime nu stirneau pic de compatimire, ci doar risete dispretzuitoare si tzipete excitate ale privitorilor.

  Nu trebuie sa ne mire acest comportament, aparent ilogic la niste fiintze umane si civilizate: sclavul era considerat un biet trup fara suflet si constiintza, deci nu era un om cel care tzipa , plingea si se zbatea, ci doar un trup, o carcasa de carne goala de fapt de orice simtzire omeneasca. Nici noi nu ne emotzionam cind vedem cum puiul taiat si infipt intr-o tzepusa  parca isi misca aripile sau sfiriie pe foc, sau cind aparatul de radio defect trosneste si tziuie in vreme ce arde impreuna cu alte gunoaie in care l-am aruncat. Ne-a fost de folos multa vreme, am ascultat stiri si muzica la el, dar acum e doar un rebut si nu ne mai e de folos, iar sunetele jalnice pe care le scoate in vreme ce arde nu ne mai impresioneaza. Doar e -la urma urmei un lucru fara suflet!

  E drept ca acest comportament si aceasta atitudine incredibile pentru civilizatzia de azi ducea uneori -se intzelege- la revolte ale sclavilor chinuitzi, care se purtau atunci la fel de singeros ca si nedreptzii lor stapini. Nu rareori orase intregi au fost transformate in ruine fumeginde in timpul unor rascoale ale sclavilor. Nenumaratele impilari, schingiuiri, umiliri si mutilari se transformau la rindul lor in schingiuiri si omoruri la fel de crude, urmate invariabil de represalii foarte severe ce duceau uneori la suprimarea tuturor sclavilor din regiunea respectiva.
  Cum insa nevoia de fortza de munca gratuita era foarte mare, numarul acestora era rapid completat cu altzii. Dar caracterul singeros al acestor rascoale i-a facut -cel putzin pe romani- sa incerce sa mai indulceasca un pic viatza sclavilor, iar spre sfirsitul sclavagismului european au aparut astfel GLADIATORII, sclavii ce nu cunosteau umilintzele obisnuite ale sclavilor clasici, ei trebuind sa lupte si sa moara in arenele circului, satisfacind astfel nevoia de singe si de violentza a vulgului roman.

  Dar scolile de sclavi clasice vor produce inca multa vreme sclavi-roboti, caci acestia au constituit baza fortzei de munca a lumii antice...

 VA URMA

Sclavia in antichitate I

DE CE A APĂRUT, ȘI CARE ERA ROLUL EI

  La sfîrșitul comunei primitive, au aparut indivizi care doreau și chiar au obținut o mult mai mare cantitate de bunuri decît ceilalți membri ai comunităților primitive clasice, și odată cu această acumulare de bunuri suplimentare a apărut și nevoia de a apăra aceste bunuri, care să ofere un ascendent posesorilor lor față de ceilalți membri și de alți indivizi doritori. De aceea a aparut diferentierea in clase a membrilor grupurilor primitive, in care diferentiere cei care strinsesera o cantitate mai mare de bunuri au fost numiti sefi din oficiu, avind drepturi mult mai multe decit ceilalti, dar si anumite obligatii specifice. In fapt, cei care detineau (cu drept de mostenire) bunuri mai multe decit nevoile lor, au devenit o clasa speciala, privilegiata, care avea rolul de a apara intreaga comunitate, dar nu mai era obligata sa munceasca in cadrul grupului pentru a-si asigura existenta. Asa a aparut casta nobililor, care la inceput era doar o casta de luptatori, ce nu trebuia sa se ocupe decit de antrenamentul in vederea razboiului, si apararea ordinii comunitatii. Mai apoi, aceasta casta era si judecatorul suprem, cel putin in problemele laice, cele de ordin religios raminind in sarcina clerului.

  Problema era ca lacomia acestor luptatori prin vocatie si mostenire devenea din ce in ce mai mare. Ca si rapacitatea lor. Insa nu se puteau folosi de proprii concetateni pentru a lucra paminturile din ce in ce mai multe obtinute an de an, si aveau nevoie de o mina de lucru din ce in ce mai numeroasa. Se puteau utiliza ce-i drept anumiti insi ce trebuiau sa plateasca pentru diverse greseli, dar doar pe termen limitat, caci gresiții faceau parte din clan, deci nu puteau fi folositi la nesfirsit, iar nobilii luptatori trebuiau sa protejeze membrii clanului, nu sa-i chinuie. Si atunci au inceput sa poarte razboaie nu doar pentru a agonisi noi paminturi si bunuri, ci si noi servitori, servitori si lucratori care nu mai aveau rolul de cetateni, fiind straini, ci care puteau fi utilizati pina la epuizare, si rasplatiti doar cu dreptul de a trai de azi pe miine, putind fi ucisi oricind.
  Acesti servitori-sclavi erau utilizati la inceput in numar limitat, caci nevoile nobililor primitivi erau destul de reduse. Dar, pe masura ce clanurile incep sa se uneasca si sa devina state, iar statele -mici si ele la inceput- sa devina regate mari si imperii, si pretentiile nobililor au crescut. Apare nevoia de opulenta, de lux, de cizelare. Acestea nu se puteau obtine decit in vreme de pace, caci in razboaie bunurile isi schimbau stapinul usor, si deseori erau si distruse. Trebuiau deci sa apara artizani personali specializati, care sa lucreze numai pentru un anumit nobil, si sa coste cit mai putin. Iar paminturile din ce in ce mai intinse trebuiau lucrate, cit mai gratis cu putinta.
  Dar sclavii primitivi erau prea independenti, fugeau deseori, se razvrateau, deseori luau chiar in stapinire clanuri intregi, se sinucideau, refuzau sa lucreze, violau, ucideau... Ce sa mai vorbim: erau o veritabila problema. Asa a aparut necesitatea crearii unei arte a sclaviei, a unei meserii care sa creeze sclavi total supusi, care sa faca absolut tot ce li se cere, fara circnire. Asa au aparut scolile de sclavi, si dresorii profesionisti de sclavi, cei care au creat ceea ce se va numi mai tirziu EPOCA SCLAVAGISTA.
  Caci nu regii si marii cuceritori au dat numele sclavagismului, ci tocmai acesti atit de anonimi si de putin cunoscuti dresori de sclavi, oamenii care au avut cea mai groaznica reputatie in lumea antica, si cei ale caror reguli stau astazi la baza sadomasochismului modern.

  DE UNDE PROVENEAU SCLAVII

  Nimeni nu se nastea propriu-zis sclav de la inceput, chiar daca existau si oameni considerati sclavi de la nastere. Un copil nascut de o sclava era considerat sclav, chiar si daca tatal lui biologic era nobil. Copilul unui barbat liber (si bogat, de obicei) si al unei mame sclave putea fi totusi recunoscut de tata si tratat ca mostenitor, dar nu era obligatoriu. Iar mama biologica a acestui copil de obicei raminea sclava in continuare, chiar si daca daduse mostenitor de parte barbateasca nobilului. Rareori putea fi eliberata.
  Acesti sclavi nascuti erau cei mai cautati, caci erau foarte docili, si nu se razvrateau practic niciodata, nestiind ce inseamna libertatea. Dar asemenea sclavi erau foarte putini, fata de nevoile crescinde ale nobililor insetati de putere si lux. Grosul sclavilor il va constitui marea masa de prinsi din razboaie si victimele raidurilor procuratorilor de sclavi profesionisti.

  Ce erau acesti procuratori? Erau niste mercenari care, in fruntea unor grupuri de luptatori sau ale unei mici armate chiar, atacau si jefuiau diverse asezari, pradind locuitorii si facind prizonieri. Prizonierii de obicei erau triati: pe de o parte, cei care puteau sa se rascumpere, si cei ce urmau sa devina sclavi. Procuratorii preferau in general rascumpararile, caci sclavii nescolarizati erau foarte ieftini si putin rezistenti, si multi mureau pe drum, din cauza lipsurilor si a nefericirii. Multi se sinucideau, si arta unui procurator sau dresor de sclavi consta mai ales in a-l face pe omul cazut in miinile lui sa devina o cirpa fara vointa si sa nu isi ia viatza cu primul prilej. Asa ca rascumpararea era practicata la scara larga.
  Daca omul era norocos, si avea rude destul de bogate, scapa doar cu o sperietura si o gaura in punga. Daca nu, soarta lui avea sa devina una groaznica.
  O alta sursa de sclavi era razboiul, Acesta furniza cei mai multi sclavi. Dar costa si foarte mult. Si era si foarte versatil, nu stiai cind te poti trezi tu sclav. Dar era utilizat la scara larga, atit pentru pradaciune cit si pentru pedepsire, si in caz de reusita aducea nu doar sclavi, ci si prada. Sclavii obtinuti din razboaie erau de doua feluri: civili si militari. Preferati erau primii, fiind mai docili. Militarii erau foarte greu de dresat, si se razvrateau des, de aceea erau deseori castrati, dar de multe ori fara folos, caci tot violenti ramineau. Insa din razboaie se puteau obtine sclavi artisti, artizani, constructori, medici, inventatori, poeti, etc.., a caror obtinere pe cale... civila ar fi costat enorm.
  Alta sursa de sclavi erau cei cumparati de la conducatori de triburi ce doreau sa scape de anumiti insi indezirabili. Un soi de politie politica. Sau erau vinduti insi fricosi, homosexuali, slabanogi, tarati, de care societatea respectiva dorea sa scape. Ori chiar datornici ce nu mai aveau cum sa isi plateasca vreodata datoriile.
 

SANE-SAFE-CONSENSUAL si spank_spank de pe BDSMRO.ro

  Poate veți fi surprinși să aflati ca regret iesirea de la postarea de pe BDSMRO.RO in care m-am luat în dinți cu spank_spank. Si asta, nu pentru ca mi-as fi pierdut din duritate sau din spiritul combativ, dar un sadic veritabil este in general un om rece si calculat, nicidecum o țață furioasa care arunca invective de prost gust in dreapta si-n stinga. Un spank_spank (deci un simplu indicativ fara valoare) isi poate permite sa se faca de ris in public, comportindu-se ca un golanas de Ferentari, caci nimeni nu poate sti cine este, de fapt. Dar un Zonner, care este un nume cunoscut de peste douazeci de ani, si mai este si un expert veritabil in BDSM hard, nu poate sa se coboare la nivelul tziganusilor cu fumuri. Eu pot sa raspund muscator si dur oricui, dar pastrind totusi anumite norme de politete in limbaj, oricit de furios as fi. Deci va rog sa faceti abstractie de iesirea mea de atunci.
  Voi raspunde deci in mod politicos la acuzatia adusa de spank_spank, vizavi de presupusul meu comportament fara limite fatza de sclavi, si de necunoasterea si neaplicarea de catre mine a principiilor SANE-SAFE-CONSENSUAL, universal acceptate si aplicate in BDSM.

  In ciuda aparentelor si a declaratiilor mele vizavi de acest subiect, ar fi gresit sa se considere ca eu nu aplic principiul SANE-SAFE-CONSENSUAL. Doar nu-s vreun violator de oameni nevinovati, sau vreun ucigas psihopat! Am -se intelege- si eu limite, ca orice expert de altfel, dar limitele si cerintele noastre sint cu totul altfel decit cele imaginate, dorite si uzitate de sclavii neprofesionisti.
  Dar aplic deci si eu normele SSC, chiar daca la un alt nivel.

 -SANE- se refera la sanatate, atit fizica, cit si psihica. Implica faptul ca sclavul/a torturat/a trebuie sa fie in primul rind asigurat/a ca nu va capata vreo boala, defect permanent, ori ca se va accidenta in timpul sedintei. Se refera atit la boli ce pot aparea ca urmare a tehnicilor dure utilizate de Domini, cit si la boli venerice. Tehnicile folosite trebuie sa nu-i puna sanatatea in pericol, in ansamblu.

  Si eu aplic tehnici... sanatoase, ca sa zic asa, chiar daca foarte dure, deseori. Instrumentele mele sint insa sterilizate dupa fiecare utilizare, si nu folosesc tehnici care sa accidenteze sclavii, sau sa le provoace boli. Niciodata nu-mi lovesc sclavii cu pumnii sau picioarele, cel mult le mai trag cite un sut in fund cind sint prea lenti. Nu rup coaste, nu rasucesc miini sau degete, nu-i gitui, nu-i oparesc si nu-i lovesc niciodata in testicule.
  Daca am dat ca exemplu cei doi sclavi loviti de Stapine in testicule, am facut-o doar ca sa demonstrez ca exista si tehnici care provoaca un extaz diferit de orgasm, pe care cei doi nu aveau cum sa-l obtina din lovituri dure si repetate in coaie, pina la lesin! Nicidecum nu am vrut sa spun ca as practica si eu asa ceva!
  Palme ,insa, le dau cu nemiluita, si poti fi sigur, Spankie, ca daca-ti dau o palma peste botul tau porcos , te pun cu roatele-n sus, badarane !

  Dar sa revin: tot SANE se refera si la integritatea psihica a sclavului torturat. Aici e aici: desi se refera la faptul ca un sclav nu trebuie sa-si piarda niciodata mintile in urma torturilor pe care i le aplici, trebuie sa stiti ca intotdeauna sedintele efectuate de experti vor modifica psihicul sclavilor. Acestia isi pierd volubilitatea, spiritul de independenta, atitudinea de oameni liberi, si devin obligatoriu mai rezervati, mai prudenti in limbaj si gesturi, mai ascultatori, mai putin expansivi. Nu, nu innebunesc, dar capata o atitudine de oameni ce asteapta mereu sa li se dea ordine, sa fie dominati. Asa se modifica de obicei si psihologia celor care suporta o sedinta completa de-a mea. Si tocmai de aceea le contest atit de net calitatea de sclavi a celor care m-au atacat pe BDSMRO.RO. Niste sclavi veritabili, care ar fi avut macar o experienta adevarata cu vreun expert sau sadic B/F ar fi avut un altfel de comportament si limbaj pe saituri!

 -SAFE -acest concept se refera la siguranta, mai ales. Sclavul trebuie sa se stie in siguranta in miinile tale, sa fie convins ca va termina sedinta viu si intreg. Se refera mai ales la faptul ca Dominatorul trebuie sa cunoasca bine tehnicile utilizate, pentru ca aplicarea acestora sa nu-l ucida sau sa nu-l mutileze. Dar, mai implica si un alt aspect: acela de siguranta a discretiei. Sclavul trebuie sa fie asigurat ca viatza sa privata nu va avea de suferit de pe urma contactului cu Domina/ul respectiv/a, ca nimeni strain nu va afla despre preferintele si practicile sale sexuale. Tot SAFE se refera si la faptul ca sclavului nu-i vor ramine pe corp urme vizibile sau permanente, care sa tradeze apetenta sa fata de tehnicile BDSM.

  Eu nu imi mutilez niciodata sclavii, iar tehnicile pe care le aplic le cunosc foarte bine si le aplic gradual. Pot sa aduc un sclav pina in pragul lesinului, dar fara vreun inconvenient major pentru viatza si sanatatea lui. Stiu sa resuscitez orice cirpa care-mi lesina in brate (destul de rar) iar pina azi nu mi-a decedat niciun ... client, ca sa zic asa. Urme permanente sau prea vizibile nu las decit la cerere expresa. Cit despre discretie, -ofer si cer discretie absoluta, nu doar maxima!

  In sfirsit: CONSENSUALITATEA. Desi am facut in repetate rinduri haz de dorinta de consensualitate excesiva a unora de pe BDSMRO.RO, se intelege ca si eu aplic regula consensualitatii, insa la un alt nivel, cu totul deosebit de cel inteles si asteptat de sclavii virgini si lipsiti de experienta.
  -Aplic si eu regula consensualitatii, in sensul ca nu torturez oameni fara consimtamintul lor expres, deci nu imi aleg ... victime dintre insi care habar nu au ce li se va intimpla, ci intotdeauna imi anunt in prealabil solicitantii asupra a ceea ce urmeaza sa li se intimple, in mare. Deci, intii ii avertizez, iar apoi, daca mai se declara interesati, negociem sedinta.
  Dar, spre deosebire de de alte tipuri de Dominatori, expertii si sadicii au obiceiul sa nu prezinte integral in ce consta sedinta, caci ei se adreseaza unei categorii de sclavi ce iubeste atitudinea tiranica veritabila, iubeste misterul, necunoscutul intunecat, surpriza. Sclavii cu adevarat experimentati nu mai pun accentul pe consensualitate, precum debutantii si amatorii, caci ei sint de pe-acum greu de impresionat si cauta permanent sa obtina sublimul extaz masochist, si nu banalul orgasm sexual normal. Lor nu le mai plac Dominatorii care isi conduc sedinta prea consensual, care isi dezvaluie de la inceput secretele si care respecta intru totul limitele stabilite de la inceput. Ei vor sa sufere cu adevarat, sa fie torturati pina la limita maxima a rezistentei lor fizice si psihice, sa fie ingroziti de-a binelea, sa fie -pe timpul limitat al sedintei- aneantizati ca oameni si transformati in cirpe biologice lipsite de ratiune si de vointa. Iar aceasta se obtine foarte greu, si doar cu Stapini/e experti/e.
  De aceea, comportamentul Stapinilor experti B/F  difera drastic de cel al amatorilor si debutantilor. Desi stabilesc impreuna cu sclavii solicitanti limitele si tehnicile ce se vor aplica, aceste limite ale consensualitatii sint la ei extrem de elastice, si deseori sint depasite, daca situatia o cere, sau daca sclavul se comporta altfel decit se stabilise de la inceput. Daca o Domina experta se prezinta drept experta in tortura limbii, scato si voma, puteti fi siguri ca ea va aplica OBLIGATORIU aceste tehnici pe sclavii care o vor contacta, indiferent ce va discuta, si ce alte tehnici se inteleg sa aplice, in afara de aceastea. De aceea, sclavii debutanti trebuie sa fie extrem de prudenti cind apeleaza la o Domina experta, si sa ceara in prealabil informatii despre tehnicile ei principale preferate, ca sa nu fie prea socati mai tirziu!
  De aceea , limitele la experti nu sint niciodata stabilite cert, ci doar insinuate, caci expertii isi duc sclavii pina la limita REALA a suportabilitatii lor fizice si psihice, care limita este indeobste mult mai indepartata decit ar fi ei dispusi sa accepte initial!
  Si eu negociez cu sclavii limitele si le prezint de la inceput tehnicile principale hard pe care le voi aplica obligatoriu pe pielea lor. Practic flagelare, bastinado, ace, orgasm denial si tortura anala, pentru care mi-am creat instrumente speciale.  Daca vreun sclav m/f va aplica la mine, va avea parte OBLIGATORIU DE ACESTEA, pe linga o multime de tehnici de umplutura: CBT, uro, dresura, calus, bondage, feminizare, sense deprivation,etc... Deci: de la inceput le spun ce voi aplica in principal, dar nu le dezvalui nici cind voi aplica aceste tehnici, si nici ce intensitate vor avea acestea, caci aprecierea nivelului REAL de rezistenta al sclavilor ramine privilegiul Stapinilor. Iar prezentarea si negocierea se fac doar pe net sau la telefon,si nu la inceputul sedintelor, cum cred unii.
  Spankie imi spunea ca ar fi vazut el cum sclavii negociaza cu Stapina la inceputul sedintei tehnicile si limitele. Da, se aplica si acest principiu, insa doar la prostituate si escorte, si in principal la saloanele de masaj erotic. Aici, intr-adevar, se negociaza chiar la inceputul sedintei tehnicile, limitele  si instrumentele folosite, intensitatea si durata sedintei, si se fixeaza pretul. Sedinta astfel negociata se va desfasura absolut consensual, cu limite stricte si cu intensitate foarte suportabila, si va dura cam o ora, iar pretul este stabilit tot pe ora. Dar nu trebuie sa confundam o prostituata, care practica un soi de BDSM soft doar pentru bani, cu o experta veritabila, care ofera sedinte dure, de cca 3-5 ore, si care te va duce pina la limitele rezistentei tale fizice si psihice, facindu-te sa obtii mai apoi, acasa, un extaz de citeva ore ,vreme de vreo doua saptamini!
 Escortele sint experte in sex, in vreme ce o Domina Pro veritabila e experta in BDSM, care e altceva decit sexul! O Domina experta reala te va trata cu dispret real, si va refuza sa te satisfaca sexual ca femeie, in vreme ce o prostituata se va preface ca te baga-n seama si va accepta inclusiv sa fie posedata de tine, daca o platesti suficient. Deci, Spankie, o Domina pe care ai fi posedat-o tu  " in toate gaurile ei" , cum spui, ar fi fost o banala prostituata,care si-a pus pe usa o firma de Stapina experta.

  Eu insa sint convins, Spankie, ca tu esti in realitate doar un sarman onanist visator cu gura mare (prea mare!), compexat de fizicul sau, si otzarit ca nu este bagat in seama asa cum vrea el. Daca ai fi avut tu o Stapina asa de apriga incit sa  doreasca sa iti schimbe sexualitatea, poti fi sigur ca ai fi avut astazi un altfel de comportament, si nu ai mai fi indraznit sa te iei la hartza cu un sadic, sau sa ataci Dominatoarele experte. Tu inca n-ai avut curul gaurit de vreun strap-on, si nici nu ai baut pishat niciodata -desi iti doresti asta cu disperare, si de aici furia si impertinentza ta. Daca ai fi avut macar a zecea parte din experientele pe care ni le-ai etalat aici, ai fi stiut sa-ti tii gura aia spurcata si nu ne-ai fi improscat cu gogomanii onaniste prezentate drept experiente reale!
  Ar fi trebuit sa stii ca o Stapina veritabila isi trateaza sclavii cu dispret tiranic, supunindu-i discretionar la pedepse si umilinte, iar a te fi posedat de un alt sclav mascul era o astfel de manifestare a a vointei ei de Stapina. Iar o experta stie cum sa te oblige sa suporti toanele si capriciile ei, indiferent cit te-ai zbate si te-ai zvircoli tu! Daca vrei sa ramii barbat si hetero, du-te la un salon de masaj, sau apeleaza la o prostituata: e mult mai ieftin, si scapi si cu gaoaza negaurita! Dar un asemenea tratament nu face din tine sclav expert, si nu iti da dreptul sa-ti dai cu parerea cu privire la comportamentul si atitudinea Dominatorilor experti si sadici, si asta inca pe un sait de profil !

 Ti-ai ales un avatar foarte expresiv, profesionist, dar care nu te reprezinta. Acolo e prezentat un Dominator, daca nu ma insel din SUA, si o atare imagine nu are cum sa reprezinte un sclav, si mai ales unul dovedit a nu avea experienta. Sfatul meu cinstit este sa faci ciocul mic si sa nu te mai prezinti ceea ce nu esti de fapt, si sa incerci sa mai inveti de pe saituri de profil si de pe Donjonul meu Suprem cum sa te comporti in relatiile cu Dominatorii de ambele sexe, ca sa poti avea si tu parte, in sfirsit, de sedinte BDSM oferite de experte sau experti adevarati, si sa te poti zbate si tu in bratele unui extaz suprem de mai multe ore.
  Îți spun eu: merită, Spankie, merită!