ÎN NATURA SĂLBATICĂ
În sălbăticie, castrarea nu este o practică des întîlnită, este cu totul întîmplătoare și se datorează fie vreunui accident natural, fie luptelor duse de masculi pentru posedarea femelelor, fie acțiunii -de obicei neintenționate- a omului.
Cazurile de castrare accidentală sînt totuși foarte rare. În timpul fugii din calea unei primejdii naturale (foc, viitură, furtună, cădere de pietre, etc...) masculul poate să-și agațe testiculele sau penisul în vreun ciot ascuțit sau piatră tăioasă iar acestea pot fi secționate -de exemplu. Sau masculul în chestiune cade în timpul retragerii din fața primejdiei, și alt animal din turmă îi secționează organul cu copita sau cornul, fără să vrea. Ori crocodilul sau rechinul ce atacă masculul ce se adapă reușeștesă-i smulgă acestuia doar organele virile. Un lup sau un tigru doboară un mascul de antilopă și începe să-i mănînce testiculele, fiind însă forțat să se retragă la un moment dat, iar masculul doborît -care nu e încă mort- își revine și fuge. etc...etc...
Asemenea cazuri sînt foarte rare, deși se maiși întîmplă. Mai des întîlnite sînt castrările realizate de masculi concurenți, care se luptă pentru a poseda femelele grupului, în timpul perioadelor de rut. De multe ori, masculii care se luptă cu masculii din aceeași specie încearcă să-și scoată adversarii definitiv din joc prin castrare, străduindu-se să distrugă aparatul genital al celorlalți prin lovituri, mușcături sau secționare cu ghearele sau cu coarnele . Caii sălbatici sau masculii cămilelor se lovesc puternic cu copitele sau încearcă să-și smulgă unul altuia testiculele cu dinții. Simpaticii și aparent inofensivii iepuri luptă de multe ori pînă la castrare, cu ghearele și incisivii lor deosebit de ascuțiți. Lupii și șacalii încearcă deseori să își castreze adversarul mascul cu colții. Șobolanii, la fel.
Lupta pentru perpetuarea speciei este deseori extrem de dură în natura sălbatică, și regula cere ca doar exemplarele foarte puternice, sănătoase și descurcărețe să aibă dreptul la posedarea femelelor și la perpetuarea speciei. Ironia sorții poate să facă în așa fel încît amîndoi masculii implicați în lupta pentru fecundare să se aleagă cu testiculele rupte sau zdrobite, ori cu penisul rupt, iar femelele să fie nevoite să își caute satisfacția în altă parte. :)
Oricum, la animalele sălbatice masculii castrați sînt în mod obligatoriu condamnați la moarte. Devenind prea grași și greoi datorită lipsei de testosteron, acești masculi devin o pradă ușoară pentru carnivore sau pentru om.
ANIMALELE DOMESTICE
Nu se știe cu exactitate cînd a apărut castrarea animalelor realizată de om în mod conștient, dar se poate lesne presupune. Probabil mai întîi omul primitiv a observat că masculii castrați erau mai ușor de prins și acceptau captivitatea cu mult mai mare ușurință. Astfel, animalul captiv putea constitui o rezervă sigură de carne pentru perioadele de frig sau de secetă, cînd vînatul se reduce semnificativ și spectrul foametei poate să apară la orizont. Mai tîrziu omul a observat ca masculii anumitor specii, în urma castrării, pot fi utilizați ca animale de povară și transport, și a început să castreze special masculi tineri din speciile respective, ce se pretau cu ușuriță astfel la domesticire.. Nu era însă obligatorie castrarea animalelor destinate transportului: caii, cămiloii și cîinii masculi trăgeau la ham cu mai multă sîrguință dacă aveau ouăle la locul lor. Doar bivolii și taurii erau castrați obligatoriu.
Primele castrări realizate de om erau probabil foarte grosolan realizate, și multe animale mureau datorită infecțiilor sau pierderii masive de sînge. De asemenea, aceste operații trebuie să fi fost realizate după metode rituale, iar testiculele respective arse pe altare sau consumate în cadrul unor ceremonii magice specifice. Mai tîrziu, caracterul magic al acestui gen de operații s-a estompat, și odată cu dezvoltarea agriculturii specializate castrarea animalelor a devenit o banală operație agricolă realizată de scopitori profesioniști recunoscuți.
CASTRAREA UMANĂ
Castrarea umană specializată se pare că a apărut cam în același timp cu castrarea animală, deși dovezi scrise nu avem. Se pare că la început era vorba de un ritual de deposedare rituală de putere virilă aplicată prizonierilor, mai ales la triburile de canibali. Războinicii căzuți prizonieri erau mai întîi castrați sau chiar emasculați total, iar testiculele și uneori și penisurile lor erau consumate în cadrul ceremoniilor de triumf ale învingătorilor. Se credea că prin consumarea testiculelor unui războinic viteaz virilitatea și vitejia acestuia trec în proprietatea învingătorului. Inima era consumată în același scop, iar mai apoi toată carnea putea fi mîncată și de restul tribului. Acest gen de castrare ritual nu era de fapt o castrare în sine, căci era urmată obligatoriu de ucidere, și deci își pierdea caracterul umilitor-punitiv.
Dacă se întîmpla totuși ca vreun asemenea prizonier castrat să scape totuși cu viață și să fugă, el era oricum condamnat la ostracizare, căci nemaifiind bărbat nu putea fi nici războinic, nici măcar femeie în cadrul grupului. La primitivi rolurile sexelor erau foarte bine definite, iar bărbații tribului trebuiau obligatoriu să fie buni luptători, buni vînători și soți virili, potenți și fertili.
SCLAVII
Apariția sclavilor coincide practic cu apariția castrării ca mijloc de aducere la supunere. În timpul vînătorilor sau luptelor dintre triburile rivale, unii războinici primitivi erau castrați accidental, iar ceilalți membri ai tribului observau că aceștia își pierdeau de obicei odată cu virilitatea și vitejia, devenind mai greoi în mișcări, mai înclinați spre meditație, mai puțin capabili să se apere. Acest lucru a stat la apariția obiceiului de a castra prizonierii capturați, sau de a-i menține docili cu ajutorul amenințării cu castrarea.
În epoca primitivă, castrarea putea fi utilizată în mai multe scopuri:
-Bărbații unui trib rival erau capturați și castrați, devenind sclavi, iar femeile acestora deveneau soții sau chiar și sclave -mai rar- ale învingătorilor. În acest caz castrarea avea atît rolul de marcare a superiorității învingătorilor, cît și de a cuceri definitiv teritoriul deținut pînă atunci de tribul concurent.
-Conducătorii și preoții tribului capturat erau castrați de către învingători pentru ca tribul învins să accepte conducători impuși de învingători și să le plătească tribut acestora din urmă. Această castrare limitată avea scop să înspăimînte și să marcheze superioritatea cuceritorilor și dreptul de a fi serviți de învinși, -dar și de înlăturare a pericolului ca foștii șefi să se răscoale și să revină la putere.
-Tinerii unui trib erau supuși la anumite probe, înainte de a putea primi titlul oficial de bărbați și războinici. Trebuiau să treacă prin anumite probe de anduranță, dexteritate , forță și ingeniozitate, trebuiau să reziste la durere, să realizeze arme și să vîneze cu ele, să doarmă în pădure printre animalele sălbatice, să dezlege șarade, să cînte cîntece de vitejie, să se cațere pe stînci abrupte sau în copaci înalți, să utilizeze bine armele specifice tribului, etc... Cei care nu reușeau aceste probe mai mulți ani la rînd, erau fie alungați sau izolați, fie uciși, iar uneori chiar castrați. Aici avem de-a face cu o selecție naturală a celor mai puternici și descurcăreți indivizi ai clanului, și eliminarea prin castrare a celor slabi și fricoși, ce nu trebuiau să producă și alți indivizi tarați ca și ei.
-Bărbații din unele triburi aflate în zone foarte slab productive (deșerturi, munți, ghețuri, păduri cu animale puține, insule suprapopulate,etc.) ,pentru a nu crește prea mult populația și consumul, erau castrați după ce produceau un anumit număr de copii sau treceau de o anumită vîrstă.
Aici avem de-a face cu o castrare cutumială, liber-consimțită, practicată pentru a împiedica suprapopularea.
-Indivizii considerați demni să devină șamani sau preoți ai tribului erau castrați sau se automutilau. Castrarea acestora se realiza deci în scop inițiatic sacerdotal.
-Mai puteau fi castrați membri ai tribului ce comiteau delicte, profanatorii, cei care erau bănuiți că au adus blesteme sau molime asupra tribului, cei necredincioși soțiilor, sau chiar orice bărbat străin care pătrundea întîmplător pe teritoriul acestuia.
Oricum, în comuna primitivă rolul castrării era fie aproape exclusivpunitiv sau de afirmare a superiorității, fie de inițiere sacerdotală sau de limitare a suprapopulării, ori de oprire de răspîndire a genelor tarate.
sâmbătă, 21 octombrie 2017
vineri, 20 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA ÎN BDSM -introducere
La cererea unor practicanți BDSM interesați, voi începe astăzi prezentarea unei tehnici de tortură și umilire prea puțin cunoscută la noi, dar destul de des întîlnită în țările cu un BDSM dezvoltat, deși considerată peste tot drept ilegală, chiar și cînd este realizată strict consensual. Este vorba despre castrare și despre emasculare, tehnici care necesită anumite condiții speciale pentru a putea fi realizate în absolută siguranță, mai ales prin metodele BDSM, căci și legile din România pedepsesc atît tortura, violul, expunerea rușinoasă în public, umilirea, lovirea, limitarea libertății de mișcare sau mutilările de orice fel. Ca orice tehnică sadomasochistă hard, castrarea trebuie realizată îndeplinindu-se anumite condiții esențiale, care să șteargă, practic caracterul ilegal al operațiunii, chiar și dacă aceasta ar fi descoperită vreodată. Căci acest lucru este posibil, oricît de ciudat ar părea.
Precizez că, deși voi prezenta pe larg nu doar istoricul castrării și emasculării în societate,dar și motivațiile și metodele ce pot fi utilizate în acest scop, aceste articole nu pot fi înțelese ca o incitare la asemenea practici, ci ca o încercare de a tempera chiar elanul unor Dominatoare inexperte de a se avînta într-o afacere plină de riscuri, în care încarcerarea și interzicerea practicării BDSM-ului pe viață sînt perspective reale. Castrarea , și mai ales emascularea sînt operații periculoase, realizabile doar în anumite condiții stricte, cu respectarea unui protocol obligatoriu, și în condiții de consensualitate absolută. Nu doar legile penale interzic mutilările, dar și normele sociale nescrise, iar cei care sînt descoperiți că au practicat așa ceva riscă și ostracizarea socială, nu doar răspunderea penală.
Dar demersul meu mai are un scop, acela de a împiedica implicarea BDSM-ului românesc într-un scandal ce ar arunca o lumină urîtă asupra lumii sadomasochiștilor, prezentîndu-i ca pe o adunătură de criminali și schingiuitori de persoane nevinovate, al căror loc e numai la ocnă sau la balamuc. Dacă dorim ca BDSM-ul să fie recunoscut oficial și legal, trebuie să ne ferim de implicarea în asemenea scandaluri, iar tehnicile periculoase trebuiesc executate fără cusur și strict consensual.
Revenind la subiectul nostru, țin să precizez că operațiile de castrare și emasculare sînt realizate foarte rar, în general de către Stăpîne experte, și de obicei în cel mai mare secret. Foarte puține informații despre castrări realizate de Dominatoare ajung în public, iar sclavii care sînt castrați de obicei intră în serviciul definitiv al Stăpînelor castratoare, și nu mai sînt lăsați să se exprime în public vreodată. Cît despre imaginile concrete ale unor asemenea operații realizate de Stăpîne, acestea sînt și mai rare, căci pot constitui oricînd probe pentru urmărirea penală a celor implicați, fie ei Stăpîni sau sclavi. Dar tocmai din această cauză, acest tip de imagini este foarte căutat, mai ales de voyeuri și masochiști ! :)
Trebuie precizat, de asemenea, că există o deosebire fundamentală între castrările realizate din motive medicale, cele realizate la cererea celor ce doresc să devină eunuci, și cele realizate prin metode BDSM. Primele sînt realizate doar de medici, în clinici speciale, a doua categorie se realizează de către „cutters„ (tăietori) profesioniști, în condiții destul de civilizate, iar ultimele se realizează de către Stăpîne sadice sau experte, în condiții umilitoare și prin metode destul de primitive. Ori, asupra acestei din urmă categorii își propune demersul meu să se axeze.
La baza seriei de articole ce vor urma despre acest subiect stau informații preluate din unele materiale de specialitate, saituri de gen și discuții avute cu Stăpîne castratoare și sclavi castrați sau care au fantezii legate de castrare. Oricînd pot apărea noi informații , ce pot îmbogăți prezentarea acestui subiect, și pe măsură ce voi avea acces la acestea articolele vor suferi modificările ce se impun. Precizez că aici nu veți găsi explicarea fenomenului din punct de vedere medical , legal sau psihiatric, oricum psihiatria tratează toate experiențele BDSM drept niște deviații de comportament sexual normal, deci nu poate constitui o susă de informații serioasă. Scopul articolelor va fi doar acela de a explica pe înțelesul celor ce doresc să practice așa ceva termenii de specialitate, să explice motivațiile părților, și să ofere un set de norme de comportament aplicabil în asemenea situații, în așa fel încît cei care vor practica așa ceva să fie în cunoștință de cauză, să cunoască bine riscurile și eventual să ducă la bun sfîrșit și în condiții de absolută siguranță și discreție operațiile atît de periculoase și delicate.
Lectură plăcută în continuare! :)
Precizez că, deși voi prezenta pe larg nu doar istoricul castrării și emasculării în societate,dar și motivațiile și metodele ce pot fi utilizate în acest scop, aceste articole nu pot fi înțelese ca o incitare la asemenea practici, ci ca o încercare de a tempera chiar elanul unor Dominatoare inexperte de a se avînta într-o afacere plină de riscuri, în care încarcerarea și interzicerea practicării BDSM-ului pe viață sînt perspective reale. Castrarea , și mai ales emascularea sînt operații periculoase, realizabile doar în anumite condiții stricte, cu respectarea unui protocol obligatoriu, și în condiții de consensualitate absolută. Nu doar legile penale interzic mutilările, dar și normele sociale nescrise, iar cei care sînt descoperiți că au practicat așa ceva riscă și ostracizarea socială, nu doar răspunderea penală.
Dar demersul meu mai are un scop, acela de a împiedica implicarea BDSM-ului românesc într-un scandal ce ar arunca o lumină urîtă asupra lumii sadomasochiștilor, prezentîndu-i ca pe o adunătură de criminali și schingiuitori de persoane nevinovate, al căror loc e numai la ocnă sau la balamuc. Dacă dorim ca BDSM-ul să fie recunoscut oficial și legal, trebuie să ne ferim de implicarea în asemenea scandaluri, iar tehnicile periculoase trebuiesc executate fără cusur și strict consensual.
Revenind la subiectul nostru, țin să precizez că operațiile de castrare și emasculare sînt realizate foarte rar, în general de către Stăpîne experte, și de obicei în cel mai mare secret. Foarte puține informații despre castrări realizate de Dominatoare ajung în public, iar sclavii care sînt castrați de obicei intră în serviciul definitiv al Stăpînelor castratoare, și nu mai sînt lăsați să se exprime în public vreodată. Cît despre imaginile concrete ale unor asemenea operații realizate de Stăpîne, acestea sînt și mai rare, căci pot constitui oricînd probe pentru urmărirea penală a celor implicați, fie ei Stăpîni sau sclavi. Dar tocmai din această cauză, acest tip de imagini este foarte căutat, mai ales de voyeuri și masochiști ! :)
Trebuie precizat, de asemenea, că există o deosebire fundamentală între castrările realizate din motive medicale, cele realizate la cererea celor ce doresc să devină eunuci, și cele realizate prin metode BDSM. Primele sînt realizate doar de medici, în clinici speciale, a doua categorie se realizează de către „cutters„ (tăietori) profesioniști, în condiții destul de civilizate, iar ultimele se realizează de către Stăpîne sadice sau experte, în condiții umilitoare și prin metode destul de primitive. Ori, asupra acestei din urmă categorii își propune demersul meu să se axeze.
La baza seriei de articole ce vor urma despre acest subiect stau informații preluate din unele materiale de specialitate, saituri de gen și discuții avute cu Stăpîne castratoare și sclavi castrați sau care au fantezii legate de castrare. Oricînd pot apărea noi informații , ce pot îmbogăți prezentarea acestui subiect, și pe măsură ce voi avea acces la acestea articolele vor suferi modificările ce se impun. Precizez că aici nu veți găsi explicarea fenomenului din punct de vedere medical , legal sau psihiatric, oricum psihiatria tratează toate experiențele BDSM drept niște deviații de comportament sexual normal, deci nu poate constitui o susă de informații serioasă. Scopul articolelor va fi doar acela de a explica pe înțelesul celor ce doresc să practice așa ceva termenii de specialitate, să explice motivațiile părților, și să ofere un set de norme de comportament aplicabil în asemenea situații, în așa fel încît cei care vor practica așa ceva să fie în cunoștință de cauză, să cunoască bine riscurile și eventual să ducă la bun sfîrșit și în condiții de absolută siguranță și discreție operațiile atît de periculoase și delicate.
Lectură plăcută în continuare! :)
SEXUL SADIC
După cum am precizat și în articolul precedent, spre deosebire de toate celelalte categorii sexuale cunoscute (inclusiv fetișismul), sexualitatea sadomasochistă se manifestă foarte diferit, avînd la bază nu sentimente de apropiere, dragoste, respect reciproc, plăcere împărtășită, consensualitate sau măcar interese comune, ci respingere, dispreț, răceală sufletească și comportament impus. De aceea, nici actul sexual efectuat de sadici asupra trupului sclav nu se aseamănă cu actul sexual obișnuit.
Datorită faptului că Stăpînii sadici de ambe sexe nu simt de fapt plăcere cănd posedă un sclav femel sau mascul, actul lor sexual nu este destinat să ofere la rîndu-i plăcere, ci să sublinieze diferența care există între cei doi (sau mai mulți ) parteneri, să ofere partenerului submis dovada calității sale de inferior și să sublinieze faptul că egalitatea între Stăpîn și sclav este imposibilă. De aceea, actul sexual realizat de Dominant va fi brutal, fără vreun preludiu ,cu mișcări bruște și sacadate, punctat de lovituri și injurii, în poziții jenante și improprii, în așa fel încît sclavul să nu simtă absolut nici o plăcere, ci doar să sufere suplimentar suferință, umilire și dispreț. Stăpînul posedă sclavul ca și cum ar spăla cu brutalitate un cîine rîios, nu pentru că i-ar face plăcere, ci pentru că trebuie să facă și treaba asta murdară, alfel s-ar umple toată casa de rîie.. Plăcerea Stăpînului rezidă din observarea neplăcerii resimțite de sclav, din văicărelile si implorările sclavului, și din sublinierea caracterului său de superior, nu din actul sexual propriu-zis.
Stăpînele experte își vor poseda deci sclavii în așa fel încît aceștia să fie forțați să își recunoască inferioritatea socială și sexuală în fața lor, să conștientizeze faptul că nu sînt decît niște femele cu un apendice ce se aseamănă cu un organ masculin, dar fără funcțiile acestuia. Nu le vor permite niciodată sclavilor să le posede sexual în vreun fel, ci se vor strădui să îi facă pe sclavi să uite că au fost cîndva bărbați și au posedat sau au vrut vreodată să posede vreo femeie sau chiar și vreun bărbat. A ucide sexualitatea din sclav este supremul triumf pentru o Stăpînă, și acest lucru îi provoacă ei orgasm, nu scărpinatul din partea unui sclav. Dacă s-ar lăsa posedată de un sclav, s-ar simți ca atunci cînd ar fi posedată de un cîine, de un porc sau de un lepros hidos. S-ar simți mai umilită chiar și decît un sclav. Dacă Stăpîna respectivă chiar are chef să facă sex, ea face sex, dar niciodată cu vreun sclav, ci cu vreun alt partener de sex, eventual cu vreun gigolo, care este și în mintea ei un bărbat veritabil destinat să își folosească penisul pentru scărpinat doamne veritabile.
Din nefericire, piața este plină de submisivi începători și virgini, plini de visuri aiurite și irealizabile, care se consideră „sclavi„ numai pentru că le-ar plăcea să fie sparți la cur de o femeie, pe care să o poată poseda totuși sexual din cînd în cînd. Și căt de furioși, de dezamăgiți și de nefericiți sînt aceștia cînd văd că nu îi acceptă nicio Stăpînă, sau cînd li se cere tribut, cînd ei sînt convinși că cocoșelul lor și acceptarea unor bizarerii ar trebui să fie suficiente ca Stăpînele să leșine de plăcere!...
Datorită faptului că Stăpînii sadici de ambe sexe nu simt de fapt plăcere cănd posedă un sclav femel sau mascul, actul lor sexual nu este destinat să ofere la rîndu-i plăcere, ci să sublinieze diferența care există între cei doi (sau mai mulți ) parteneri, să ofere partenerului submis dovada calității sale de inferior și să sublinieze faptul că egalitatea între Stăpîn și sclav este imposibilă. De aceea, actul sexual realizat de Dominant va fi brutal, fără vreun preludiu ,cu mișcări bruște și sacadate, punctat de lovituri și injurii, în poziții jenante și improprii, în așa fel încît sclavul să nu simtă absolut nici o plăcere, ci doar să sufere suplimentar suferință, umilire și dispreț. Stăpînul posedă sclavul ca și cum ar spăla cu brutalitate un cîine rîios, nu pentru că i-ar face plăcere, ci pentru că trebuie să facă și treaba asta murdară, alfel s-ar umple toată casa de rîie.. Plăcerea Stăpînului rezidă din observarea neplăcerii resimțite de sclav, din văicărelile si implorările sclavului, și din sublinierea caracterului său de superior, nu din actul sexual propriu-zis.
Stăpînele experte își vor poseda deci sclavii în așa fel încît aceștia să fie forțați să își recunoască inferioritatea socială și sexuală în fața lor, să conștientizeze faptul că nu sînt decît niște femele cu un apendice ce se aseamănă cu un organ masculin, dar fără funcțiile acestuia. Nu le vor permite niciodată sclavilor să le posede sexual în vreun fel, ci se vor strădui să îi facă pe sclavi să uite că au fost cîndva bărbați și au posedat sau au vrut vreodată să posede vreo femeie sau chiar și vreun bărbat. A ucide sexualitatea din sclav este supremul triumf pentru o Stăpînă, și acest lucru îi provoacă ei orgasm, nu scărpinatul din partea unui sclav. Dacă s-ar lăsa posedată de un sclav, s-ar simți ca atunci cînd ar fi posedată de un cîine, de un porc sau de un lepros hidos. S-ar simți mai umilită chiar și decît un sclav. Dacă Stăpîna respectivă chiar are chef să facă sex, ea face sex, dar niciodată cu vreun sclav, ci cu vreun alt partener de sex, eventual cu vreun gigolo, care este și în mintea ei un bărbat veritabil destinat să își folosească penisul pentru scărpinat doamne veritabile.
Din nefericire, piața este plină de submisivi începători și virgini, plini de visuri aiurite și irealizabile, care se consideră „sclavi„ numai pentru că le-ar plăcea să fie sparți la cur de o femeie, pe care să o poată poseda totuși sexual din cînd în cînd. Și căt de furioși, de dezamăgiți și de nefericiți sînt aceștia cînd văd că nu îi acceptă nicio Stăpînă, sau cînd li se cere tribut, cînd ei sînt convinși că cocoșelul lor și acceptarea unor bizarerii ar trebui să fie suficiente ca Stăpînele să leșine de plăcere!...
miercuri, 18 octombrie 2017
ROLUL DISPREȚULUI ÎN SADOMASOCHISM
Spre deosebire de toate celelalte categorii sexuale cunoscute, în sadomasochism relațiiile se bazează pe disprețuirea părții submisive, și nu pe respect sau iubire. Și aceasta din următoarele motive:
1.-Stăpînii și sclavii nu au parte de același tip de trăiri,ca în celelalte tipuri de relații sexuale. Oricît de ciudat ar părea, nici Stăpînii,nici Stăpînele nu pot avea orgasm atunci cînd posedă sclavi. Păsărica Stăpînei, linsă de un sclav sau de o sclavă nu-i oferă acesteia decît o senzație de ușurare, asemănătoare cu cea resimțită după ce urinează sau bea apă cînd i-e foarte sete .Iar Stăpînul care posedă sexual un sclav sau o sclavă va simți cam același lucru, ejaculînd practic fără nici o plăcere. De aici și atitudinea disprețuitoare a Dominatorilor vizavi de sclavi, care -vorba aceea: nici să provoace o plăcere Stăpînilor nu sînt în stare! Dominatorii se excită mai ales cînd torturează sclavii, cînd reușesc să le provoace acestora neplăcere intensă, dureri mari, suferință fizică și psihică intensă. Sexul este doar complementar, ca supapă de refulare pentru energia sexuală ce se acumulează în timpul ședinței.
2.-Sadomasochismul este o relație bazata pe o ierearhie foarte rigidă, asemănătoare cu ierarhia socială feudală, cu reguli de comportament foarte stricte în care fiecare categorie este bine definită, iar amestecul dintre cele două categorii este imposibil. Sclavii sînt considerați practic niște primitivi, ce pot fi utilizați pentru satisfacerea unor capricii de moment, dar niciodată drept niște egali ai Stăpînilor. Ei sînt tratați întotdeauna cu superioritate, cu aroganță, fiind considerați născuți să slujească și să fie umiliți și disprețuiți. De asemenea, pentru Dominatorii experți, lumea BDSM se împarte în Stăpîni și sclavi, categoriile de „coca cola„, „switch„ , „vanilla„ fiind asimilate tot cu sclavii și tratate ca atare.
3.-Nefiind o relație în care ambele părți cer și oferă plăcere, în sadomasochism rolul tributului este foarte important. Acesta se aseamănă cu impozitele obligatorii la care aveau dreptul seniorii feudali, care nu plăteau însă nici un fel de impozit. Sclavii moderni sînt obligați să ofere tribut pentru a putea ajunge la extazul pe care doar torturile Dominatorilor experți li-l poate oferi, ei neputînd găsi această plăcere nicăieri în altă parte. Tributul poate fi constituit de sume de bani, servicii penibile, sau chiar în părți ale corpului sclavilor. De altfel, rolul tributului este în special acela de a cumpăra bunăvoința Stăpînilor, care în acest fel devin mai concesivi și nu își mai mutilează sau ucid sclavii, căci mai ales sadicii de ambele sexe simt plăcere doar cînd sclavii sînt aduși pînă aproape de moarte sau mutilare. De aceea, masochiștii trebuie fie să se străduiască să devină foarte bine aranjați din punct de vedere financiar, fie să fie pregătiți să devină servitori pe viață sau mutilați pentru plăcerea Stăpînilor lor.
4.-Și nu vă faceți griji: adevărații sclavi masochiști acceptă și adoră acest tip de comportament, căci doar așa pot pluti pe culmile extazului veritabil! :) E o lume ciudată, ce să-i faci!...
1.-Stăpînii și sclavii nu au parte de același tip de trăiri,ca în celelalte tipuri de relații sexuale. Oricît de ciudat ar părea, nici Stăpînii,nici Stăpînele nu pot avea orgasm atunci cînd posedă sclavi. Păsărica Stăpînei, linsă de un sclav sau de o sclavă nu-i oferă acesteia decît o senzație de ușurare, asemănătoare cu cea resimțită după ce urinează sau bea apă cînd i-e foarte sete .Iar Stăpînul care posedă sexual un sclav sau o sclavă va simți cam același lucru, ejaculînd practic fără nici o plăcere. De aici și atitudinea disprețuitoare a Dominatorilor vizavi de sclavi, care -vorba aceea: nici să provoace o plăcere Stăpînilor nu sînt în stare! Dominatorii se excită mai ales cînd torturează sclavii, cînd reușesc să le provoace acestora neplăcere intensă, dureri mari, suferință fizică și psihică intensă. Sexul este doar complementar, ca supapă de refulare pentru energia sexuală ce se acumulează în timpul ședinței.
2.-Sadomasochismul este o relație bazata pe o ierearhie foarte rigidă, asemănătoare cu ierarhia socială feudală, cu reguli de comportament foarte stricte în care fiecare categorie este bine definită, iar amestecul dintre cele două categorii este imposibil. Sclavii sînt considerați practic niște primitivi, ce pot fi utilizați pentru satisfacerea unor capricii de moment, dar niciodată drept niște egali ai Stăpînilor. Ei sînt tratați întotdeauna cu superioritate, cu aroganță, fiind considerați născuți să slujească și să fie umiliți și disprețuiți. De asemenea, pentru Dominatorii experți, lumea BDSM se împarte în Stăpîni și sclavi, categoriile de „coca cola„, „switch„ , „vanilla„ fiind asimilate tot cu sclavii și tratate ca atare.
3.-Nefiind o relație în care ambele părți cer și oferă plăcere, în sadomasochism rolul tributului este foarte important. Acesta se aseamănă cu impozitele obligatorii la care aveau dreptul seniorii feudali, care nu plăteau însă nici un fel de impozit. Sclavii moderni sînt obligați să ofere tribut pentru a putea ajunge la extazul pe care doar torturile Dominatorilor experți li-l poate oferi, ei neputînd găsi această plăcere nicăieri în altă parte. Tributul poate fi constituit de sume de bani, servicii penibile, sau chiar în părți ale corpului sclavilor. De altfel, rolul tributului este în special acela de a cumpăra bunăvoința Stăpînilor, care în acest fel devin mai concesivi și nu își mai mutilează sau ucid sclavii, căci mai ales sadicii de ambele sexe simt plăcere doar cînd sclavii sînt aduși pînă aproape de moarte sau mutilare. De aceea, masochiștii trebuie fie să se străduiască să devină foarte bine aranjați din punct de vedere financiar, fie să fie pregătiți să devină servitori pe viață sau mutilați pentru plăcerea Stăpînilor lor.
4.-Și nu vă faceți griji: adevărații sclavi masochiști acceptă și adoră acest tip de comportament, căci doar așa pot pluti pe culmile extazului veritabil! :) E o lume ciudată, ce să-i faci!...
marți, 17 octombrie 2017
Cum am devenit sadic profesionist III
După experiența avută cu cei doi sclavi din Maramureș, și în urma lecturării lucrării despre dominare, mi-am schimbat total atitudinea. Am început să caut mai ales sclavi puternici, cu dotare sexuală foarte mare, musculoși pe cît posibil, sau femei uriașe, opulente, cărora îmi făcea deosebită plăcere să le simt carnația tremurînd sub tălpile mele. Am devenit disprețuitor, arogant, neîndurător cu sclavii, și foarte materialist, pe deasupra. Nu mă mai deplasam decît dacă mi se asigura transportul și doar dacă mi se promitea un tribut destul de consistent. Am observat abea atunci, cu stupoare, cît de puțini Dominatori existau pe piață, cît de doriți și căutați erau, și cît de mult se puteau coborî unii doar pentru a avea parte de o ședință de umilire. Și mi-am dat seama că nu avea rost să îmi pierd vremea cu toți nehaliții, care voiau tortură gratuită, din moment ce eu nu simțeam mare lucru cînd făceam sex cu ei. Modul în care se desfășurau ședințele de tortură și umilire mi s-au schimbat radical. Sexul a devenit complementar, practic fără importanța pe care i-o acordasem pînă atunci. Nu mă mai interesa să ofer plăcere, ci mai ales să ucid plăcerea din sclav/ă, să-i fac doar să sufere cu adevărat. Ședințele mi s-au lungit foarte mult, de la o oră-o oră jumătate, pînă la cinci-șase ore, ba uneori și zile întregi. Nu mai dădeam doi bani pe părerea sclavilor, aplicam doar ceea ce mi se părea mie nimerit și amuzant, și de obicei aplicam mai ales tehnici care știam că nu le fac nici o plăcere, ceea ce îi umilea cu adevărat. De exemplu, pe sclavii gay îi obligam să lingă pizdă de sclavă, mai ales bătrînă, pe cei hetero să își sugă penisurile între ei, îi forțam să înghită urină, să mănînce direct de pe podea, îi penetram cu dildouri groase pe cei care se plîngeau că au curul prea stîmt... Am început să aplic tehnici din ce în ce mai dureroase, făcînd în așa fel încît să îmi aduc sclavii pînă aproape de leșin.
Bineînțeles că, devenind materialist, am pierdut majoritatea foștilor mei sclavi, peste nouăzeci la sută, căci sărăcia era încă foarte mare. Dar am început să am acces în lumea înaltă, a bancherilor, afaceriștilor, sportivilor, vedetelor de presă, artiștilor, mafioților, politicienilor, etc... Aceștia știau să plătească bine pentru atitudine reală, iar modul disprețuitor în care îi tratam mă făcea căutat, căci eram un soi de curiozitate a momentului. Îi uimea mai ales disprețul meu față de bani, căci eram în stare să-l dau dracului pe bancherul Cutare cu toți banii lui, dacă nu se comporta cum trebuie în ședință. De multe ori am plecat plin de draci și cu buzunarul gol chiar în mijlocul unei ședințe, doar pentru că eram deranjat de intervenția vreunui slujbaș al patronului pe care îl torturam.
Totuși, să nu se creadă că făceam avere cu tributurile mele. Cum am mai spus, lumea era foarte săracă, și în general nu primeam prea mulți bani peșin. De cele mai multe ori trebuia să mă mulțumesc cu diverse obiecte, alimente, servicii. Am primit odată o jumătate de porc de la un sclav din Alexandria, și era să-mi dau duhul cărînd carnea de la stație acasă. Altădată un patron de la centrul en-gros din Chitila mi-a dat o cutie de banane, de-am mîncat două săptămîni la ele. Am primit haine, bocanci, un geamantan, bani vechi și străini ( colecționam așa ceva), reviste străine, cartele de telefon, un covor, un șezlong,etc.. Dar am avut parte și de vacanțe la mare sau la munte, mese la restaurant, casete video și audio, ciocolată, dulceață, sticle cu băuturi fine, cărți, etc... Mulți voiau să mă „plătească„ în lucruri de care nu aveau nevoie, și asta mă enerva la culme. Dar nu eram chiar așa de materialist, și mai ales cuplurile le torturam practic gratuit, doar în schimbul transportului și a tratației. Eram pe val, ce mai, și credeam că voi rămîne acolo. Dar soarta avea să îmi joace o festă urîtă de tot.
O ȘEDINȚĂ CU TOTUL NECONSENSUALĂ
Atitudinea mea sigur că supăra pe mulți. Există tipi care consideră că oricine are preferințe sexuale diferite de ale majorității trebuie pedepsit, ostracizat, eliminat. Iar eu, deși nu eram tocmai un agresiv în societate, aveam să îmi fac o groază de dușmani, secreți sau pe față. Am început să primesc tot soiul de mesaje de amenințare, ba să fiu amenințat chiar și direct. Nu mă temeam, însă, practicam arte marțiale, și de mai multe ori i-am bătut măr pe cei care îndrăzniseră să mă provoace. Dar mesajele deveneau din ce în ce mai multe, ca şi provocările directe. Ca să scap de stresul lor, m-am mutat în Crîngaşi, sperînd că mi se va pierde urma. Vană speranţă!
Într-o zi, am primit o invitaţie -cică- din partea unui cuplu tînăr, care mă invita la o şedinţă de tortură undeva în Bucureştii Noi, într-o clădire aflată în construcţie. M-am dus, cu maşina unor tipi, care s-au dovedit a fi nişte bătăuşi ordinari, ce voiau să îmi tăbăcească pielea. Cînd am intrat, cei trei care au intrat odată cu mine au înşfăcat cîte o bîtă de basseball, şi mi-au declarat, rînjind, că cel care avea să fie umilit şi bătut urma să fiu eu! Din nefericire pentru ei, eu aveam reflexe extraordinar de rapide în caz de primejdie, şi l-am atacat exact pe cel mai masiv dintre ei, pocnindu-l cu piciorul în burtă şi apoi în barbă, de a căzut ca o cîrpă. Profitînd de surpriza celorlalţi, i-am secerat şi pe ei, şi după ce i-am trosnit cum trebuie, i-am dezbrăcat şi i-am legat, împreună cu solidul, apoi le-am pus cîte un căluş din funie, şi apoi am început să-i "judec" cum se cuvine, bătîndu-i măr şi umilindu-i în fel şi chip. I-am bătut cu funia pînă ce a dat sîngele din ei, i-am plesnit cu o vargă peste tălpi pînă ce au leşinat de durere, i-am penetrat cu cele mai groase dildouri pe care le aveam, iar unuia i-am înfipt şi o bîtă în cur... Am urinat pe feţele lor, i-am obligat să îşi sugă unul altuia scula, le-am tras şi cîteva picioare în coaie... Eram aşa de pornit, încît eram în stare să-i şi castrez de-a binelea, noroc că mi-am dat seama că nu eram departe de puşcărie!
Ceilalţi doi tipi, ce rămăseseră de pază lîngă maşină, credeau că eu sînt cel care geme şi se vaită, şi unul chiar a strigat să o lase mai moale, că s-ar putea să mor! :)) Cînd am considerat că i-am exterminat destul pe cei trei nefericiţi, am înşfăcat o bîtă şi m-am repezit după cei de la pază, dar am făcut prea mult zgomot, iar ăia doi au luat-o la sănătoasa înainte să îi pot eu ajunge. Nu mai spun că eram şi groaznic de obosit, şi oricum nu i-aş fi putut prinde. M-am întors ofuscat şi plin de draci, şi, după ce i-am mai altoit un pic pe cei trei foşti bătăuşi macho, mi-am luat catrafusele şi m-am cărat la iuţeală. Mă şi temeam -ce-i drept- că idioţii ăia doi ar fi putut să vină cu vreo gaşcă de vreo cinşpe- douăzeci de haimanale, şi nu aveam cum să rezist .Am încercat să deschid maşina, dar nu aveam cheile, şi oricum nu aveam permis şi numai de probleme cu poliţia nu-mi mai ardea. Am plecat. Mai apoi am aflat că tipii erau din galeria lui Dinamo, deci ofensa era uriaşă. Dar răul fusese deja făcut...
Bye-Bye BUCUREȘTI!
După faza cu bătăușii am început să fiu mai prudent, nu mă mai duceam chiar oriunde. Amenințările au devenit din ce în ce mai dese și ostentative. Am fost amenințat cu cuțitul, mi s-a transmis că există vreo cîțiva tipi dispuși să mă arunce din tren sau în fața tramvaiului, să îmi toarne otravă în mîncare, să-mi dea foc... Ca să mai scap de stres, m-am mutat la Galați, dar reveneam des la București, unde mă întîlneam doar cu sclavi siguri, în locuri sigure. Tot Capitala rămîne fieful sadomasochiștilor, și cea mai bună piață!
Într-o zi, pe cînd mă duceam spre locația mea de pe malul Lacului Morii, am auzit un scrîșnet de mașină, și de-abea am avut timp să mă feresc de o Dacie albă care încercase evident să mă facă pilaf. Am apucat să văd lîngă șofer moaca unuia din tipii care rămăseseră de pază cînd cu bătăușii, și l-am văzut cum înjura de mama focului că mă rataseră. Mi-am dat seama atunci că Bucureștiul nu-mi mai pria deloc, și era chiar cazul să îmi pierd urma cel puțin cîțiva ani. Puteam să mă lupt chiar și cu mai mulți bătăuși deodată, dar cum mă puteam lupta cu o mașină, sau și mai rău: cu un camion?! Am lichidat deci toate afacerile din București, și am tăiat-o prin țară, mai ales prin sate din Muntenia, Dobrogea și Moldova. Am rupt orice legătură chiar și cu foștii mei sclavi, căci aflasem că unii dintre ei ofereau informații despre mine, și nu voiam să risc. Am încercat să duc o viață sexuală obișnuită, mai mult hetero, dar sexul obișnuit mi se pare searbăd. După vreo doisprezece ani, m-am hotărît să revin în BDSM (cum îi spune acum), dar începuturile sînt grele și șovăitoare, iar comunitatea BDSM e foarte dezbinată și lipsită de un plan de acțiune. Ca să fii sadic veritabil azi, înseamnă să riști foarte mult. Nu mai spun că nu mai există nici vreun forum serios pentru discuții de gen ,și nici locuri de întîlnire specifice, unde să îți poți expune fanteziile în siguranță. Acest blog își propune tocmai să facă ordine în lumea sadomasochistă și să ofere un plan de acțiune pentru legalizarea BDSM, dar și să popularizeze acei termeni nu prea bine cunoscuți, dar care deosebesc sadomasochismul de alte categorii sexuale.
Rămîne doar de văzut în ce măsură voi putea să duc la îndeplinire acest vis al meu și -nu mă îndoiesc- al majorității sadomasochiștilor din România. Sper că voi găsi totuși ajutor în acest demers. Cine se mai înscrie la cuvînt?
P.S.: La București nu am mai călcat nici pînă azi. Chiar dacă au trecut vreo cinșpe ani de la întîlnirea cu surprize, tot nu am prea multă încredere în condițiile de acolo!
Bineînțeles că, devenind materialist, am pierdut majoritatea foștilor mei sclavi, peste nouăzeci la sută, căci sărăcia era încă foarte mare. Dar am început să am acces în lumea înaltă, a bancherilor, afaceriștilor, sportivilor, vedetelor de presă, artiștilor, mafioților, politicienilor, etc... Aceștia știau să plătească bine pentru atitudine reală, iar modul disprețuitor în care îi tratam mă făcea căutat, căci eram un soi de curiozitate a momentului. Îi uimea mai ales disprețul meu față de bani, căci eram în stare să-l dau dracului pe bancherul Cutare cu toți banii lui, dacă nu se comporta cum trebuie în ședință. De multe ori am plecat plin de draci și cu buzunarul gol chiar în mijlocul unei ședințe, doar pentru că eram deranjat de intervenția vreunui slujbaș al patronului pe care îl torturam.
Totuși, să nu se creadă că făceam avere cu tributurile mele. Cum am mai spus, lumea era foarte săracă, și în general nu primeam prea mulți bani peșin. De cele mai multe ori trebuia să mă mulțumesc cu diverse obiecte, alimente, servicii. Am primit odată o jumătate de porc de la un sclav din Alexandria, și era să-mi dau duhul cărînd carnea de la stație acasă. Altădată un patron de la centrul en-gros din Chitila mi-a dat o cutie de banane, de-am mîncat două săptămîni la ele. Am primit haine, bocanci, un geamantan, bani vechi și străini ( colecționam așa ceva), reviste străine, cartele de telefon, un covor, un șezlong,etc.. Dar am avut parte și de vacanțe la mare sau la munte, mese la restaurant, casete video și audio, ciocolată, dulceață, sticle cu băuturi fine, cărți, etc... Mulți voiau să mă „plătească„ în lucruri de care nu aveau nevoie, și asta mă enerva la culme. Dar nu eram chiar așa de materialist, și mai ales cuplurile le torturam practic gratuit, doar în schimbul transportului și a tratației. Eram pe val, ce mai, și credeam că voi rămîne acolo. Dar soarta avea să îmi joace o festă urîtă de tot.
O ȘEDINȚĂ CU TOTUL NECONSENSUALĂ
Atitudinea mea sigur că supăra pe mulți. Există tipi care consideră că oricine are preferințe sexuale diferite de ale majorității trebuie pedepsit, ostracizat, eliminat. Iar eu, deși nu eram tocmai un agresiv în societate, aveam să îmi fac o groază de dușmani, secreți sau pe față. Am început să primesc tot soiul de mesaje de amenințare, ba să fiu amenințat chiar și direct. Nu mă temeam, însă, practicam arte marțiale, și de mai multe ori i-am bătut măr pe cei care îndrăzniseră să mă provoace. Dar mesajele deveneau din ce în ce mai multe, ca şi provocările directe. Ca să scap de stresul lor, m-am mutat în Crîngaşi, sperînd că mi se va pierde urma. Vană speranţă!
Într-o zi, am primit o invitaţie -cică- din partea unui cuplu tînăr, care mă invita la o şedinţă de tortură undeva în Bucureştii Noi, într-o clădire aflată în construcţie. M-am dus, cu maşina unor tipi, care s-au dovedit a fi nişte bătăuşi ordinari, ce voiau să îmi tăbăcească pielea. Cînd am intrat, cei trei care au intrat odată cu mine au înşfăcat cîte o bîtă de basseball, şi mi-au declarat, rînjind, că cel care avea să fie umilit şi bătut urma să fiu eu! Din nefericire pentru ei, eu aveam reflexe extraordinar de rapide în caz de primejdie, şi l-am atacat exact pe cel mai masiv dintre ei, pocnindu-l cu piciorul în burtă şi apoi în barbă, de a căzut ca o cîrpă. Profitînd de surpriza celorlalţi, i-am secerat şi pe ei, şi după ce i-am trosnit cum trebuie, i-am dezbrăcat şi i-am legat, împreună cu solidul, apoi le-am pus cîte un căluş din funie, şi apoi am început să-i "judec" cum se cuvine, bătîndu-i măr şi umilindu-i în fel şi chip. I-am bătut cu funia pînă ce a dat sîngele din ei, i-am plesnit cu o vargă peste tălpi pînă ce au leşinat de durere, i-am penetrat cu cele mai groase dildouri pe care le aveam, iar unuia i-am înfipt şi o bîtă în cur... Am urinat pe feţele lor, i-am obligat să îşi sugă unul altuia scula, le-am tras şi cîteva picioare în coaie... Eram aşa de pornit, încît eram în stare să-i şi castrez de-a binelea, noroc că mi-am dat seama că nu eram departe de puşcărie!
Ceilalţi doi tipi, ce rămăseseră de pază lîngă maşină, credeau că eu sînt cel care geme şi se vaită, şi unul chiar a strigat să o lase mai moale, că s-ar putea să mor! :)) Cînd am considerat că i-am exterminat destul pe cei trei nefericiţi, am înşfăcat o bîtă şi m-am repezit după cei de la pază, dar am făcut prea mult zgomot, iar ăia doi au luat-o la sănătoasa înainte să îi pot eu ajunge. Nu mai spun că eram şi groaznic de obosit, şi oricum nu i-aş fi putut prinde. M-am întors ofuscat şi plin de draci, şi, după ce i-am mai altoit un pic pe cei trei foşti bătăuşi macho, mi-am luat catrafusele şi m-am cărat la iuţeală. Mă şi temeam -ce-i drept- că idioţii ăia doi ar fi putut să vină cu vreo gaşcă de vreo cinşpe- douăzeci de haimanale, şi nu aveam cum să rezist .Am încercat să deschid maşina, dar nu aveam cheile, şi oricum nu aveam permis şi numai de probleme cu poliţia nu-mi mai ardea. Am plecat. Mai apoi am aflat că tipii erau din galeria lui Dinamo, deci ofensa era uriaşă. Dar răul fusese deja făcut...
Bye-Bye BUCUREȘTI!
După faza cu bătăușii am început să fiu mai prudent, nu mă mai duceam chiar oriunde. Amenințările au devenit din ce în ce mai dese și ostentative. Am fost amenințat cu cuțitul, mi s-a transmis că există vreo cîțiva tipi dispuși să mă arunce din tren sau în fața tramvaiului, să îmi toarne otravă în mîncare, să-mi dea foc... Ca să mai scap de stres, m-am mutat la Galați, dar reveneam des la București, unde mă întîlneam doar cu sclavi siguri, în locuri sigure. Tot Capitala rămîne fieful sadomasochiștilor, și cea mai bună piață!
Într-o zi, pe cînd mă duceam spre locația mea de pe malul Lacului Morii, am auzit un scrîșnet de mașină, și de-abea am avut timp să mă feresc de o Dacie albă care încercase evident să mă facă pilaf. Am apucat să văd lîngă șofer moaca unuia din tipii care rămăseseră de pază cînd cu bătăușii, și l-am văzut cum înjura de mama focului că mă rataseră. Mi-am dat seama atunci că Bucureștiul nu-mi mai pria deloc, și era chiar cazul să îmi pierd urma cel puțin cîțiva ani. Puteam să mă lupt chiar și cu mai mulți bătăuși deodată, dar cum mă puteam lupta cu o mașină, sau și mai rău: cu un camion?! Am lichidat deci toate afacerile din București, și am tăiat-o prin țară, mai ales prin sate din Muntenia, Dobrogea și Moldova. Am rupt orice legătură chiar și cu foștii mei sclavi, căci aflasem că unii dintre ei ofereau informații despre mine, și nu voiam să risc. Am încercat să duc o viață sexuală obișnuită, mai mult hetero, dar sexul obișnuit mi se pare searbăd. După vreo doisprezece ani, m-am hotărît să revin în BDSM (cum îi spune acum), dar începuturile sînt grele și șovăitoare, iar comunitatea BDSM e foarte dezbinată și lipsită de un plan de acțiune. Ca să fii sadic veritabil azi, înseamnă să riști foarte mult. Nu mai spun că nu mai există nici vreun forum serios pentru discuții de gen ,și nici locuri de întîlnire specifice, unde să îți poți expune fanteziile în siguranță. Acest blog își propune tocmai să facă ordine în lumea sadomasochistă și să ofere un plan de acțiune pentru legalizarea BDSM, dar și să popularizeze acei termeni nu prea bine cunoscuți, dar care deosebesc sadomasochismul de alte categorii sexuale.
Rămîne doar de văzut în ce măsură voi putea să duc la îndeplinire acest vis al meu și -nu mă îndoiesc- al majorității sadomasochiștilor din România. Sper că voi găsi totuși ajutor în acest demers. Cine se mai înscrie la cuvînt?
P.S.: La București nu am mai călcat nici pînă azi. Chiar dacă au trecut vreo cinșpe ani de la întîlnirea cu surprize, tot nu am prea multă încredere în condițiile de acolo!
luni, 16 octombrie 2017
Cum am devenit sadic profesionist II
Eram în continuare... sclavul limitelor pe care mi le impusesem singur. Practicam totul consensual, acordam o mare atenție aspectului fizic și vîrstei, mă feream de tehnicile mult prea dureroase (cu excepția acelor, unde cunoșteam punctele de acupunctură generatoare de dureri intense), mă preocupa mai degrabă sexul, mă străduiam întotdeauna să îmi satisfac sexual și partenerii de jocuri, consideram că umilirea trebuie să fie mai degrabă mimată, ca rezultat al utilizării unor tehnici interzise sau rău văzute în societate, și nu acceptam deloc materialismul , considerînd că în sex doar plăcerea trebuie să fie răsplata pentru sexul oferit, indiferent cît de ciudat ar fi acesta. Lipsa de informare în domeniu ajuta și ea la instalarea acestei confuzii. Cu excepția unor informații ciupite din unele anunțuri de prin revistele pornografice, nu prea găseai informații despre ce e sadomaso și cu ce se mănîncă. Doar anumite povestiri porno mai prezentau subiectul, sau povestiri ale lui de Sade, dar mie mi se păreau mai degrabă chestii fantastice, ireale, imposibil de pus în practică. Nici măcar cele mai soft tehnici (bondage, spanking, foot fetish collar, sau hand job, de ex.) nu erau prezentate și explicate, darămi-te bastinado, uro, medical play ori CBT! În general, tonul revistelor porno era hetero și lesbi, acestea fiind cele mai acceptate de societatea postsocialistă a momentului, iar homo, sadomaso sau bizarul nu prea aveau loc, cu rare excepții.
Mă și uimeau preferințele unora. De exemplu, o femeie a dat un anunţ că oferă uro sclavilor doritori (semna DOAMNA CU ŞAMPANIA), şi am fost uimit să văd cîţi inşi doreau... şampania dînsei. Eu încă nu puteam să admit să practic uro, căci mi se părea prea... scîrbos ( :))). Dar nici analingus nu lăsam să mi se facă, pentru că nu voiam să pup boturi care au lins un cur! De scato... ce să mai vorbim! Noroc cu acele mele, unde devenisem profesionist de-a dreptul, căci acestea îmi aduceau... clientelă, ca să zic aşa, şi nu şomam deloc. Îmi luasem şi un job în publicitate, şi aveam ceva parale cu care mă puteam deplasa. Am ajuns astfel şi la Iaşi, Craiova, Lugoj, Babadag, Satu Mare, Reşiţa, Sibiu, Făgăraş, Braşov ,Corabia, Ţăndărei,etc... De multe ori mă deplasam degeaba, cei care trebuiau să mă aştepte lipsind sau neîndrăznind să se mai prezinte... O mizerie, ce mai! Mulţi bani am mai tocat de pomană!
Simţeam însă că nu îmi foloseam tot potenţialul, că ar trebui să îmi depăşesc limitele, să las fantezia să îşi urmeze cursul... Masochiştii cu care mai discutam la orgiile la care luam parte îmi povesteau uneori despre experienţe care mie îmi făceau părul măciucă, dar lor li se păreau extrem de plăcute. Şedinţe de ballbusting, fireplay, uro hard, zoofilie impusă, fisting anal, vomă, etc... Eram îngrozit, dar în acelaşi timp simţeam şi o excitaţie neobişnuită, mai ales cînd îmi povesteau despre modul în care Stăpînele şi Stăpînii depăşeau cu neobişnuită uşurinţă limitele -inclusiv cele ale rezistenţei corporale- sau impuneau sclavilor tehnici pe care aceştia nu le ageau deloc. Mie încă îmi era frică, mă gîndeam că aş putea ajunge la puşcărie dacă ucid din greşeală sau chiar fac să leşine un sclav, dar eram grozav de impresionat de realizările acelor Dominatori. Mă făceau să visez, ce mai!
Dar ce mă uimea cel mai mult era modul în care masochiştii respectivi acceptau să fie umiliţi şi posedaţi de persoane mult mai în vîrstă, sau deloc atractive sexual (consideram eu), ba să mai şi plătească pentru chinul îndurat :))) Cu asta mă dădeau gata, şi am avut multe discuţii în contradictoriu cu ei, direct sau prin scrisori, şi mă şocau prin felul în care ei prezentau sadomaso ca pe o relaţie non-sexuală, fără sentimentele obişnuite între parteneri ce fac amor sau sex, ba chiar ca un soi de relaţie bazată pe poziţii rigide de castă militară, în care superiorii nu simt decît dispreţ faţă de subalterni. Multe discuţii despre umilire am avut cu aceştia, şi tare greu am acceptat pînă la urmă definiţia că umilitor nu e ceea ce practici tu din plăcere dar este interzis de societate, ci ceea ce nu îţi place şi eşti forţat să faci!
O SCRISOARE NEOBIŞNUITĂ
Era prin 94 sau '95. Încă nu îmi depăşisem limitele, dar simţeam bine că nu îmi foloseam cum trebuie potenţialul. Relaţiile pe care le aveam atunci nu mă mai satisfăceau deloc.Sexul mi se părea searbăd, partidele de umilire mi se păreau cam trase la şapirograf şi neincitante, cheltuielile cu deplasările, prea mari. Simţeam nevoia de schimbare în viaţa mea sexuală, dar nu ştiam cum să fac . Am participat la cîteva orgii hetero şi gay, dar mă plictiseam mai dihai decît la cele sadomaso. Mă gîndeam să fac vreo schimbare, dar nu ştiam nici unde să mă îndrept, nici cum să încep. Eram sastisit, de-a dreptul!
Într-o zi, după ce am plecat de la cursuri, am trecut pe la căsuţa mea poştală, şi am ridicat corespondenţa. Nu era internet, nu erau telefoane mobile, deci scrisorica era încă la putere! Printre obişnuitele mesaje de la amatorii de sex era şi o scrisoare de la doi submisivi din Maramureş, Ana şi Ion (nume fictive), căsătoriţi, ea de 58 şi el de 62 de ani, parcă (sau invers), proprietari ai unei mici ferme, ambii masochişti, care îmi propuneau să vin pînă la ei, căci le stîrnisem interesul, mai ales cu acele mele. Căutau de multă vreme un sadic veritabil, şi încă nu găsiseră ,prin zona lor. Din descrierea lor, ambii erau cam grăsuţi, deci nu prezentau în nici un caz interes pentru mine. Le -am răspuns deci politicos că nu îmi plac nici graşii, nici nu fac sex cu persoane în vîrstă, Maramureşul fiind şi departe... deci nu renta să mă deplasez de pomană!
Îi şi uitasem, căci mă pregăteam pentru sesiune, deci aveam altele pe cap, dar am primit o nouă invitaţie de la ei. Îmi răspundeau că nu îi interesează sexul sau plăcerea, ci doar umilinţa şi suferinţa. Îmi propuneau să îmi petrec o parte din vacanţă la ei, pe cheltuiala lor, ba chiar se şi ofereau să îmi şi ofere bani pentru şedinţele mele (atunci am aflat de termenul de şedinţă, diferit de partidă), dar şi acces la revistele lor de gen, de unde mă puteam documenta. Am răspuns iritat că nu sînt cocotă, să fiu plătit, şi nici nu văd cam cum ar putea decurge o "şedinţă" fără sex, dar documentaţia celor doi m-a cam pus pe gînduri. Mai frunzărisem vreo două reviste de gen, şi mi se păreau foarte instructive, deci parcă ar fi rentat şi o vizită prin zona aceea.... Poate cînd aş fi vizitat şi alţi sclavi de pe-acolo...
Nici nu terminasem bine sesiunea, cînd am primit iar o scrisoare de la ei. Îmi trimiteau un set de poze cu ei şi casa lor (pozele cu ei dezbrăcaţi nu m-au impresionat deloc pozitiv), dar şi cu revistele şi lucrările despre sadomaso pe care le aveau, şi -ceea ce m-a dat gata- o colecţie de dildouri de lemn realizate de Ion la strung, şi nişte bice artizanale minunat lucrate, iar cei doi îmi propuneau să îmi ofere gratis asemenea instrumente ca tribut pentru bunăvoinţa mea. Nu era nevoie să fac sex cu ei, voiau -cică- doar să mă cunoască personal, să discutăm, să ne cunoaştem... Îmi prezentau şi o listă de mîncăruri de îmi lăsa gura apă, îmi prezentau pitorescul zonei...
Cu asta m-au dat gata. Dacă banii şi mîncarea nu mă prea atrăgeau, publicaţiile şi mai ales dildourile alea nemaipomenite m-au hotărît să le fac o vizită.
DOI MASOCHIȘTI PROFESIONIȘTI
Cam prin august, după ce mi-am pus lucrurile la punct în București, am plecat spre Maramureș. Aveam cu mine mica mea trusă de instrumente, bani suficienți pentru drum dus-întors, o curiozitate nesatisfăcută și o poftă nebună de a vedea revistele și instrumentarul celor doi. Puseserăm totul la cale împreună prin scrisori și telefon, dar mă întrebam cum naiba o să se desfășoare vizita aia neobișnuită și cam cum va trebui să mă comport cu două persoane în vîrstă pe post de sclavi. Mă făceau să mă gîndesc la bunicii mei, și încă nu eram obișnuit să gîndesc sclavii ca pe niște persoane inferioare, deci eram cam tulburat...
Într-o duminică dimineață, trenul personal mă lăsa într-o haltă pitorească, pe mine și geamantanul meu, și visurile mele perverse. În haltă mă aștepta un soi de droșcă cu un cal, mînată de un băietănaș de vreo șaișpe-șapteșpe ani, pe care l-aș fi crăcit cu mare plăcere, dar care era cioban la stîna celor doi, și avea să plece imediat ce mă lăsa la fermă, spre marea mea dezamăgire. El habar nu avea că patronii săi erau așa de ciudați în preferințele lor sexuale, și se pare că nici nu agrea altceva decît sexul hetero. Primirea pe care mi-au făcut-o cei doi sclavi a fost însă memorabilă. Mi se ploconeau înainte, ca în fața unui împărat, nici nu îndrăzneau să mă atingă, nu mă priveau deloc în ochi, mi-au sărutat mîinile de parcă eram vreun episcop sau mitropolit, și nu mai știau ce să facă ca să mă mulțumească... Eram foarte stînjenit, sclavii de la București erau mult mai degajați, și fiind vorba de niște persoane în vîrstă, mă simțeam foarte la nelalocul meu. Am încercat chiar să le spun că nu este necesar să mă trateze chiar ca pe un împărat, dar răspunsul Anei mi s-a întipărit pe veci în memorie: ”Dar nu, Stăpîne, orice Stăpîn este Împărat peste sclavii lui, și aceștia îi datorează supunere oarbă, oricît de bătrîni și respectabili ar părea ei!”
Nu prea m-am lămurit atunci cam ce trebuia să însemne asta, dar le-am spus celor doi că mi-e foame și sînt obosit, și că aș vrea să și citesc ceva de gen, pînă seara, cînd aveam să și discutăm pe îndelete. Bucuroși că îi bag în seamă, bătrîneii (așa consideram eu orice persoană de peste 55 de ani), s-au grăbit să întindă masa și mi-au servit mîncăruri minunate, de îmi lăsa gura apă. Mai ales niște plăcinte cu smîntînă și mărar au fost delicioase, și dacă nu eram atent, nu m-aș mai fi putut ridica de la masă, așa eram de ghiftuit!
După masă, am luat un teanc de publicații BDSM și m-am dus în camera de oaspeți, pregătită special pentru mine. Am răsfoit un pic revistele, apoi am adormit, cu capul plin de imagini sadomaso și cu burta plină. Am dormit cred, vreo patru ore, eram obosit de drum și de atîta mîncare, și după ce m-am trezit am început să citesc materialul de specialitate. Erau acolo vreo doisprezece reviste, majoritatea germane și englezești, cu o mulțime de poze faine, care mă excitau teribil. Mai erau și o grămadă de articole -în parte traduse-, despre dominare, sclavie, poziții, tehnici de tortură... Dar ceea ce era cel mai interesant, era o traducere a unei lucrări adresate Dominelor, scrisă de o englezoaică sau americană, și care se numea -aproximativ- CUM SĂ ÎȚI TORTUREZI SCLAVUL sau cam așa ceva. Bătrînul avea originalul în limba germană, și o tradusese scriind la o mașină portabilă de scris, și nu știu cît de corect era tradusă, dar am învățat enorm din ea. Acolo apăreau termeni care mă șocau atunci, ca dispreț, tribut, supunere oarbă, depășirea limitelor, orgasm denial, extaz, CBT, strap-on,vomă, vampirism, sex cu animale,etc... etc... Apăreau acolo poziții de început, poziții pentru uro, tehnici de utilizare a mobilierului pentru imobilizări, aparate pentru electrostimulare, etc... O adevărată Biblie pentru sadomasochiști! Acolo am citit despre faptul ca adevărații Stăpîni îi tratează pe sclavi ca pe niște animale demne de dispreț, că sexul cu ei este de fapt nedemn, că ei trebuie să îndeplinească orice sarcină și nu au dreptul să protesteze, etc...
Începeam să înțeleg atunci atitudinea lui Daniel, care îmi cerea să îmi depășesc limitele, sau a altor masochiști vizavi de umilire și plăcere, ori atitudinea servilă și speriată a lui Ion și a Anei. Și încetul cu încetul începea să se nască în mine o nouă atitudine, total alta decît cea pe care o avusesem pînă atunci. Ca să verific dacă chiar cei doi mi se vor supune la nivelul pe care mi-l promiseseră, am chemat-o pe femeie și am început să o pipăi pe picioare, pulpe, buci și pizdă, cu o singură mînă, pîndindu-i reacțiile, mai ales că eram și excitat la culme. Spre surprinderea mea , bătrîna nu a protestat în nici un fel, ba și-a și flexat picioarele ca s-o pot pipăi mai bine. Bine excitat, am pus-o capră cu mîinile sprijinite de pat și am posedat-o cu furie, pînă ce am ejaculat, plin de draci. Iar mai apoi, am pus-o să îngenuncheze, și pentru prima dată în cariera mea de Dominator, am urinat în gura ei pofticioasă. Am observat că a înghițit urina cu deosebită plăcere, sugînd chiar și ultima picătură, ceea ce mi-a produs o senzație neobișnuit de plăcută. De altfel, după aceea, cît timp am rămas la ei, am urinat doar în gurile lor.
M-am culcat mulțumit la loc, și am mai dormit vreo trei ore, trezindu-mă de-abea seara, cam pe la nouă. Eram acum perfect odihnit, și după ce am mîncat iarăși, am pus la punct împreună cu cei doi un plan de desfășurare a unei ședințe-maraton, o ședință cu posturi permanente, în care urma să utilizez cam tot ce era în arsenalul BDSM al unui sadic experimentat. Sclavul Ion mi-a prezentat trusa lui de instrumente, net superioară celei a mea, plus o grămadă de dispozitive de tortură pe care aveam să le verific în zilele ce aveau să urmeze. I-am cerut să îmi dea lămuriri despre articolele și traducerile care mă interesau, în special în legătură cu anumiți termeni necunoscuți mie, și am fost impresionat de erudiția lui în domeniu. Am discutat așa pîna pe la vreo două noaptea, și înainte să mă culc i-am cerut sclavului să îmi sugă scula, și am urinat apoi și în gura lui. Depășisem o barieră.
CEA MAI LUNGĂ ȘEDINȚĂ
Începînd de a doua zi,atitudinea mea era alta. Cei doi au rămas permanent dezbrăcați (deși imaginea trupurilor lor cam rotofeie nu mi se părea prea excitantă), îi loveam și-i insultam în mod permanent, urinam doar în gurile lor, și pentru prima dată am lăsat pe cineva să mă lingă în cur, senzația fiind într-adevăr extraordinară. Îi legam seara pe amîndoi și-i obligam să se culce cu mîinile la spate, pe un țol întins pe jos, și-i obligam să mănînce tot cu mîinile la spate, din strachini puse pe jos, apoi să își lingă resturile de mîncare de pe obraji. I-am pus să facă sluj, ca niște căței, ba chiar să și latre, de s-au stîrnit și cîinii cei adevărați din curte (aveau vreo șase!), i-am penetrat cu dildouri duble, lăsîndu-i îmbîrligați fund în fund, ore întregi, pînă ce îmi cereau îndurare, am scris texte scîrboase pe trupurile lor cu markerul, i-am pus să se biciuiască între ei, să își bea unul altuia urina...
Cînd m-am pornit către ei, nu am mai făcut baie, căci ei îmi ceruseră să vin neîmbăiat, ca să îmi păstrez mirosul tare, de Stăpîn. Dar era vară, și deja începusem să miros cam tare a Stăpîn... prea nespălat, și am avut o idee excelentă. I-am pus să mă spele ei, cu limbile lor, din cap pînă în picioare, ceea ce au și făcut. M-a amuzat la culme să-i văd cum tot scuipă perii de pe trupul meu (sînt cam păros), și a trebuit să își înmoaie în permanență limbile într-un borcan cu apă, căci nu mai pridideau. Dar rezultatul era vizibil, deși a trebuit să fac și un duș, ca să scap și de saliva lor :)) În fiecare seară citeam din lucrarea despre Domine și aplicam mereu alte tehnici. Am învățat să leg coaiele sclavilor ca să nu mai aibă erecție,să-i suspend pentru a-i putea tortura mai bine, să-i plesnesc cu toată puterea, etc...Mă transformam deja în sadic veritabil.
Dar a venit și vremea să plec, după opt zile de torturi sclavul mi-a făcut cadou o trusă de dildouri și cîteva bice meșteșugite, și o cutie de lemn pentru acele mele ,pe care le gustaseră amîndoi din greu. Nu mi-a venit prin minte să cer și o copie după lucrarea de dominare, și mare prostie am făcut, căci nu am mai găsit așa ceva nici pînă azi. În ziua plecării, cei doi m-au condus cu bocete, ca pe un mort drag, deși le promisesem că voi reveni, în vara următoare. Nu mai știau cum să mă privească, cum să mă mîngîie... Dar deodată m-am răstit la ei și le-am cerut imperios să tacă dracului, și ei m-au ascultat, aruncîndu-mi priviri de cîini bătuți. Din droșca ce mă ducea la gară i-am mai privit odată: îngenuncheaseră în mijlocul curții, și mă petreceau cu priviuri pline de durere, iar sclava Ana plîngea de sărea cămașa de pe ea. Altădată poate aș fi zîmbit la așa atitudine, dar de-acum căpătasem un alt soi de gîndire, și priveliștea doar mi-a întărit orgoliul. În urmă rămîneau doar doi sclavi bicisnici, asupra cărora avusesem drepturi depline. Ce-mi mai păsa mie de ei ?
Din nefericire, nu i-am mai întînit niciodată. O vreme am mai corespondat, și chiar aveam de gînd să îi mai vizitez, dar probleme personale m-au împiedicat să mai ajung prin Maramureș. După vreo cîțiva ani m-au informat că pleacă în Austria, unde puteau să își satisfacă mai bine instinctele masochiste. Mi-au trimis chiar și o invitație să îi vizitez acolo, dar nu m-am putut duce. Pînă la urmă le-am pierdut urma.
Mă și uimeau preferințele unora. De exemplu, o femeie a dat un anunţ că oferă uro sclavilor doritori (semna DOAMNA CU ŞAMPANIA), şi am fost uimit să văd cîţi inşi doreau... şampania dînsei. Eu încă nu puteam să admit să practic uro, căci mi se părea prea... scîrbos ( :))). Dar nici analingus nu lăsam să mi se facă, pentru că nu voiam să pup boturi care au lins un cur! De scato... ce să mai vorbim! Noroc cu acele mele, unde devenisem profesionist de-a dreptul, căci acestea îmi aduceau... clientelă, ca să zic aşa, şi nu şomam deloc. Îmi luasem şi un job în publicitate, şi aveam ceva parale cu care mă puteam deplasa. Am ajuns astfel şi la Iaşi, Craiova, Lugoj, Babadag, Satu Mare, Reşiţa, Sibiu, Făgăraş, Braşov ,Corabia, Ţăndărei,etc... De multe ori mă deplasam degeaba, cei care trebuiau să mă aştepte lipsind sau neîndrăznind să se mai prezinte... O mizerie, ce mai! Mulţi bani am mai tocat de pomană!
Simţeam însă că nu îmi foloseam tot potenţialul, că ar trebui să îmi depăşesc limitele, să las fantezia să îşi urmeze cursul... Masochiştii cu care mai discutam la orgiile la care luam parte îmi povesteau uneori despre experienţe care mie îmi făceau părul măciucă, dar lor li se păreau extrem de plăcute. Şedinţe de ballbusting, fireplay, uro hard, zoofilie impusă, fisting anal, vomă, etc... Eram îngrozit, dar în acelaşi timp simţeam şi o excitaţie neobişnuită, mai ales cînd îmi povesteau despre modul în care Stăpînele şi Stăpînii depăşeau cu neobişnuită uşurinţă limitele -inclusiv cele ale rezistenţei corporale- sau impuneau sclavilor tehnici pe care aceştia nu le ageau deloc. Mie încă îmi era frică, mă gîndeam că aş putea ajunge la puşcărie dacă ucid din greşeală sau chiar fac să leşine un sclav, dar eram grozav de impresionat de realizările acelor Dominatori. Mă făceau să visez, ce mai!
Dar ce mă uimea cel mai mult era modul în care masochiştii respectivi acceptau să fie umiliţi şi posedaţi de persoane mult mai în vîrstă, sau deloc atractive sexual (consideram eu), ba să mai şi plătească pentru chinul îndurat :))) Cu asta mă dădeau gata, şi am avut multe discuţii în contradictoriu cu ei, direct sau prin scrisori, şi mă şocau prin felul în care ei prezentau sadomaso ca pe o relaţie non-sexuală, fără sentimentele obişnuite între parteneri ce fac amor sau sex, ba chiar ca un soi de relaţie bazată pe poziţii rigide de castă militară, în care superiorii nu simt decît dispreţ faţă de subalterni. Multe discuţii despre umilire am avut cu aceştia, şi tare greu am acceptat pînă la urmă definiţia că umilitor nu e ceea ce practici tu din plăcere dar este interzis de societate, ci ceea ce nu îţi place şi eşti forţat să faci!
O SCRISOARE NEOBIŞNUITĂ
Era prin 94 sau '95. Încă nu îmi depăşisem limitele, dar simţeam bine că nu îmi foloseam cum trebuie potenţialul. Relaţiile pe care le aveam atunci nu mă mai satisfăceau deloc.Sexul mi se părea searbăd, partidele de umilire mi se păreau cam trase la şapirograf şi neincitante, cheltuielile cu deplasările, prea mari. Simţeam nevoia de schimbare în viaţa mea sexuală, dar nu ştiam cum să fac . Am participat la cîteva orgii hetero şi gay, dar mă plictiseam mai dihai decît la cele sadomaso. Mă gîndeam să fac vreo schimbare, dar nu ştiam nici unde să mă îndrept, nici cum să încep. Eram sastisit, de-a dreptul!
Într-o zi, după ce am plecat de la cursuri, am trecut pe la căsuţa mea poştală, şi am ridicat corespondenţa. Nu era internet, nu erau telefoane mobile, deci scrisorica era încă la putere! Printre obişnuitele mesaje de la amatorii de sex era şi o scrisoare de la doi submisivi din Maramureş, Ana şi Ion (nume fictive), căsătoriţi, ea de 58 şi el de 62 de ani, parcă (sau invers), proprietari ai unei mici ferme, ambii masochişti, care îmi propuneau să vin pînă la ei, căci le stîrnisem interesul, mai ales cu acele mele. Căutau de multă vreme un sadic veritabil, şi încă nu găsiseră ,prin zona lor. Din descrierea lor, ambii erau cam grăsuţi, deci nu prezentau în nici un caz interes pentru mine. Le -am răspuns deci politicos că nu îmi plac nici graşii, nici nu fac sex cu persoane în vîrstă, Maramureşul fiind şi departe... deci nu renta să mă deplasez de pomană!
Îi şi uitasem, căci mă pregăteam pentru sesiune, deci aveam altele pe cap, dar am primit o nouă invitaţie de la ei. Îmi răspundeau că nu îi interesează sexul sau plăcerea, ci doar umilinţa şi suferinţa. Îmi propuneau să îmi petrec o parte din vacanţă la ei, pe cheltuiala lor, ba chiar se şi ofereau să îmi şi ofere bani pentru şedinţele mele (atunci am aflat de termenul de şedinţă, diferit de partidă), dar şi acces la revistele lor de gen, de unde mă puteam documenta. Am răspuns iritat că nu sînt cocotă, să fiu plătit, şi nici nu văd cam cum ar putea decurge o "şedinţă" fără sex, dar documentaţia celor doi m-a cam pus pe gînduri. Mai frunzărisem vreo două reviste de gen, şi mi se păreau foarte instructive, deci parcă ar fi rentat şi o vizită prin zona aceea.... Poate cînd aş fi vizitat şi alţi sclavi de pe-acolo...
Nici nu terminasem bine sesiunea, cînd am primit iar o scrisoare de la ei. Îmi trimiteau un set de poze cu ei şi casa lor (pozele cu ei dezbrăcaţi nu m-au impresionat deloc pozitiv), dar şi cu revistele şi lucrările despre sadomaso pe care le aveau, şi -ceea ce m-a dat gata- o colecţie de dildouri de lemn realizate de Ion la strung, şi nişte bice artizanale minunat lucrate, iar cei doi îmi propuneau să îmi ofere gratis asemenea instrumente ca tribut pentru bunăvoinţa mea. Nu era nevoie să fac sex cu ei, voiau -cică- doar să mă cunoască personal, să discutăm, să ne cunoaştem... Îmi prezentau şi o listă de mîncăruri de îmi lăsa gura apă, îmi prezentau pitorescul zonei...
Cu asta m-au dat gata. Dacă banii şi mîncarea nu mă prea atrăgeau, publicaţiile şi mai ales dildourile alea nemaipomenite m-au hotărît să le fac o vizită.
DOI MASOCHIȘTI PROFESIONIȘTI
Cam prin august, după ce mi-am pus lucrurile la punct în București, am plecat spre Maramureș. Aveam cu mine mica mea trusă de instrumente, bani suficienți pentru drum dus-întors, o curiozitate nesatisfăcută și o poftă nebună de a vedea revistele și instrumentarul celor doi. Puseserăm totul la cale împreună prin scrisori și telefon, dar mă întrebam cum naiba o să se desfășoare vizita aia neobișnuită și cam cum va trebui să mă comport cu două persoane în vîrstă pe post de sclavi. Mă făceau să mă gîndesc la bunicii mei, și încă nu eram obișnuit să gîndesc sclavii ca pe niște persoane inferioare, deci eram cam tulburat...
Într-o duminică dimineață, trenul personal mă lăsa într-o haltă pitorească, pe mine și geamantanul meu, și visurile mele perverse. În haltă mă aștepta un soi de droșcă cu un cal, mînată de un băietănaș de vreo șaișpe-șapteșpe ani, pe care l-aș fi crăcit cu mare plăcere, dar care era cioban la stîna celor doi, și avea să plece imediat ce mă lăsa la fermă, spre marea mea dezamăgire. El habar nu avea că patronii săi erau așa de ciudați în preferințele lor sexuale, și se pare că nici nu agrea altceva decît sexul hetero. Primirea pe care mi-au făcut-o cei doi sclavi a fost însă memorabilă. Mi se ploconeau înainte, ca în fața unui împărat, nici nu îndrăzneau să mă atingă, nu mă priveau deloc în ochi, mi-au sărutat mîinile de parcă eram vreun episcop sau mitropolit, și nu mai știau ce să facă ca să mă mulțumească... Eram foarte stînjenit, sclavii de la București erau mult mai degajați, și fiind vorba de niște persoane în vîrstă, mă simțeam foarte la nelalocul meu. Am încercat chiar să le spun că nu este necesar să mă trateze chiar ca pe un împărat, dar răspunsul Anei mi s-a întipărit pe veci în memorie: ”Dar nu, Stăpîne, orice Stăpîn este Împărat peste sclavii lui, și aceștia îi datorează supunere oarbă, oricît de bătrîni și respectabili ar părea ei!”
Nu prea m-am lămurit atunci cam ce trebuia să însemne asta, dar le-am spus celor doi că mi-e foame și sînt obosit, și că aș vrea să și citesc ceva de gen, pînă seara, cînd aveam să și discutăm pe îndelete. Bucuroși că îi bag în seamă, bătrîneii (așa consideram eu orice persoană de peste 55 de ani), s-au grăbit să întindă masa și mi-au servit mîncăruri minunate, de îmi lăsa gura apă. Mai ales niște plăcinte cu smîntînă și mărar au fost delicioase, și dacă nu eram atent, nu m-aș mai fi putut ridica de la masă, așa eram de ghiftuit!
După masă, am luat un teanc de publicații BDSM și m-am dus în camera de oaspeți, pregătită special pentru mine. Am răsfoit un pic revistele, apoi am adormit, cu capul plin de imagini sadomaso și cu burta plină. Am dormit cred, vreo patru ore, eram obosit de drum și de atîta mîncare, și după ce m-am trezit am început să citesc materialul de specialitate. Erau acolo vreo doisprezece reviste, majoritatea germane și englezești, cu o mulțime de poze faine, care mă excitau teribil. Mai erau și o grămadă de articole -în parte traduse-, despre dominare, sclavie, poziții, tehnici de tortură... Dar ceea ce era cel mai interesant, era o traducere a unei lucrări adresate Dominelor, scrisă de o englezoaică sau americană, și care se numea -aproximativ- CUM SĂ ÎȚI TORTUREZI SCLAVUL sau cam așa ceva. Bătrînul avea originalul în limba germană, și o tradusese scriind la o mașină portabilă de scris, și nu știu cît de corect era tradusă, dar am învățat enorm din ea. Acolo apăreau termeni care mă șocau atunci, ca dispreț, tribut, supunere oarbă, depășirea limitelor, orgasm denial, extaz, CBT, strap-on,vomă, vampirism, sex cu animale,etc... etc... Apăreau acolo poziții de început, poziții pentru uro, tehnici de utilizare a mobilierului pentru imobilizări, aparate pentru electrostimulare, etc... O adevărată Biblie pentru sadomasochiști! Acolo am citit despre faptul ca adevărații Stăpîni îi tratează pe sclavi ca pe niște animale demne de dispreț, că sexul cu ei este de fapt nedemn, că ei trebuie să îndeplinească orice sarcină și nu au dreptul să protesteze, etc...
Începeam să înțeleg atunci atitudinea lui Daniel, care îmi cerea să îmi depășesc limitele, sau a altor masochiști vizavi de umilire și plăcere, ori atitudinea servilă și speriată a lui Ion și a Anei. Și încetul cu încetul începea să se nască în mine o nouă atitudine, total alta decît cea pe care o avusesem pînă atunci. Ca să verific dacă chiar cei doi mi se vor supune la nivelul pe care mi-l promiseseră, am chemat-o pe femeie și am început să o pipăi pe picioare, pulpe, buci și pizdă, cu o singură mînă, pîndindu-i reacțiile, mai ales că eram și excitat la culme. Spre surprinderea mea , bătrîna nu a protestat în nici un fel, ba și-a și flexat picioarele ca s-o pot pipăi mai bine. Bine excitat, am pus-o capră cu mîinile sprijinite de pat și am posedat-o cu furie, pînă ce am ejaculat, plin de draci. Iar mai apoi, am pus-o să îngenuncheze, și pentru prima dată în cariera mea de Dominator, am urinat în gura ei pofticioasă. Am observat că a înghițit urina cu deosebită plăcere, sugînd chiar și ultima picătură, ceea ce mi-a produs o senzație neobișnuit de plăcută. De altfel, după aceea, cît timp am rămas la ei, am urinat doar în gurile lor.
M-am culcat mulțumit la loc, și am mai dormit vreo trei ore, trezindu-mă de-abea seara, cam pe la nouă. Eram acum perfect odihnit, și după ce am mîncat iarăși, am pus la punct împreună cu cei doi un plan de desfășurare a unei ședințe-maraton, o ședință cu posturi permanente, în care urma să utilizez cam tot ce era în arsenalul BDSM al unui sadic experimentat. Sclavul Ion mi-a prezentat trusa lui de instrumente, net superioară celei a mea, plus o grămadă de dispozitive de tortură pe care aveam să le verific în zilele ce aveau să urmeze. I-am cerut să îmi dea lămuriri despre articolele și traducerile care mă interesau, în special în legătură cu anumiți termeni necunoscuți mie, și am fost impresionat de erudiția lui în domeniu. Am discutat așa pîna pe la vreo două noaptea, și înainte să mă culc i-am cerut sclavului să îmi sugă scula, și am urinat apoi și în gura lui. Depășisem o barieră.
CEA MAI LUNGĂ ȘEDINȚĂ
Începînd de a doua zi,atitudinea mea era alta. Cei doi au rămas permanent dezbrăcați (deși imaginea trupurilor lor cam rotofeie nu mi se părea prea excitantă), îi loveam și-i insultam în mod permanent, urinam doar în gurile lor, și pentru prima dată am lăsat pe cineva să mă lingă în cur, senzația fiind într-adevăr extraordinară. Îi legam seara pe amîndoi și-i obligam să se culce cu mîinile la spate, pe un țol întins pe jos, și-i obligam să mănînce tot cu mîinile la spate, din strachini puse pe jos, apoi să își lingă resturile de mîncare de pe obraji. I-am pus să facă sluj, ca niște căței, ba chiar să și latre, de s-au stîrnit și cîinii cei adevărați din curte (aveau vreo șase!), i-am penetrat cu dildouri duble, lăsîndu-i îmbîrligați fund în fund, ore întregi, pînă ce îmi cereau îndurare, am scris texte scîrboase pe trupurile lor cu markerul, i-am pus să se biciuiască între ei, să își bea unul altuia urina...
Cînd m-am pornit către ei, nu am mai făcut baie, căci ei îmi ceruseră să vin neîmbăiat, ca să îmi păstrez mirosul tare, de Stăpîn. Dar era vară, și deja începusem să miros cam tare a Stăpîn... prea nespălat, și am avut o idee excelentă. I-am pus să mă spele ei, cu limbile lor, din cap pînă în picioare, ceea ce au și făcut. M-a amuzat la culme să-i văd cum tot scuipă perii de pe trupul meu (sînt cam păros), și a trebuit să își înmoaie în permanență limbile într-un borcan cu apă, căci nu mai pridideau. Dar rezultatul era vizibil, deși a trebuit să fac și un duș, ca să scap și de saliva lor :)) În fiecare seară citeam din lucrarea despre Domine și aplicam mereu alte tehnici. Am învățat să leg coaiele sclavilor ca să nu mai aibă erecție,să-i suspend pentru a-i putea tortura mai bine, să-i plesnesc cu toată puterea, etc...Mă transformam deja în sadic veritabil.
Dar a venit și vremea să plec, după opt zile de torturi sclavul mi-a făcut cadou o trusă de dildouri și cîteva bice meșteșugite, și o cutie de lemn pentru acele mele ,pe care le gustaseră amîndoi din greu. Nu mi-a venit prin minte să cer și o copie după lucrarea de dominare, și mare prostie am făcut, căci nu am mai găsit așa ceva nici pînă azi. În ziua plecării, cei doi m-au condus cu bocete, ca pe un mort drag, deși le promisesem că voi reveni, în vara următoare. Nu mai știau cum să mă privească, cum să mă mîngîie... Dar deodată m-am răstit la ei și le-am cerut imperios să tacă dracului, și ei m-au ascultat, aruncîndu-mi priviri de cîini bătuți. Din droșca ce mă ducea la gară i-am mai privit odată: îngenuncheaseră în mijlocul curții, și mă petreceau cu priviuri pline de durere, iar sclava Ana plîngea de sărea cămașa de pe ea. Altădată poate aș fi zîmbit la așa atitudine, dar de-acum căpătasem un alt soi de gîndire, și priveliștea doar mi-a întărit orgoliul. În urmă rămîneau doar doi sclavi bicisnici, asupra cărora avusesem drepturi depline. Ce-mi mai păsa mie de ei ?
Din nefericire, nu i-am mai întînit niciodată. O vreme am mai corespondat, și chiar aveam de gînd să îi mai vizitez, dar probleme personale m-au împiedicat să mai ajung prin Maramureș. După vreo cîțiva ani m-au informat că pleacă în Austria, unde puteau să își satisfacă mai bine instinctele masochiste. Mi-au trimis chiar și o invitație să îi vizitez acolo, dar nu m-am putut duce. Pînă la urmă le-am pierdut urma.
duminică, 15 octombrie 2017
Cum am devenit sadic profesionist I
După semi-eșecul cu Adrian/Andrei, au continuat alte cîteva semi-eșecuri cu alți aiuriți de soiul lui. Mă căutau mai ales tipi virgini, care habar nu aveau cu ce se mănîncă sadomaso, dar care credeau că a fi futut în cur e suprema umilință pe care o poate suporta un bărbat. Deși dădeam la greu anunțuri în care precizam clar că doresc tipi și tipe minioni/e și subțirei/le, parcă făcuseră înțelegere secretă toți lunganii și grăsanii din București să sară călare pe mine, că numai de din ăștia aveam parte! Și mai erau și pretențioși la culme, aveau tot soiul de fetișuri la fel de aiurite ca și ei, și eu eram foarte dezamăgit și iritat. Nu mai spun că practicam totul doar de amorul artei, și pierdeam o grămadă de parale doar ca să satisfac sexual niște muiști care își imaginau că eu sînt deosebit de încîntat că îmi sug pula niște handralăi pe care nimeni nu îi voia. Mi se acrise!
Practicam în continuare doar chestii strict consensuale, cu limite bine stabilite, și acordam o atenție deosebită aspectului fizic și mai ales vîrstei. Am refuzat o mulțime de maturi, căci mi se păreau prea bătrîni, chiar dacă îmi ofereau spațiu si chiar erau dispuși să plătească. Refuzam însă cu indignare să mă las plătit, îmi plăteam deplasările, masa, cazarea... căci consideram -ca orice începător- că ceea ce făceam eu era sex, și nu eram vreo cocotă, să fiu plătit pentru plăcerea primită și oferită! :)) O singură dată am acceptat să mi se ramburseze drumul,căci mă dusesem tocmai la Suceava, cheltuisem peste limită, și nu îmi mai ajungeau banii. Dar pe drumul de întoarcere m-am simțit ca o cocotă ieftină!
Îmi pusesem la punct trusa de instrumente, cumpărasem și niște ace de acupunctură plus niște bolduri mari, cu gămălii rotunde (foarte impresionante și dureroase), aveam și cîteva bice improvizate din funii împletite, un soi de dildo improvizat dintr-o coadă de mătură polizat și ceruit, mai multe curele, și chiar și un soi de kimono pe post de costum, plus o mască de pînză. Dar foloseam la greu tot ce găseam la fața locului: de la tigăi cu care plesneam sclavii peste buci, la tacîmuri cu cozi groase și rotunjite sau făcălețe cu care-i penetram, mături de care-i imobilizam, oale în care-i obligam să-și vîre genunchii și mîinile și să se tîrască așa prin încăpere, lenjerie feminină în care îi îmbrăcam, etc... Aveam de pe atunci o fantezie extraordinară, care mă făcea foarte căutat și gustat, putînd să utilizez cele mai neașteptate instrumente pentru a-mi mulțumi sclavii și poftele. Dar încă nu îmi utilizam la maximum potențialul, neavînd de unde învăța cum trebuie să se comporte un Stăpîn veritabil sau un sadic. Și încă mai aveam de așteptat...
DANIEL
Daniel a fost primul meu sclav veritabil, și cel care corespundea cel mai mult cu dorințele mele. Un băiat frumușel, minion, suplu, dulce, cu pulică micuță și poponeț rotunjor... :o duceață! Mă simţeam extraordinar cînd îl posedam, îmi plăcea la culme să-i frămînt pulica în pumn în vreme ce îl penetram pe la spate sau întins pe spate, pe masă. Îi sărutam avid buzele plinuțe, și-l pupam peste tot, mușcîndu-l ușurel, făcîndu-l să țipe de plăcere. Era altceva, după seria neagră de lungani și grăsani care mă exasperaseră.
Daniel era însă masochist veritabil, și jocurile mele cu el se terminau mai întotdeauna cu multe ace înfipte în locuri inedite, pe care mi le indica el, sau cu bătăi și biciuiri care mă cam speriau. De la o vreme îmi cerea să las limitele la o parte, să îmi dau drumul, să nu îi mai cer părerea și să las fantezia mea sadică să-și urmeze cursul, dar mie îmi era frică, și nu înțelegeam. Ceva mă ținea în loc, mă temeam că dacă voi depăși niște limite îi voi face rău și îl voi pierde. Pînă la urmă el a plecat, s-a mutat la Constanța, iar mai apoi a emigrat în Vest.
CORNEL
Un alt sclav care mi-a marcat existența. Cornel era un culturist, un tip foarte puternic, însă și deosebit de blînd. Cînd l-am întîlnit prima dată, la el acasă, am fost speriat de masivitatea lui. Făceam și eu ceva culturism pe atunci, dar nu mă comparam nici pe departe cu musculosul ăla. Am vrut să o șterg, dar, simțind că nu am încredere, bietul Cornel a izbucnit în plîns și m-a implorat să nu îl abandonez, căci nu găsea nici o Stăpînă sau Stăpîn, și era disperat. S-a așezat în genunchi în fața mea și a dus mîinile la spate, și m-a implorat să îl leg și să îi fac orice vreau, căci nu va protesta. După cîteva clipe de nehotărîre, m-am decis să încerc totuși, și i-am legat la iuțeală mîinile și picioarele (aveam lațuri pregătite din timp, iar de la Daniel și alți sclavi învățasem să fac rapid legături antebraț pe antebraț), l-am dezbrăcat de halatul de baie pe care îl purta și l-am observat cu atenție. Avea și el o pulă cam ca a mea, dar cu ouă mai mici, epilat paste tot, însă Mamă-Doamne, ce mușchi mai avea! Îmi era chiar teamă că poate rupe funiile și să sară la mine să mi-o tragă! :)) Dar bietul Cornel era submisiv veritabil, și am fost foarte plăcut impresionat de plăcerea pe care am simțit-o posedîndu-l, în vreme ce îi frămîntam carnația musculoasă. Cur strîmt, buze dulci, carne plăcută de mușcat, docilitate neobișnuită pentru masivitatea lui... Un deliciu! Am revenit cu plăcere la el, știa să și gătească foarte bine, și uneori îl îmbrăcam în fată și-l puneam să gătească în lenjerie feminină. Era rezistent la lovituri, îl pălmuiam cu mare plăcere, ba rezista și la șuturile mele în cur, pe care ezitam să le dau altor sclavi. Îi plăcea mai ales să fie umilit, avea un vibrator, mai multe dildouri din cauciuc, și o dată am venit cu o sclavă care l-a posedat cu vibratorul agățat de o curea , în vreme ce el, rujat, cu mărgele și cercei, și în lenjerie feminină, servea masa. Însă, după o vreme, a plecat și el în Vest, înscriindu-se la un club de culturism de acolo. Cam așa au făcut cei mai mulți membri ai comunității LGBT de atunci, căci în epocă homosexualitatea era -teoretic- interzisă încă, iar BDSM-ul nu e recunoscut nici astăzi.
NADIA
Nadia a fost prima mea masochistă veritabilă, pe care mi-am exersat instinctele sadice la un nivel mult mai mare decît cel pe care îl avusesem pînă atunci. O fată înaltă, slabă, cu privire halucinantă, brunetă cu părul lung, mare iubitoare de suferință extremă. Ne-am întîlnit la o petrecere în casa unui sclav, și acele mele au impresionat-o, ca și forța palmelor mele. Îi plăcea să fie biciuită la sînge, și mai ales să fie lovită peste tălpi. O violam de-a dreptul, după ce o umpleam de sînge, în vreme ce ea mă înjura și mă porcărea în tot felul. Avea o colecție de bice ce ar stîrni invidia oricărei sadice de azi, cred că erau peste douăzeci, iar în beciul casei avea un adevărat atelier de tortură, cu tot soiul de instalații, pentru care plătise din greu, căci era foarte bogată. Părinții ei muriseră într-un accident, și ea stătea singură în casa aceea mare, doar o mătușă mai vizitînd-o. Nu știa deloc să gătească, și tocmai pentru talentele mele culinare mă agrea, mai mult. După ce o loveam și o posedam, îmi plăcea să întind mîncare pe corpul ei, și să ling mîncarea astfel expusă. Făcea multe orgii, împreună cu alți masochiști, avea dildouri de toate mărimile, iar eu îi posedam și-i torturam sau îi obligam să se tortureze între ei. Le plăcea atitudinea mea, dar nu agreau temerile mele, căci nu aveam curaj să pun în aplicare chiar tot ce îmi cereau ei, de exemplu să-i lovesc cu piciorul în coaie, să-i fac să vomite, etc...
Mătuşa Nadiei nu mă privea deloc cu ochi buni. Observase că, ori de cîte ori vin eu pe la ea, aceasta rămîne foarte obosită şi observase şi urmele de pe trupul ei, deci începuse să îşi pună întrebări. Pînă la urmă, a făcut în aşa fel încît Nadia să se mute în altă casă de-a ei, tocmai pe lîngă Timişoara, căci Nadia începuse să se drogheze, iar mătuşica cea paranoică avea impresia că eu încurajez sau chiar îi furnizez droguri Nadiei. M-a ameninţat că mă dă pe mîna poliţiei dacă o mai caut, aşa că am abandonat-o, mai ales că era şi distanţa uriaşă... Mi-a trimis cîteva scrisori disperate, dar pînă la urmă se pare că şi-a găsit un alt Stăpîn, căci nu m-a mai căutat.
Au fost, bineînţeles şi alţi sclavi care mi-au marcat existenţa, dar aceştia trei mi-au oferit cel mai mult în domeniul experienţei. Daniel m-a ajutat să îmi dau seama că limitele nu sînt aşa de importante în BDSM. Cornel m-a făcut să înţeleg că aspectul nu chiar aşa de important, şi că e mult mai excitant să posezi şi să umileşti persoane masive, căci izbînda e cu atît mai mare cu cît cel dominat e mai mare şi puternic. Iar Nadia mi-a demonstrat că se poate obţine plăcere din suferinţă adevărată, şi că un sadic poate fi iubit tocmai pentru suferinţa pe care o oferă, nu pentru sex.
Dar, la vremea respectivă, eu încă nu îmi dădeam seama de importanţa experienţei cîştigate cu aceştia... Eram încă un novice.
Practicam în continuare doar chestii strict consensuale, cu limite bine stabilite, și acordam o atenție deosebită aspectului fizic și mai ales vîrstei. Am refuzat o mulțime de maturi, căci mi se păreau prea bătrîni, chiar dacă îmi ofereau spațiu si chiar erau dispuși să plătească. Refuzam însă cu indignare să mă las plătit, îmi plăteam deplasările, masa, cazarea... căci consideram -ca orice începător- că ceea ce făceam eu era sex, și nu eram vreo cocotă, să fiu plătit pentru plăcerea primită și oferită! :)) O singură dată am acceptat să mi se ramburseze drumul,căci mă dusesem tocmai la Suceava, cheltuisem peste limită, și nu îmi mai ajungeau banii. Dar pe drumul de întoarcere m-am simțit ca o cocotă ieftină!
Îmi pusesem la punct trusa de instrumente, cumpărasem și niște ace de acupunctură plus niște bolduri mari, cu gămălii rotunde (foarte impresionante și dureroase), aveam și cîteva bice improvizate din funii împletite, un soi de dildo improvizat dintr-o coadă de mătură polizat și ceruit, mai multe curele, și chiar și un soi de kimono pe post de costum, plus o mască de pînză. Dar foloseam la greu tot ce găseam la fața locului: de la tigăi cu care plesneam sclavii peste buci, la tacîmuri cu cozi groase și rotunjite sau făcălețe cu care-i penetram, mături de care-i imobilizam, oale în care-i obligam să-și vîre genunchii și mîinile și să se tîrască așa prin încăpere, lenjerie feminină în care îi îmbrăcam, etc... Aveam de pe atunci o fantezie extraordinară, care mă făcea foarte căutat și gustat, putînd să utilizez cele mai neașteptate instrumente pentru a-mi mulțumi sclavii și poftele. Dar încă nu îmi utilizam la maximum potențialul, neavînd de unde învăța cum trebuie să se comporte un Stăpîn veritabil sau un sadic. Și încă mai aveam de așteptat...
DANIEL
Daniel a fost primul meu sclav veritabil, și cel care corespundea cel mai mult cu dorințele mele. Un băiat frumușel, minion, suplu, dulce, cu pulică micuță și poponeț rotunjor... :o duceață! Mă simţeam extraordinar cînd îl posedam, îmi plăcea la culme să-i frămînt pulica în pumn în vreme ce îl penetram pe la spate sau întins pe spate, pe masă. Îi sărutam avid buzele plinuțe, și-l pupam peste tot, mușcîndu-l ușurel, făcîndu-l să țipe de plăcere. Era altceva, după seria neagră de lungani și grăsani care mă exasperaseră.
Daniel era însă masochist veritabil, și jocurile mele cu el se terminau mai întotdeauna cu multe ace înfipte în locuri inedite, pe care mi le indica el, sau cu bătăi și biciuiri care mă cam speriau. De la o vreme îmi cerea să las limitele la o parte, să îmi dau drumul, să nu îi mai cer părerea și să las fantezia mea sadică să-și urmeze cursul, dar mie îmi era frică, și nu înțelegeam. Ceva mă ținea în loc, mă temeam că dacă voi depăși niște limite îi voi face rău și îl voi pierde. Pînă la urmă el a plecat, s-a mutat la Constanța, iar mai apoi a emigrat în Vest.
CORNEL
Un alt sclav care mi-a marcat existența. Cornel era un culturist, un tip foarte puternic, însă și deosebit de blînd. Cînd l-am întîlnit prima dată, la el acasă, am fost speriat de masivitatea lui. Făceam și eu ceva culturism pe atunci, dar nu mă comparam nici pe departe cu musculosul ăla. Am vrut să o șterg, dar, simțind că nu am încredere, bietul Cornel a izbucnit în plîns și m-a implorat să nu îl abandonez, căci nu găsea nici o Stăpînă sau Stăpîn, și era disperat. S-a așezat în genunchi în fața mea și a dus mîinile la spate, și m-a implorat să îl leg și să îi fac orice vreau, căci nu va protesta. După cîteva clipe de nehotărîre, m-am decis să încerc totuși, și i-am legat la iuțeală mîinile și picioarele (aveam lațuri pregătite din timp, iar de la Daniel și alți sclavi învățasem să fac rapid legături antebraț pe antebraț), l-am dezbrăcat de halatul de baie pe care îl purta și l-am observat cu atenție. Avea și el o pulă cam ca a mea, dar cu ouă mai mici, epilat paste tot, însă Mamă-Doamne, ce mușchi mai avea! Îmi era chiar teamă că poate rupe funiile și să sară la mine să mi-o tragă! :)) Dar bietul Cornel era submisiv veritabil, și am fost foarte plăcut impresionat de plăcerea pe care am simțit-o posedîndu-l, în vreme ce îi frămîntam carnația musculoasă. Cur strîmt, buze dulci, carne plăcută de mușcat, docilitate neobișnuită pentru masivitatea lui... Un deliciu! Am revenit cu plăcere la el, știa să și gătească foarte bine, și uneori îl îmbrăcam în fată și-l puneam să gătească în lenjerie feminină. Era rezistent la lovituri, îl pălmuiam cu mare plăcere, ba rezista și la șuturile mele în cur, pe care ezitam să le dau altor sclavi. Îi plăcea mai ales să fie umilit, avea un vibrator, mai multe dildouri din cauciuc, și o dată am venit cu o sclavă care l-a posedat cu vibratorul agățat de o curea , în vreme ce el, rujat, cu mărgele și cercei, și în lenjerie feminină, servea masa. Însă, după o vreme, a plecat și el în Vest, înscriindu-se la un club de culturism de acolo. Cam așa au făcut cei mai mulți membri ai comunității LGBT de atunci, căci în epocă homosexualitatea era -teoretic- interzisă încă, iar BDSM-ul nu e recunoscut nici astăzi.
NADIA
Nadia a fost prima mea masochistă veritabilă, pe care mi-am exersat instinctele sadice la un nivel mult mai mare decît cel pe care îl avusesem pînă atunci. O fată înaltă, slabă, cu privire halucinantă, brunetă cu părul lung, mare iubitoare de suferință extremă. Ne-am întîlnit la o petrecere în casa unui sclav, și acele mele au impresionat-o, ca și forța palmelor mele. Îi plăcea să fie biciuită la sînge, și mai ales să fie lovită peste tălpi. O violam de-a dreptul, după ce o umpleam de sînge, în vreme ce ea mă înjura și mă porcărea în tot felul. Avea o colecție de bice ce ar stîrni invidia oricărei sadice de azi, cred că erau peste douăzeci, iar în beciul casei avea un adevărat atelier de tortură, cu tot soiul de instalații, pentru care plătise din greu, căci era foarte bogată. Părinții ei muriseră într-un accident, și ea stătea singură în casa aceea mare, doar o mătușă mai vizitînd-o. Nu știa deloc să gătească, și tocmai pentru talentele mele culinare mă agrea, mai mult. După ce o loveam și o posedam, îmi plăcea să întind mîncare pe corpul ei, și să ling mîncarea astfel expusă. Făcea multe orgii, împreună cu alți masochiști, avea dildouri de toate mărimile, iar eu îi posedam și-i torturam sau îi obligam să se tortureze între ei. Le plăcea atitudinea mea, dar nu agreau temerile mele, căci nu aveam curaj să pun în aplicare chiar tot ce îmi cereau ei, de exemplu să-i lovesc cu piciorul în coaie, să-i fac să vomite, etc...
Mătuşa Nadiei nu mă privea deloc cu ochi buni. Observase că, ori de cîte ori vin eu pe la ea, aceasta rămîne foarte obosită şi observase şi urmele de pe trupul ei, deci începuse să îşi pună întrebări. Pînă la urmă, a făcut în aşa fel încît Nadia să se mute în altă casă de-a ei, tocmai pe lîngă Timişoara, căci Nadia începuse să se drogheze, iar mătuşica cea paranoică avea impresia că eu încurajez sau chiar îi furnizez droguri Nadiei. M-a ameninţat că mă dă pe mîna poliţiei dacă o mai caut, aşa că am abandonat-o, mai ales că era şi distanţa uriaşă... Mi-a trimis cîteva scrisori disperate, dar pînă la urmă se pare că şi-a găsit un alt Stăpîn, căci nu m-a mai căutat.
Au fost, bineînţeles şi alţi sclavi care mi-au marcat existenţa, dar aceştia trei mi-au oferit cel mai mult în domeniul experienţei. Daniel m-a ajutat să îmi dau seama că limitele nu sînt aşa de importante în BDSM. Cornel m-a făcut să înţeleg că aspectul nu chiar aşa de important, şi că e mult mai excitant să posezi şi să umileşti persoane masive, căci izbînda e cu atît mai mare cu cît cel dominat e mai mare şi puternic. Iar Nadia mi-a demonstrat că se poate obţine plăcere din suferinţă adevărată, şi că un sadic poate fi iubit tocmai pentru suferinţa pe care o oferă, nu pentru sex.
Dar, la vremea respectivă, eu încă nu îmi dădeam seama de importanţa experienţei cîştigate cu aceştia... Eram încă un novice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)