10- CASTRAREA PENTRU SPECTACOL. -În Antichitatea sclavagistă constituia una dintre formele cele mai răspîndite de castrare, destinată să satisfacă nevoia de spectacol a cetățenilor din marile imperii. Constă în castrarea prin procedee cît mai neobișnuite și spectaculoase, transformînd astfel actul castrării într-un spectacol memorabil. Am prezentat în articolul despre castrarea ireversibilă cam cum se desfășura o asemenea operație-spectacol.
În BDSM există asemenea spectacole, oferite de Dominatori profesioniști, unui public restrîns, care plătește foarte bine participarea la asemenea spectacole șocante, și care mai pot fi vizionate mai ales prin intermediul internetului, de către mulți alți privitori anonimi, perverși și foarte bogați. Spectacole cît se poate de ilegale și blamate de publicul larg, care pot conduce la ani buni de pușcărie, dar tocmai de aceea mai căutate și mai bine plătite...
11- CASTRAREA LIBERĂ (LA CERERE).- Este forma de castrare care are loc în urma cererii exprese a celui ce urmează să fie castrat, care dorește să devină eunuc din motive personale, fără presiuni din afară. Cea mai des întîlnită formă de castrare umană, și cea mai tolerată de autoritățile din țările unde castrarea fără cauze de urgență medicală este interzisă cu desăvîrșire. Nu se utilizează în BDSM, căci cei castrați astfel doresc să fie castrați prin metode sigure și neumilitoare.
12- CASTRAREA ÎN SCOP DE JAF (PRELEVARE DE ORGANE) -O formă rar întîlnită de castrare, dar totuși prezentă în zilele noastre, prin care cel castrat este jefuit de organele sale sexuale, de către traficanți specializați în asemenea operațiuni, după ce victima este de obicei atrasă în vreo locație pregătită dinainte de către așa-ziși „parteneri de sex ocazionali”, este sedată și i se prelevează organele de către echipe medicale ilegale. Un astfel de caz s-a întîmplat recent în Rusia, unde un actor a fost jefuit de testiculele sale, după ce a fost atras într-o cameră de hotel, de o femeie cu care intenționa să facă sex. Testiculele respective probabil au ajuns la vreun milionar ce și le-a pierdut pe ale sale în urma vreunui accident sau a cancerului testicular.
Tot o formă de castrare în scop de jaf se mai realizează de către echipe specializate în fabricarea de suveniruri macabre, care vînd organele genitale prelevate și conservate în formol amatorilor de ciudățenii.
O altă formă de castrare în scop de jaf este cea realizată de canibali, care prelevează testiculele umane alșe unor victime în scopul mîncării acestora. A nu se confunda cu castrarea pentru consum, care se face cu acordul proprietarului organelor.
13- CASTRAREA DE ANGAJAMENT. -O formă de castrare liber consimțită, ce îi permite mai apoi celui castrat să se angațeze ca supraveghetor la vreun gineceu, sau în serviciul vreunei stăpîne caste sau lesbiene. Utilizată des în Antichitate, iar mai tîrziu în lumea musulmană, iar în zilele noastre și în BDSM, deși aici avem o castrare specifică, prin metode foarte dureroase și umilitoare. Însă și acest tip de castrare este în general înfăptuit tot în scopul angajării celui castrat în serviciul Stăpînei castratoare.
14- CASTRAREA PENTRU CONSUM. -O formă ciudată de castrare, cînd scopul final al castrării este prelevarea de organe în vederea consumului acestora, fie de către alte persoane, fie de către chiar proprietarul acestora. Întîlnită în comunitățile de canibali, sau la cei care practică canibalismul moderat. Se realizează de obicei cu acordul celui castrat. Întîlnită și în BDSM, deși foarte rar. Există unele saituri de gen specializate în prezentarea imaginilor cu asemenea acte de canibalism.
În cazuri extreme, unii bărbați pierduți în natura sălbatică, în regiuni aride sau insule pustii, aleg să își sacrifice testiculele pentru propriul consum sau al altor nefericiți.
15-CASTRAREA CONTRA SUPRAPOPULĂRII. -O formă de castrare care are drept scop scăderea suprapopulării într-un anumit teritoriu. Cei care nu corespund din punct de vedere fizic (cu tare, boli grave, aspect fizic neagreat sau inestetic, etc.), dar și bărbații care au trecut de o anumită vîrstă sau au procreat un anumit număr de copii, pot fi castrați, cu acordul sau chiar și fără acordul lor. Este un soi de castrare în același timp eugenică dar și rituală, fiind dictată de politica sistemului din țara respectivă.
O SĂ URMEZE...
vineri, 10 noiembrie 2017
marți, 7 noiembrie 2017
TIPURI DE CASTRARE UMANĂ (5) -Castrarea în funcție de cauzalitate I
Cea mai importantă categorie în care se pot împărți castrările umane este cea determinată de CAUZALITATEA acestora sau de SCOP. În funcție de cauzalitate, castrările umane se pot împărți în:
1- CASTRARE FORTUITĂ (ACCIDENTALĂ)
2- CASTRARE PUNITIVĂ -LA CERERE
-FORȚATĂ
3-CASTRARE MEDICALĂ-NECESARĂ
-LA CERERE
4-CASTRARE EUGENICĂ
5-CASTRARE RITUALĂ-CONSIMȚITĂ
-FORȚATĂ
6-CASTRARE RASIAL-DEMONSTRATIVĂ
7-CASTRARE BDSM-FORȚATĂ
-CONSIMȚITĂ
-LA CERERE
8-AUTOCASTRAREA
9-CASTRAREA UCIGAȘĂ
10-CASTRAREA PENTRU SPECTACOL
11-CASTRAREA LIBERĂ (LA CERERE)
12-CASTRAREA ÎN SCOP DE JAF (PRELEVARE DE ORGANE)
1- CASTRAREA FORTUITĂ sau ACCIDENTALĂ / Este castrarea care are loc întîmplător, fără intenție, atît din partea castratorului cît și a victimei. Accidente de muncă, sport, vînătoare, casnice, etc., cu urmări ireversibile. Un alpinist cade, şi-şi prinde testiculele într-o cioată care i le secționează, de exemplu. Sau un vînător ghinionist își pierde testiculele între dinții unui mistreț care i le sfîrtecă fără şanse de refacere. Un bursuc atacă un copil mic și-i mănîncă testiculele. Un rechin atacă un înotător şi-i înhață tot sexul, unui dulgher i se secționează penisul cu tesla sau cu drujba, un armăsar loveşte cu copita un cowboy în testicule şi i le zdrobeşte, etc...
Asemenea castrări sînt absolut întîmplătoare, neplanificate, şi în general fără acțiunea omului, sau dacă omul este totuși cauza acestora, el o face absolut neintenționat.
2- CASTRAREA PUNITIVĂ. -Este tipul de castrare umană cel mai acceptat de societate, fiind de regulă consecința unor infracțiuni grave cu caracter sexual (pedofilie, viol cu mutilare sau ucidere, homosexualitate, zoofilie, sadism, etc.). În acest scop se poate utiliza ca pedeapsă legală sau cutumială, fiind de obicei conținută în codul de legi din țara sau comunitatea respectivă. Astăzi este puțin întîlnită, dar există totuși în lumea musulmană sau în comunități tribale. În lumea modernă civilizată acest tip de pedeapsă se poate aplica doar în urma unor sentințe judecătorești, și realizate doar de către medici chirurgi autorizați.
Însă există și cazuri de castrare punitivă ilegală, prin care sînt pedepsiți soții sau amanții infideli, violatorii care nu au fost pedepsiți de justiție, seducătorii, pedofilii, zoofilii și homosexualii, etc... De multe ori cutumele unor societăți cer ca practicanții de sex necutumial să fie uciși sau castrați.
Acest tip de castrare se poate realiza atît FORȚAT , în cazurile prezentate mai sus, cît și LA CERERE, cînd cel care a comis infracțiunile sexuale ajunge la concluzia că, pentru a nu mai avea probleme de acest fel în viitor, sau pentru a fi eliberat mai repede, este mai bine să se lase castrat.
3-CASTRAREA MEDICALĂ. -Se realizează de către chirurgi autorizați, numai în clinici speciale, și este de două feluri:
A- CASTRAREA MEDICALĂ NECESARĂ -se realizează doar în cazuri justificate de starea de sănătate a pacientului, în cazuri de lezare ireversibilă a testiculelor/penisului, sau în caz de cancer testicular, cînd extirparea organului este absolut necesară pentru a salva viața omului.
B- CASTRAREA MEDICALĂ LA CERERE -se practică în anumite clinici din unele țări, asupra celor care doresc să devină eunuci, și care plătesc pentru acest lucru.
4-CASTRAREA EUGENICĂ. -O formă foarte rar întîlnită de castrare, realizată mai mult ca o formă de presiune politică astăzi, ce constă în castrarea indivizilor tarați fizic și psihic, pentru ca aceștia să nu își mai transmită tarele urmașilor. Sînt incluși aici piticii, cocoșații, cei născuți cu malformații ale membrelor, bolnavii psihici, orbii, surdomuții, dar și practicanții de sex necutumial, care sînt asimilați cu bolnavii psihici. Este o formă de castrare interzisă în toată lumea, deși există discuții cu privire la oportunitatea introducerii acesteia în politica demografică a anumitor state, chiar și în ziua de azi. A nu se confunda cu rasismul sau antisemitismul, unde rasa sau religia constituie motiv de excluziune sau pedepsire. Politicile eugenice ar fi destinate îmbunătățirii calității fizice și psihice ale rasei umane, în ansamblu. Doar indivizii cei mai puternici, sănătoși și inteligenți ar avea dreptul să procreeze, conform acestor politici.
5- CASTRAREA RITUALĂ. -O formă de castrare ce se aplică din motive religioase, în general la cererea celui care urmează să fie castrat. Utilizată pentru admiterea în anumite secte religioase, unde prezența bărbaților este considerată un afront adus divinității ce patronează secta.
A- CASTRAREA RITUALĂ CONSIMȚITĂ se realizează la cererea celor care doresc să fie acceptați între membrii sectei, în deplină cunoștință de cauză. Se poate utiliza și în BDSM, deoarece BDSM-ul prezintă caracteristicile unei secte, în care submisivii venerează Dominatorii de ambe sexe. De asemenea, în BDSM castrările au loc în cadrul solemn al unui ritual ce amintește de cele practicate în cadrul religiilor păgîne antice.
B- CASTRAREA RITUALĂ FORȚATĂ este o formă de castrare impusă, de obicei realizată asupra unor prizonieri, a căror bărbăție este oferită drept ofrandă unei zeități, de obicei a fertilității, păcii sau războiului. În general cei castrați astfel urmează să devină sclavi sau sînt uciși. Utilizată frecvent în Comuna Primitivă sau în Sclavagism.
6- CASTRARE RASIAL-DEMONSTRATIVĂ. -O formă de castrare criminală, utilizată de obicei de către membrii unor etnii ce se consideră superioare asupra unor membri ai altor etnii, cu scopul de a impresiona și teroriza, și de a sublinia caracterul de inferioritate al membrilor acesteia din urmă. Prin castrarea unor membri de marcă, sau chiar luați la întîmplare, ai etniei cucerite, învingătorii își asigură spolierea în liniște a învinșilor, și acceptarea de către aceștia ai unor conducători și ale unor legi impuse de învingători. Des întîlnită în sclavagism, practicată mai ales de marile imperii de atunci (asirieni, babilonieni, chinezi, azteci, greci, persani, egipteni, romani, huni, etc...), alături de alte tipuri de torturi demonstrative cu scop de terorizare (decapitare și expunerea trupului decapitat, spînzurare, tragere în țeapă, sfîșierea de către animale, ardere pe rug, crucificare, înecare, dezmembrare, etc...)
A mai fost utilizată de japonezi în anii ”30 în China, de turci contra armenilor, de tunisieni contra soldaților italieni în al doilea război mondial, iar astăzi de ISIS, la scară mai redusă.
7- CASTRAREA DE TIP BDSM. -Cel mai ciudat tip de castrare din toate timpurile, care conține elemente din toate celelalte tipuri de castrare, dar nu seamănă cu niciunul. Practicile BDSM amintesc atît de torturile și modurile de dominare din sclavagism, de torturile Inchiziției medievale, de tratamentele aplicate de naziști și comuniști prizonierilor politici, de politicile de dominare etno-rasaială ale marilor imperii, de diferențierile de clasă din Antichitate și Feudalism, dar și de ritualurile ezoterice ale unor religii ciudate și misterioase. Castrarea BDSM este în același timp punitivă, de angajament, rasial-demonstrativă, spectaculară și ireversibilă. Este de fapt singurul tip de castrare umilitoare care este acceptat de cei care o suportă, ba chiar uneori o caută expres, și din acest motiv, în mod paradoxal, este tolerată de autorități, deși este interzisă de toate legile. Spectacolele castrărilor BDSM moderne sînt printre cele mai căutate și vizionate, căci amintesc de vechile castrări spectaculare din sclavagism.
Acest tip de castrare se poate împărți în:
A- CASTRARE BDSM CONSIMȚITĂ. -Sclavul care dorește să fie castrat își dă acordul expres pentru efectuarea operației prin metode BDSM de către Stăpîna/ul sa/u, după ce negociază cu aceștia de obicei contractul de sclavie pe perioadă limitată sau pe viață. Este tipul de castrare cel mai indicat a fi utilizat în BDSM, contractul de servitute limitînd răspunderea Stăpînilor în caz de probleme legale. În mod obligatoriu, cutumele cer ca acest sclav castrat să rămînă în serviciul Dominatorului castrator.
B- CASTRARE BDSM LA CERERE -Ca și în cazul castrării consimțite, se face cu acordul sclavului, doar că la cererea sa expresă. În afară de cei care doresc să devină servitori, mai există bărbați care doresc să devină eunuci, și doresc ca acest lucru să devină memorabil, sau nu au bani pentru operație, și atunci apelează la castratori BDSM, care îi castrează gratuit, dar foarte umilitor, după care sînt lăsați să plece. Și aici este necesar acordul celui ce urmează să fie castrat, cu un angajament de suportare a consecințelor, dacă cel castrat nu rămîne în serviciu. Este o formă mai rară de castrare, căci șansele de a fi descoperită sînt mari, iar castratorii riscă pușcăria pentru mutilare, tortură, vătămare corporală și practicarea de chirurgie neautorizată, plus interzicerea practicării BDSM-ului pe viață.
C- CASTRARE BDSM FORȚATĂ. -Un soi de castrare prin metode BDSM neintenționată, și fără a cere acordul victimei. Nu prea se găsește în BDSM, din cauza consecințelor legale, dar se pare că au loc și asemenea procedee. Se întîlnește de obicei la cuplurile BDSM Stăpînă-sclav care obișnuiesc să joace jocuri cu castrare definitivă simulată, sau în cazul unor crize de nervi ale Dominatoarelor, generate de comportamentul neadecvat al sclavilor sau de acte de violență comise asupra lor. Răzbunarea Dominatoarelor asupra unor violatori sau tîlhari incude aproape întotdeauna și castrarea forțată, cerută de legile onoarei BDSM, deci aviz amatorilor!
În cazul jocurilor de-a castrarea, uneori Stăpîna se lasă prinsă de joc, și în urma unui impuls de moment poate să-și castreze partenerul de-a binelea, fără a exista de obicei o intenție bine conturată în mintea ei, dar odată actul înfăptuit el nu va mai fi reparat. Cel castrat va rămîne eunuc.
8-AUTOCASTRAREA. -Este considerată de către medici drept o formă de manifestare a unei boli psihice grave. Constă în realizarea actului castrării chiar de către cel care este castrat, de obicei prin metode primitive și periculoase, ca o formă de pedepsire a sinelui pentru greșeli reale sau imaginare. Cel castrat consideră că este o greșeală că s-a născut bărbat, și mai ales consideră impulsiunile sale sexuale drept păcate capitale ce trebuiesc pedepsite. Întîlnită rareori, cei care se automutilează sînt de obicei internați în centre psihiatrice și urmează tratamente de recuperare, fizică și psihică.
9- CASTRAREA UCIGAȘĂ. -Este o formă de castrare sau ablațiune (v.) realizată cu scopul de a provoca victimei moartea, în urma șocului psihic, sîngerării, infecției sau sinuciderii pe fondul depresiei post-castrare. Castratorul își castrează victima în condiții improprii, de multe ori în urma unor torturi violente, și nu se mai preocupă de starea victimei, după operație, de cele mai multe ori intenționînd s-o lase să se stingă în chinuri.
S-a folosit uneori de obicei în scop rasial-demonstrativ, cînd cei învingători într-un război doreau să provoace dispariția rasei/etniei învinse, fiind utilizată în războaiele de genocid.
E o formă de castrare punitivă ilegală, utilizată mai ales în scop de răzbunare pentru afronturi grave sau infracțiuni cu caracter sexual. Astăzi este pedepsită foarte aspru în toată lumea.
1- CASTRARE FORTUITĂ (ACCIDENTALĂ)
2- CASTRARE PUNITIVĂ -LA CERERE
-FORȚATĂ
3-CASTRARE MEDICALĂ-NECESARĂ
-LA CERERE
4-CASTRARE EUGENICĂ
5-CASTRARE RITUALĂ-CONSIMȚITĂ
-FORȚATĂ
6-CASTRARE RASIAL-DEMONSTRATIVĂ
7-CASTRARE BDSM-FORȚATĂ
-CONSIMȚITĂ
-LA CERERE
8-AUTOCASTRAREA
9-CASTRAREA UCIGAȘĂ
10-CASTRAREA PENTRU SPECTACOL
11-CASTRAREA LIBERĂ (LA CERERE)
12-CASTRAREA ÎN SCOP DE JAF (PRELEVARE DE ORGANE)
1- CASTRAREA FORTUITĂ sau ACCIDENTALĂ / Este castrarea care are loc întîmplător, fără intenție, atît din partea castratorului cît și a victimei. Accidente de muncă, sport, vînătoare, casnice, etc., cu urmări ireversibile. Un alpinist cade, şi-şi prinde testiculele într-o cioată care i le secționează, de exemplu. Sau un vînător ghinionist își pierde testiculele între dinții unui mistreț care i le sfîrtecă fără şanse de refacere. Un bursuc atacă un copil mic și-i mănîncă testiculele. Un rechin atacă un înotător şi-i înhață tot sexul, unui dulgher i se secționează penisul cu tesla sau cu drujba, un armăsar loveşte cu copita un cowboy în testicule şi i le zdrobeşte, etc...
Asemenea castrări sînt absolut întîmplătoare, neplanificate, şi în general fără acțiunea omului, sau dacă omul este totuși cauza acestora, el o face absolut neintenționat.
2- CASTRAREA PUNITIVĂ. -Este tipul de castrare umană cel mai acceptat de societate, fiind de regulă consecința unor infracțiuni grave cu caracter sexual (pedofilie, viol cu mutilare sau ucidere, homosexualitate, zoofilie, sadism, etc.). În acest scop se poate utiliza ca pedeapsă legală sau cutumială, fiind de obicei conținută în codul de legi din țara sau comunitatea respectivă. Astăzi este puțin întîlnită, dar există totuși în lumea musulmană sau în comunități tribale. În lumea modernă civilizată acest tip de pedeapsă se poate aplica doar în urma unor sentințe judecătorești, și realizate doar de către medici chirurgi autorizați.
Însă există și cazuri de castrare punitivă ilegală, prin care sînt pedepsiți soții sau amanții infideli, violatorii care nu au fost pedepsiți de justiție, seducătorii, pedofilii, zoofilii și homosexualii, etc... De multe ori cutumele unor societăți cer ca practicanții de sex necutumial să fie uciși sau castrați.
Acest tip de castrare se poate realiza atît FORȚAT , în cazurile prezentate mai sus, cît și LA CERERE, cînd cel care a comis infracțiunile sexuale ajunge la concluzia că, pentru a nu mai avea probleme de acest fel în viitor, sau pentru a fi eliberat mai repede, este mai bine să se lase castrat.
3-CASTRAREA MEDICALĂ. -Se realizează de către chirurgi autorizați, numai în clinici speciale, și este de două feluri:
A- CASTRAREA MEDICALĂ NECESARĂ -se realizează doar în cazuri justificate de starea de sănătate a pacientului, în cazuri de lezare ireversibilă a testiculelor/penisului, sau în caz de cancer testicular, cînd extirparea organului este absolut necesară pentru a salva viața omului.
B- CASTRAREA MEDICALĂ LA CERERE -se practică în anumite clinici din unele țări, asupra celor care doresc să devină eunuci, și care plătesc pentru acest lucru.
4-CASTRAREA EUGENICĂ. -O formă foarte rar întîlnită de castrare, realizată mai mult ca o formă de presiune politică astăzi, ce constă în castrarea indivizilor tarați fizic și psihic, pentru ca aceștia să nu își mai transmită tarele urmașilor. Sînt incluși aici piticii, cocoșații, cei născuți cu malformații ale membrelor, bolnavii psihici, orbii, surdomuții, dar și practicanții de sex necutumial, care sînt asimilați cu bolnavii psihici. Este o formă de castrare interzisă în toată lumea, deși există discuții cu privire la oportunitatea introducerii acesteia în politica demografică a anumitor state, chiar și în ziua de azi. A nu se confunda cu rasismul sau antisemitismul, unde rasa sau religia constituie motiv de excluziune sau pedepsire. Politicile eugenice ar fi destinate îmbunătățirii calității fizice și psihice ale rasei umane, în ansamblu. Doar indivizii cei mai puternici, sănătoși și inteligenți ar avea dreptul să procreeze, conform acestor politici.
5- CASTRAREA RITUALĂ. -O formă de castrare ce se aplică din motive religioase, în general la cererea celui care urmează să fie castrat. Utilizată pentru admiterea în anumite secte religioase, unde prezența bărbaților este considerată un afront adus divinității ce patronează secta.
A- CASTRAREA RITUALĂ CONSIMȚITĂ se realizează la cererea celor care doresc să fie acceptați între membrii sectei, în deplină cunoștință de cauză. Se poate utiliza și în BDSM, deoarece BDSM-ul prezintă caracteristicile unei secte, în care submisivii venerează Dominatorii de ambe sexe. De asemenea, în BDSM castrările au loc în cadrul solemn al unui ritual ce amintește de cele practicate în cadrul religiilor păgîne antice.
B- CASTRAREA RITUALĂ FORȚATĂ este o formă de castrare impusă, de obicei realizată asupra unor prizonieri, a căror bărbăție este oferită drept ofrandă unei zeități, de obicei a fertilității, păcii sau războiului. În general cei castrați astfel urmează să devină sclavi sau sînt uciși. Utilizată frecvent în Comuna Primitivă sau în Sclavagism.
6- CASTRARE RASIAL-DEMONSTRATIVĂ. -O formă de castrare criminală, utilizată de obicei de către membrii unor etnii ce se consideră superioare asupra unor membri ai altor etnii, cu scopul de a impresiona și teroriza, și de a sublinia caracterul de inferioritate al membrilor acesteia din urmă. Prin castrarea unor membri de marcă, sau chiar luați la întîmplare, ai etniei cucerite, învingătorii își asigură spolierea în liniște a învinșilor, și acceptarea de către aceștia ai unor conducători și ale unor legi impuse de învingători. Des întîlnită în sclavagism, practicată mai ales de marile imperii de atunci (asirieni, babilonieni, chinezi, azteci, greci, persani, egipteni, romani, huni, etc...), alături de alte tipuri de torturi demonstrative cu scop de terorizare (decapitare și expunerea trupului decapitat, spînzurare, tragere în țeapă, sfîșierea de către animale, ardere pe rug, crucificare, înecare, dezmembrare, etc...)
A mai fost utilizată de japonezi în anii ”30 în China, de turci contra armenilor, de tunisieni contra soldaților italieni în al doilea război mondial, iar astăzi de ISIS, la scară mai redusă.
7- CASTRAREA DE TIP BDSM. -Cel mai ciudat tip de castrare din toate timpurile, care conține elemente din toate celelalte tipuri de castrare, dar nu seamănă cu niciunul. Practicile BDSM amintesc atît de torturile și modurile de dominare din sclavagism, de torturile Inchiziției medievale, de tratamentele aplicate de naziști și comuniști prizonierilor politici, de politicile de dominare etno-rasaială ale marilor imperii, de diferențierile de clasă din Antichitate și Feudalism, dar și de ritualurile ezoterice ale unor religii ciudate și misterioase. Castrarea BDSM este în același timp punitivă, de angajament, rasial-demonstrativă, spectaculară și ireversibilă. Este de fapt singurul tip de castrare umilitoare care este acceptat de cei care o suportă, ba chiar uneori o caută expres, și din acest motiv, în mod paradoxal, este tolerată de autorități, deși este interzisă de toate legile. Spectacolele castrărilor BDSM moderne sînt printre cele mai căutate și vizionate, căci amintesc de vechile castrări spectaculare din sclavagism.
Acest tip de castrare se poate împărți în:
A- CASTRARE BDSM CONSIMȚITĂ. -Sclavul care dorește să fie castrat își dă acordul expres pentru efectuarea operației prin metode BDSM de către Stăpîna/ul sa/u, după ce negociază cu aceștia de obicei contractul de sclavie pe perioadă limitată sau pe viață. Este tipul de castrare cel mai indicat a fi utilizat în BDSM, contractul de servitute limitînd răspunderea Stăpînilor în caz de probleme legale. În mod obligatoriu, cutumele cer ca acest sclav castrat să rămînă în serviciul Dominatorului castrator.
B- CASTRARE BDSM LA CERERE -Ca și în cazul castrării consimțite, se face cu acordul sclavului, doar că la cererea sa expresă. În afară de cei care doresc să devină servitori, mai există bărbați care doresc să devină eunuci, și doresc ca acest lucru să devină memorabil, sau nu au bani pentru operație, și atunci apelează la castratori BDSM, care îi castrează gratuit, dar foarte umilitor, după care sînt lăsați să plece. Și aici este necesar acordul celui ce urmează să fie castrat, cu un angajament de suportare a consecințelor, dacă cel castrat nu rămîne în serviciu. Este o formă mai rară de castrare, căci șansele de a fi descoperită sînt mari, iar castratorii riscă pușcăria pentru mutilare, tortură, vătămare corporală și practicarea de chirurgie neautorizată, plus interzicerea practicării BDSM-ului pe viață.
C- CASTRARE BDSM FORȚATĂ. -Un soi de castrare prin metode BDSM neintenționată, și fără a cere acordul victimei. Nu prea se găsește în BDSM, din cauza consecințelor legale, dar se pare că au loc și asemenea procedee. Se întîlnește de obicei la cuplurile BDSM Stăpînă-sclav care obișnuiesc să joace jocuri cu castrare definitivă simulată, sau în cazul unor crize de nervi ale Dominatoarelor, generate de comportamentul neadecvat al sclavilor sau de acte de violență comise asupra lor. Răzbunarea Dominatoarelor asupra unor violatori sau tîlhari incude aproape întotdeauna și castrarea forțată, cerută de legile onoarei BDSM, deci aviz amatorilor!
În cazul jocurilor de-a castrarea, uneori Stăpîna se lasă prinsă de joc, și în urma unui impuls de moment poate să-și castreze partenerul de-a binelea, fără a exista de obicei o intenție bine conturată în mintea ei, dar odată actul înfăptuit el nu va mai fi reparat. Cel castrat va rămîne eunuc.
8-AUTOCASTRAREA. -Este considerată de către medici drept o formă de manifestare a unei boli psihice grave. Constă în realizarea actului castrării chiar de către cel care este castrat, de obicei prin metode primitive și periculoase, ca o formă de pedepsire a sinelui pentru greșeli reale sau imaginare. Cel castrat consideră că este o greșeală că s-a născut bărbat, și mai ales consideră impulsiunile sale sexuale drept păcate capitale ce trebuiesc pedepsite. Întîlnită rareori, cei care se automutilează sînt de obicei internați în centre psihiatrice și urmează tratamente de recuperare, fizică și psihică.
9- CASTRAREA UCIGAȘĂ. -Este o formă de castrare sau ablațiune (v.) realizată cu scopul de a provoca victimei moartea, în urma șocului psihic, sîngerării, infecției sau sinuciderii pe fondul depresiei post-castrare. Castratorul își castrează victima în condiții improprii, de multe ori în urma unor torturi violente, și nu se mai preocupă de starea victimei, după operație, de cele mai multe ori intenționînd s-o lase să se stingă în chinuri.
S-a folosit uneori de obicei în scop rasial-demonstrativ, cînd cei învingători într-un război doreau să provoace dispariția rasei/etniei învinse, fiind utilizată în războaiele de genocid.
E o formă de castrare punitivă ilegală, utilizată mai ales în scop de răzbunare pentru afronturi grave sau infracțiuni cu caracter sexual. Astăzi este pedepsită foarte aspru în toată lumea.
luni, 6 noiembrie 2017
CASTRAREA UMANĂ IREVERSIBILĂ (5) -Castrarea fantezistă (spectaculară)
În Antichitate a constituit una dintre principalele forme de castrare, deosebindu-se de castrarea clasică în toate formele posibile atunci prin faptul că permitea vizionarea unui spectacol mult gustat de seniorii vremii. Așa cum crucificarea, tragerea în țeapă, tăierea capului și expunerea lui, jupuitul pe viu, smulgerea membrelor, arderea pe rug sau sfîșierea de către animale, etc... au constituit spectacole tragice și sîngeroase, și extrem de gustate de privitori, spectacolul castrării umane -mai ales cînd era vorba despre o castrare colectivă- constituia un spectacol rar, deosebit și excitant, urmărit cu plăcere de către publicul vremii.
O banală castrare testiculară a unui sclav atrăgea o mulțime de privitori, care doreau să se delecteze cu urletele de groază ale celui castrat, cu implorările și zvîrcolirile lui, cu prinderea și aducerea lui la locul supliciului, cu tăierea propriu-zisă sau cu modul în care carnea rezultată era utilizată mai apoi de stăpîn (de cele mai multe ori ajungînd hrană pentru cîini). Privitorii lăudau sau ocărau bărbăția victimei, curajul sau lașitatea ei, îi aruncau vorbe disprețuitoare, întărîtau castratorii, flecăreau, bîrfeau, și mai ales puneau rămășaguri. Se paria pe cîte țipete va scoate victima, dacă va sîngera mult sau mai puțin, de cîte ori va tresălta înainte de tăiere, dacă i se vor scoate doar testiculele sau va fi emasculat total, ce cîine va mînca resturile, dacă va leșina sau nu...
Sclavul castrat însă nu trebuia să leșine, el trebuia să suporte în deplină conștiință de sine actul castrării, altfel spectacolul nu avea nici o savoare. De obicei, mai înainte i se prezentau și acuzațiile, dar acestea nu aveau nicio importanță, puteau fi atît reale cît și inventate, căci sclavul putea fi castrat și dintr-un capriciu al stăpînului său, sau numai din nevoia momentană de spectacol a acestuia.
Uneori, înainte de castrare, după ce era informat că urmează să fie castrat sclavul era lăsat intenționat să scape din legături și să fugă, recapturarea lui făcînd parte din spectacol și întărîtînd mulțimea spectatorilor și mai avan, crescînd și mai mult valoarea pariurilor. Ba poate că uneori sclavul era chiar înțeles cu stăpînul, care paria pe el, și deși sclavul era totuși castrat, acest sclav care-l făcea pe stăpîn să cîștige un pariu important primea mai tîrziu o funcție în administrația moșiei, ducînd mai apoi o viață mult mai tihnită decît restul fraților lui de suferință.
Nevoia de spectacol în marile civilizații era foarte mare iar sclavii erau principalele victime ale acestei nevoi. Chiar și cei mai miloși cetățeni ai unui imperiu știau că instinctele dominatoare ale rasei trebuiau menținute vii, și de aici această cerere de spectacole sîngeroase absolut necesare bunului mers al imperiului.
Însă prin CASTRARE FANTEZISTĂ/SPECTACULARĂ nu denumim aici banala castrare testiculară manuală sau mecanică realizată de castratori, ci acea castrare obținută prin procedee ieșite din comun, spectaculoase prin ele însele, nu doar prin faptul că un bărbat era emasculat. Metodele erau multe, și cum sclavii nu constituiau personaje demne de a fi menționate în cronici ori reprezentări picturale sau sculpturale, nu putem decît să ne imaginăm, pe baza puținelor elemente survenite pînă în zilele noastre, cam cum se petreceau lucrurile.
Astfel, se pare că o formă foarte mult gustată de castrare era cea realizată de animale, mai ales de către cîini. Pe atunci existau teribilii cîini de luptă (CÎINII RĂZBOIULUI, cum sînt denumiți astăzi), care atacau inamicii și de cele mai multe ori apucau oamenii sau și caii de organele genitale, slăbindu-i, oameni și cai devenind apoi o pradă ușoară pentru ceilalți luptători. Antrenamentul unor asemenea cîini luptători nu se putea face decît cu sclavi, și putem presupune că sclavii erau imobilizați cu mădularele la vedere și doar cu mîinile libere, iar cîinii îi atacau, sclavii trebuind să se apere doar cu un simplu baston, cîinii sfîrșind prin a înhăța și a rupe sexul acestor condamnați.
Dar în cazuri mai spectaculoase sexele puteau fi înhățate și mîncate de porci, bursuci, ori chiar lei, pantere, urși sau alte fiare carnivore sau omnivore. Pariurile abundau, ca și imprecațiile către zei, căci la antici orice putea fi obiectul unui pariu, și bunăvoința zeilor putea schimba soarta unui rămășag în orice moment.
Însă nu doar smulgerea sexului cu botul sau cu colții putea deveni spectacol. Chiar și banalele oi sau capre puteau castra sclavi, chiar dacă pare curios. Testiculele sclavilor puteau fi legate strîns cu o sîrmă tăioasă prinsă apoi de gîtul unui berbec sau țap în călduri sau mort de foame, care mai apoi era ademenit către o femelă sau niște iarbă proaspătă. Trăgînd cu furie ca să ajungă la ținta sa, animalul ajungea acolo retezînd mai devreme sau mai tîrziu testiculele nenorocitului.
O altfel de punere în scenă era lupta contra castrare. Doi sclavi ce urmau să fie castrați -sau mai mulți- se luptau între ei (de obicei cu pumnii și picioarele, pentru a nu se răni prea tare), iar învingătorul castra el însuși pe învins/învinși, el fiind cruțat.
Sau se făcea un concurs de tragere la țintă, cu arcul, sulița, securea sau un disc cu marginile tăioase. Testiculele sclavului, penisul sau chiar întregul aparat genital erau expuse în așa fel încît proiectilul tras razant să le reteze din zbor.
Ori: mai mulți sclavi destinați castrării trebuiau să treacă prin diverse probe de anduranță (alergare, cățărat, box, biciuire pînă la țipăt, înot, etc.) ,iar cel care ajungea pe primul loc era castrat normal, locul doi pierdea testiculele și penisul, iar cel de pe locul trei fiind castrat prin arderea pînă la calcinare a organului.
Fiind și mai lung, penisul putea fi secționat și cu dinții, cu o lovitură de bici, ori opărit cu apă clocotită și apoi tăiat.
De testiculele sau penisul strîns legate cu o sîrmă tăioasă se putea prinde o suliță care mai apoi era azvîrlită și se putea paria asupra distanței la care va ajunge aceasta cu carnea însîngerată agățată de ea.
Etc... Etc...
Aceste exerciții aveau rolul de a pregăti psihic luptătorii imperiului pentru eventualitatea unui război, mai ales pentru cele destinate jafului, căci ei trebuiau să se arate nemiloși cu duşmanii, și de multe ori să aplice pedepse rasial-demonstrative pentru a afirma superioritatea rasei imperiale. În acele timpuri mila nu-și avea rostul, iar cei slabi de inimă puteau deveni oricînd sclavi la rîndul lor sau cadavre. De aceea au existat la romani acele spectacole în care martirii creștini (care erau îndeobşte sclavi) au fost aruncați la fiarele sălbatice. Spectacolele de acest gen au fost interzise mai tîrziu, dar nu din considerente umanitare, cum s-ar crede, ci datorită faptului că, refuzînd să lupte și lăsîndu-se sfîșiați de fiare fără să reacționeze, creştinii ofereau un spectacol nedemn și neexcitant. Privitorii ar fi preferat să îi vadă pe creştini luptîndu-se cu fiarele, apărîndu-şi viața, ucigînd măcar unele dintre ele, înainte de a fi sfîrtecați. Dar mesajul pacifist transmis de moartea acelor martiri îi scîrbea.
Un alt prilej de practicare a castrării spectaculare au fost orgiile organizate de nobilii vremii. Periodic, nobilii bogați dădeau ospețe somptuoase, unde mîncarea, băutura, sexul și spectacolele distractive se desfășurau fără opreliști. Pe lîngă felurile care mai de care mai opulente de mîncare, băuturile cele mai alese, sclavele cele mai nurlii și tinerii sclavi cei mai atrăgători, mai erau prezentate și spectacole din cele mai diverse, aici fiind de fapt punctele forte ale petrecerii, căci mîncare, sex şi băutură putea oferi oricine! Erau prezentate numere de muzică, de dans, jonglerii, oratorie, îndemînare, istețime, frumusețe, etc.., la care participau atît mesenii, cît și sclavii prezenți sau servitori ai gazdei sau ai musafirilor. La cele mai decente orgii se puteau prezenta numere de dresaj cu animale, scenete comice realizate de actori profesioniști sau sclavi special pregătiți, vreo luptă între sclavi ori curiozități animale sau umane. Însă nu rare erau cazurile cînd, beți și plictisiți, musafirii cereau spectacole mult mai excitante, iar atunci putea fi vai de bieții sclavi care cădeau la sorți! Atunci se puteau practica inclusiv jocuri care sfîrșeau cu mutilarea sau chiar şi cu uciderea vreunui sclav sau a mai multora.
Sclavul care era desemnat pentru castrare la acea petrecere era ales dintre cei mai iubitori de viață, iar castrarea propriu-zisă era finalul unui șir de umilințe și torturi fizice și psihice perverse puse la cale de mințile înfierbîntate de alcool ale mesenilor. Căci sclavul trebuia să fie castrat în urlete, implorări și zbateri, iar în final leșinul sau bocetele lui să satisfacă orgoliul de ființe de rasă superioară al nobililor prezenți. Nobili care considerau că este atît de normal să iei viața unui sclav, încît erau în stare să spintece unul doar ca să vadă cîte picioare măsoară măruntaiele lui, sau să taie sexul altuia pentru a vedea din ce venă țîșnește mai mult sînge la castrare!
Se mai practicau și alte jocuri macabre, ce aminteau de sadomasochismul hard de azi: sclave și sclavi posedați sexual de cîni sau porci, ori chiar și de armăsari, sclavi sfîșiați de vii de cîini sau mistreți, sclavi arși de vii, trași în țeapă, crucificați, decapitați, spînzurați, etc... Ori cîte unul emasculat și forțat să-și mănînce propriul sex, fiert în fața tuturor.
În BDSM-ul zilelor noastre practicarea torturilor ucigașe este interzisă, deși există o categorie de practicanți care se delectează cu imagini ale unor asemenea ucideri, sau cu povești de acest gen. De asemenea, chiar dacă castrarea este oarecum tolerată (în sensul că nu se pune sub urmărire un castrator/oare decît în cazul unei plîngeri prealabile, de obicei) , aceste operații nu pot avea loc decît în cadru strict consensual, și fără a se pune în pericol viața și sănătatea sclavului.
Însă și astăzi mai este loc de castrări fanteziste, chiar dacă nu cu procedee atît de diverse și de periculoase ca în trecut. Castrarea reală cu o ghilotină specială poate constitui punctul forte al unui spectacol BDSM de angajare a unui sclav-servitor. Sau chiar forțarea lui la autocastrare (voi prezenta cîteva procedee într-o lucrare specială). Ca și emasculartea de către un cîine flămînd (foarte umilitoare!). Sau emascularea sclavului în vreme ce acesta cîntă sau recită poezii. Dar mai ales emascularea în urma unui concurs de anduranță, la care premiul să fie chiar... emascularea.
Voi prezenta deci, în acea lucrare specială o mulțime de idei prin care spectacolul castrării va deveni un spectacol memorabil, dar și metodele de evitare a răspunderii penale pentru cele care ar dori să le practice .
Oricum însă, castrarea fantezistă rămîne cea mai spectaculoasă și de dorit castrare BDSM, atît pentru Stăpîne, cît și pentru sclavii care doresc așa ceva.
O banală castrare testiculară a unui sclav atrăgea o mulțime de privitori, care doreau să se delecteze cu urletele de groază ale celui castrat, cu implorările și zvîrcolirile lui, cu prinderea și aducerea lui la locul supliciului, cu tăierea propriu-zisă sau cu modul în care carnea rezultată era utilizată mai apoi de stăpîn (de cele mai multe ori ajungînd hrană pentru cîini). Privitorii lăudau sau ocărau bărbăția victimei, curajul sau lașitatea ei, îi aruncau vorbe disprețuitoare, întărîtau castratorii, flecăreau, bîrfeau, și mai ales puneau rămășaguri. Se paria pe cîte țipete va scoate victima, dacă va sîngera mult sau mai puțin, de cîte ori va tresălta înainte de tăiere, dacă i se vor scoate doar testiculele sau va fi emasculat total, ce cîine va mînca resturile, dacă va leșina sau nu...
Sclavul castrat însă nu trebuia să leșine, el trebuia să suporte în deplină conștiință de sine actul castrării, altfel spectacolul nu avea nici o savoare. De obicei, mai înainte i se prezentau și acuzațiile, dar acestea nu aveau nicio importanță, puteau fi atît reale cît și inventate, căci sclavul putea fi castrat și dintr-un capriciu al stăpînului său, sau numai din nevoia momentană de spectacol a acestuia.
Uneori, înainte de castrare, după ce era informat că urmează să fie castrat sclavul era lăsat intenționat să scape din legături și să fugă, recapturarea lui făcînd parte din spectacol și întărîtînd mulțimea spectatorilor și mai avan, crescînd și mai mult valoarea pariurilor. Ba poate că uneori sclavul era chiar înțeles cu stăpînul, care paria pe el, și deși sclavul era totuși castrat, acest sclav care-l făcea pe stăpîn să cîștige un pariu important primea mai tîrziu o funcție în administrația moșiei, ducînd mai apoi o viață mult mai tihnită decît restul fraților lui de suferință.
Nevoia de spectacol în marile civilizații era foarte mare iar sclavii erau principalele victime ale acestei nevoi. Chiar și cei mai miloși cetățeni ai unui imperiu știau că instinctele dominatoare ale rasei trebuiau menținute vii, și de aici această cerere de spectacole sîngeroase absolut necesare bunului mers al imperiului.
Însă prin CASTRARE FANTEZISTĂ/SPECTACULARĂ nu denumim aici banala castrare testiculară manuală sau mecanică realizată de castratori, ci acea castrare obținută prin procedee ieșite din comun, spectaculoase prin ele însele, nu doar prin faptul că un bărbat era emasculat. Metodele erau multe, și cum sclavii nu constituiau personaje demne de a fi menționate în cronici ori reprezentări picturale sau sculpturale, nu putem decît să ne imaginăm, pe baza puținelor elemente survenite pînă în zilele noastre, cam cum se petreceau lucrurile.
Astfel, se pare că o formă foarte mult gustată de castrare era cea realizată de animale, mai ales de către cîini. Pe atunci existau teribilii cîini de luptă (CÎINII RĂZBOIULUI, cum sînt denumiți astăzi), care atacau inamicii și de cele mai multe ori apucau oamenii sau și caii de organele genitale, slăbindu-i, oameni și cai devenind apoi o pradă ușoară pentru ceilalți luptători. Antrenamentul unor asemenea cîini luptători nu se putea face decît cu sclavi, și putem presupune că sclavii erau imobilizați cu mădularele la vedere și doar cu mîinile libere, iar cîinii îi atacau, sclavii trebuind să se apere doar cu un simplu baston, cîinii sfîrșind prin a înhăța și a rupe sexul acestor condamnați.
Dar în cazuri mai spectaculoase sexele puteau fi înhățate și mîncate de porci, bursuci, ori chiar lei, pantere, urși sau alte fiare carnivore sau omnivore. Pariurile abundau, ca și imprecațiile către zei, căci la antici orice putea fi obiectul unui pariu, și bunăvoința zeilor putea schimba soarta unui rămășag în orice moment.
Însă nu doar smulgerea sexului cu botul sau cu colții putea deveni spectacol. Chiar și banalele oi sau capre puteau castra sclavi, chiar dacă pare curios. Testiculele sclavilor puteau fi legate strîns cu o sîrmă tăioasă prinsă apoi de gîtul unui berbec sau țap în călduri sau mort de foame, care mai apoi era ademenit către o femelă sau niște iarbă proaspătă. Trăgînd cu furie ca să ajungă la ținta sa, animalul ajungea acolo retezînd mai devreme sau mai tîrziu testiculele nenorocitului.
O altfel de punere în scenă era lupta contra castrare. Doi sclavi ce urmau să fie castrați -sau mai mulți- se luptau între ei (de obicei cu pumnii și picioarele, pentru a nu se răni prea tare), iar învingătorul castra el însuși pe învins/învinși, el fiind cruțat.
Sau se făcea un concurs de tragere la țintă, cu arcul, sulița, securea sau un disc cu marginile tăioase. Testiculele sclavului, penisul sau chiar întregul aparat genital erau expuse în așa fel încît proiectilul tras razant să le reteze din zbor.
Ori: mai mulți sclavi destinați castrării trebuiau să treacă prin diverse probe de anduranță (alergare, cățărat, box, biciuire pînă la țipăt, înot, etc.) ,iar cel care ajungea pe primul loc era castrat normal, locul doi pierdea testiculele și penisul, iar cel de pe locul trei fiind castrat prin arderea pînă la calcinare a organului.
Fiind și mai lung, penisul putea fi secționat și cu dinții, cu o lovitură de bici, ori opărit cu apă clocotită și apoi tăiat.
De testiculele sau penisul strîns legate cu o sîrmă tăioasă se putea prinde o suliță care mai apoi era azvîrlită și se putea paria asupra distanței la care va ajunge aceasta cu carnea însîngerată agățată de ea.
Etc... Etc...
Aceste exerciții aveau rolul de a pregăti psihic luptătorii imperiului pentru eventualitatea unui război, mai ales pentru cele destinate jafului, căci ei trebuiau să se arate nemiloși cu duşmanii, și de multe ori să aplice pedepse rasial-demonstrative pentru a afirma superioritatea rasei imperiale. În acele timpuri mila nu-și avea rostul, iar cei slabi de inimă puteau deveni oricînd sclavi la rîndul lor sau cadavre. De aceea au existat la romani acele spectacole în care martirii creștini (care erau îndeobşte sclavi) au fost aruncați la fiarele sălbatice. Spectacolele de acest gen au fost interzise mai tîrziu, dar nu din considerente umanitare, cum s-ar crede, ci datorită faptului că, refuzînd să lupte și lăsîndu-se sfîșiați de fiare fără să reacționeze, creştinii ofereau un spectacol nedemn și neexcitant. Privitorii ar fi preferat să îi vadă pe creştini luptîndu-se cu fiarele, apărîndu-şi viața, ucigînd măcar unele dintre ele, înainte de a fi sfîrtecați. Dar mesajul pacifist transmis de moartea acelor martiri îi scîrbea.
Un alt prilej de practicare a castrării spectaculare au fost orgiile organizate de nobilii vremii. Periodic, nobilii bogați dădeau ospețe somptuoase, unde mîncarea, băutura, sexul și spectacolele distractive se desfășurau fără opreliști. Pe lîngă felurile care mai de care mai opulente de mîncare, băuturile cele mai alese, sclavele cele mai nurlii și tinerii sclavi cei mai atrăgători, mai erau prezentate și spectacole din cele mai diverse, aici fiind de fapt punctele forte ale petrecerii, căci mîncare, sex şi băutură putea oferi oricine! Erau prezentate numere de muzică, de dans, jonglerii, oratorie, îndemînare, istețime, frumusețe, etc.., la care participau atît mesenii, cît și sclavii prezenți sau servitori ai gazdei sau ai musafirilor. La cele mai decente orgii se puteau prezenta numere de dresaj cu animale, scenete comice realizate de actori profesioniști sau sclavi special pregătiți, vreo luptă între sclavi ori curiozități animale sau umane. Însă nu rare erau cazurile cînd, beți și plictisiți, musafirii cereau spectacole mult mai excitante, iar atunci putea fi vai de bieții sclavi care cădeau la sorți! Atunci se puteau practica inclusiv jocuri care sfîrșeau cu mutilarea sau chiar şi cu uciderea vreunui sclav sau a mai multora.
Sclavul care era desemnat pentru castrare la acea petrecere era ales dintre cei mai iubitori de viață, iar castrarea propriu-zisă era finalul unui șir de umilințe și torturi fizice și psihice perverse puse la cale de mințile înfierbîntate de alcool ale mesenilor. Căci sclavul trebuia să fie castrat în urlete, implorări și zbateri, iar în final leșinul sau bocetele lui să satisfacă orgoliul de ființe de rasă superioară al nobililor prezenți. Nobili care considerau că este atît de normal să iei viața unui sclav, încît erau în stare să spintece unul doar ca să vadă cîte picioare măsoară măruntaiele lui, sau să taie sexul altuia pentru a vedea din ce venă țîșnește mai mult sînge la castrare!
Se mai practicau și alte jocuri macabre, ce aminteau de sadomasochismul hard de azi: sclave și sclavi posedați sexual de cîni sau porci, ori chiar și de armăsari, sclavi sfîșiați de vii de cîini sau mistreți, sclavi arși de vii, trași în țeapă, crucificați, decapitați, spînzurați, etc... Ori cîte unul emasculat și forțat să-și mănînce propriul sex, fiert în fața tuturor.
În BDSM-ul zilelor noastre practicarea torturilor ucigașe este interzisă, deși există o categorie de practicanți care se delectează cu imagini ale unor asemenea ucideri, sau cu povești de acest gen. De asemenea, chiar dacă castrarea este oarecum tolerată (în sensul că nu se pune sub urmărire un castrator/oare decît în cazul unei plîngeri prealabile, de obicei) , aceste operații nu pot avea loc decît în cadru strict consensual, și fără a se pune în pericol viața și sănătatea sclavului.
Însă și astăzi mai este loc de castrări fanteziste, chiar dacă nu cu procedee atît de diverse și de periculoase ca în trecut. Castrarea reală cu o ghilotină specială poate constitui punctul forte al unui spectacol BDSM de angajare a unui sclav-servitor. Sau chiar forțarea lui la autocastrare (voi prezenta cîteva procedee într-o lucrare specială). Ca și emasculartea de către un cîine flămînd (foarte umilitoare!). Sau emascularea sclavului în vreme ce acesta cîntă sau recită poezii. Dar mai ales emascularea în urma unui concurs de anduranță, la care premiul să fie chiar... emascularea.
Voi prezenta deci, în acea lucrare specială o mulțime de idei prin care spectacolul castrării va deveni un spectacol memorabil, dar și metodele de evitare a răspunderii penale pentru cele care ar dori să le practice .
Oricum însă, castrarea fantezistă rămîne cea mai spectaculoasă și de dorit castrare BDSM, atît pentru Stăpîne, cît și pentru sclavii care doresc așa ceva.
duminică, 5 noiembrie 2017
TIPURI DE CASTRARE UMANĂ (4) -Castrarea ireversibilă II
G- CASTRAREA IREVERSIBILĂ MECANICĂ. -O formă de emasculare care face să viseze multe Dominatoare, dar foarte greu de realizat, ce ar putea fi utilizată doar în cazul castrării unui număr foarte mare de sclavi. Se realizează cu ajutorul unor dispozitive speciale, sau cu mașini care realizează castrarea mecanic, de obicei fără atingerea organelor sexuale ale victimei cu mîna, în mod automat, pe bandă rulantă, și cu foarte mare rapiditate. Practic, cel care realizează această operație nu o face pentru a se excita, ci pentru a finaliza cît mai repede o sarcină de serviciu uzuală și plictisitoare.
De obicei sînt utilizate unelte sau aparate speciale pentru secționare, fie create special pentru castrat în serie, fie cele utilizate pentru debitat materiale dure (metal, lemn, plastic, hîrtie, cauciuc, etc.), ori cele care secționează și lipesc în același timp. Organele virile sînt introduse în fanta de tăiere , și prin acționare manuală/mecanică/electrică acestea sînt secționate brutal, într-o fracțiune de secundă, fără o pregătire prealabilă, și de obicei în condiții primitive și neigienice.
Sînt utilizate în acest scop cleștii speciali pentru castrarea unui mare număr de tauri, berbeci, țapi sau porci, cu gură de prindere și secționare foarte mare (numite BURDIZZO), ghilotine special realizate, foarfeci de grădină pentru tuns tufișuri, prese electrice pentru debitat tabla sau lemnul, fierăstraie electrice sau mecanice, etc...
În filmul PIRAȚII GHEȚURILOR apare un asemenea dispozitiv special pentru castrare pe bandă rulantă, sub forma unei guri de prindere cu colți ascuțiți, asemănătoare oarecum cu o capcană pentru lupi, care se închidea retezînd în serie sexul prizonierilor.
În BDSM asemenea dispozitive de castrare nu prea ar avea de ce să fie utilizate, căci acționează mult prea rapid, răpind din plăcerea Stăpînei castratoare de a se delecta cu suferința îndelungată a sclavului castrat. Dar pot face parte din instrumentarul demonstrativ al Stăpînelor, căci imaginea unor asemenea dispozitive de castrat rapid și în serie este foarte șocantă pentru sclavii torturați în donjon, iar simularea unei castrări mecanice impresionează sclavii pînă la leșin, fiind deci deosebit de excitantă ! :) O ghilotină pentru pulă în care se taie demonstrativ o țeavă de plastic și în care se introduce apoi forțat pula unui sclav îl face pe acesta să se pișe pe el de frică! Îl poate castra psihic pe viață! :))
Altfel, castrarea mecanică, fiind destinată emasculării criminale a unui număr foarte mare de victime este considerată o formă de genocid și pedepsită cu pedepse ce pornesc de la 20 de ani în sus și chiar cu moartea.
H- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN IRADIERE. Este o formă de castrare ce se poate realiza doar în condiții de laborator. Organele virile, expuse la un bombardament cu radiații, devin insensibile și se instalează impotența. Formă foarte rar întîlnită și foarte periculoasă, deoarece poate duce la apariția cancerului testicular. Nu se utilizează în BDSM. Expunerea la radiații este considerată delict criminal major.
I- CASTRAREA IREVERSIBILĂ CU ULTRASUNETE/INFRASUNETE. -Tot o formă de castrare de laborator. Testiculele sînt expuse la acțiunea ultrasunetelor/infrasunetelor, după ce au fost introduse într-un aparat special, pe o perioadă limitată. Metodă prea complicată pentru a putea fi utilizată în BDSM.
J- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN ARDERE. O formă de tortură fizică extremă destinată fie amputării organului torturat, fie uciderii victimei în chinuri. Des întîlnită în perioada sclavagistă, cînd torturarea prin foc era uzuală pentru a obține mărturisiri și informații despre persoane, averi ascunse, mesaje primite, sau pur și simplu pentru a răzbuna un afront, o crimă, un delict. Era utilizată de stăpînii antici de sclavi, de tîlharii criminali, de soții înșelați, de rudele soțiilor înșelate sau femeilor violate, de rivalii în dragoste, etc... Tîlharii și pirații o utilizau pentru a descoperi prăzi ascunse, răsculații se răzbunau pe nobilii capturați pentru a se răzbuna, stăpînii de sclavi se puteau răzbuna astfel pe răsculați sau se puteau delecta cu un asemenea spectacol la vreo orgie mai deosebită, etc...
Se realizează de obicei prin arderea organului ales pînă la calcinarea lui totală , cu un fier înroșit în foc, prin presare cu un fier de călcat încins, cu flacăra unei lămpi de sudură, cu o torță, cu jeratic presărat pe organ, cu o lumînare puternică, cu o cîrpă înmuiată în petrol, etc... Mai înainte de a se începe tortura organul trebuie strangulat strîns de la bază, pentru a se opri circulația sîngelui spre corp, iar după tortură organul trebuie obligatoriu secționat.
Nu este indicat să fie utilizată în BDSM, aici se folosește mai ales torturarea cu foc moderat, în cazul tehnicilor de CBT, nu pînă la incinerare sau fierbere, ci arderea vindecabilă. Este o tortură foarte periculoasă, ce poate duce la moartea sclavului, ci consecințele legale de rigoare.
De obicei sînt utilizate unelte sau aparate speciale pentru secționare, fie create special pentru castrat în serie, fie cele utilizate pentru debitat materiale dure (metal, lemn, plastic, hîrtie, cauciuc, etc.), ori cele care secționează și lipesc în același timp. Organele virile sînt introduse în fanta de tăiere , și prin acționare manuală/mecanică/electrică acestea sînt secționate brutal, într-o fracțiune de secundă, fără o pregătire prealabilă, și de obicei în condiții primitive și neigienice.
Sînt utilizate în acest scop cleștii speciali pentru castrarea unui mare număr de tauri, berbeci, țapi sau porci, cu gură de prindere și secționare foarte mare (numite BURDIZZO), ghilotine special realizate, foarfeci de grădină pentru tuns tufișuri, prese electrice pentru debitat tabla sau lemnul, fierăstraie electrice sau mecanice, etc...
În filmul PIRAȚII GHEȚURILOR apare un asemenea dispozitiv special pentru castrare pe bandă rulantă, sub forma unei guri de prindere cu colți ascuțiți, asemănătoare oarecum cu o capcană pentru lupi, care se închidea retezînd în serie sexul prizonierilor.
În BDSM asemenea dispozitive de castrare nu prea ar avea de ce să fie utilizate, căci acționează mult prea rapid, răpind din plăcerea Stăpînei castratoare de a se delecta cu suferința îndelungată a sclavului castrat. Dar pot face parte din instrumentarul demonstrativ al Stăpînelor, căci imaginea unor asemenea dispozitive de castrat rapid și în serie este foarte șocantă pentru sclavii torturați în donjon, iar simularea unei castrări mecanice impresionează sclavii pînă la leșin, fiind deci deosebit de excitantă ! :) O ghilotină pentru pulă în care se taie demonstrativ o țeavă de plastic și în care se introduce apoi forțat pula unui sclav îl face pe acesta să se pișe pe el de frică! Îl poate castra psihic pe viață! :))
Altfel, castrarea mecanică, fiind destinată emasculării criminale a unui număr foarte mare de victime este considerată o formă de genocid și pedepsită cu pedepse ce pornesc de la 20 de ani în sus și chiar cu moartea.
H- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN IRADIERE. Este o formă de castrare ce se poate realiza doar în condiții de laborator. Organele virile, expuse la un bombardament cu radiații, devin insensibile și se instalează impotența. Formă foarte rar întîlnită și foarte periculoasă, deoarece poate duce la apariția cancerului testicular. Nu se utilizează în BDSM. Expunerea la radiații este considerată delict criminal major.
I- CASTRAREA IREVERSIBILĂ CU ULTRASUNETE/INFRASUNETE. -Tot o formă de castrare de laborator. Testiculele sînt expuse la acțiunea ultrasunetelor/infrasunetelor, după ce au fost introduse într-un aparat special, pe o perioadă limitată. Metodă prea complicată pentru a putea fi utilizată în BDSM.
J- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN ARDERE. O formă de tortură fizică extremă destinată fie amputării organului torturat, fie uciderii victimei în chinuri. Des întîlnită în perioada sclavagistă, cînd torturarea prin foc era uzuală pentru a obține mărturisiri și informații despre persoane, averi ascunse, mesaje primite, sau pur și simplu pentru a răzbuna un afront, o crimă, un delict. Era utilizată de stăpînii antici de sclavi, de tîlharii criminali, de soții înșelați, de rudele soțiilor înșelate sau femeilor violate, de rivalii în dragoste, etc... Tîlharii și pirații o utilizau pentru a descoperi prăzi ascunse, răsculații se răzbunau pe nobilii capturați pentru a se răzbuna, stăpînii de sclavi se puteau răzbuna astfel pe răsculați sau se puteau delecta cu un asemenea spectacol la vreo orgie mai deosebită, etc...
Se realizează de obicei prin arderea organului ales pînă la calcinarea lui totală , cu un fier înroșit în foc, prin presare cu un fier de călcat încins, cu flacăra unei lămpi de sudură, cu o torță, cu jeratic presărat pe organ, cu o lumînare puternică, cu o cîrpă înmuiată în petrol, etc... Mai înainte de a se începe tortura organul trebuie strangulat strîns de la bază, pentru a se opri circulația sîngelui spre corp, iar după tortură organul trebuie obligatoriu secționat.
Nu este indicat să fie utilizată în BDSM, aici se folosește mai ales torturarea cu foc moderat, în cazul tehnicilor de CBT, nu pînă la incinerare sau fierbere, ci arderea vindecabilă. Este o tortură foarte periculoasă, ce poate duce la moartea sclavului, ci consecințele legale de rigoare.
sâmbătă, 4 noiembrie 2017
TIPURI DE CASTRARE UMANĂ (4) Castrarea ireversibilă
2-CASTRAREA IREVERSIBILĂ (DEFINITIVĂ) -este tipul de castrare ale cărui rezultat este definitiv, cel castrat nemaiputînd reveni la starea sa de dinainte. Se poate împărți în:
A-CASTRARE IREVERSIBILĂ CHIRURGICALĂ
B-CASTRARE IREVERSIBILĂ MANUALĂ
C-CASTRARE IREVERSIBILĂ CHIMICĂ
D-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN FRIG
E-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN CONGELARE
F-CASTRARE IREVERSIBILĂ MECANICĂ
G-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN IRADIERE
H-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN EXPUNERE LA ULTRASUNETE
I-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN ARDERE
J-CASTRARE IREVERSIBILĂ FANTEZISTĂ
A- CASTRAREA IREVERSIBILĂ CHIRURGICALĂ. -Forma cea mai întîlnită, mai sigură, legală și de dorit de castrare. Se realizează de către chirurgi autorizați, veterinari sau castratori profesioniști, într-un cadru cît de cît legal, acolo unde legile o permit. Se realizează prin secționarea organelor sexuale cu bisturiul, de obicei sub anestezie locală, și în condiții igienice de maximă siguranță. Este practicată de regulă în scopuri medicale, eugenice sau punitive, dar și la cererea celor care doresc să devină eunuci. Cînd se realizează de chirurgi este de obicei și legală în statul respectiv, căci aceștia pot acționa de obicei numai cu avizul unei comisii medicale, în cazuri în care e reclamată de urgență, sau în cazuri prevăzute de legea penală pentru infracțiuni cu caracter sexual.
În BDSM e rar întîlnită, căci Stăpînele preferă să își castreze sclavii manual, fără anestezie, și perfect ilegal, se înțelege! ;)-
B-CASTRAREA IREVERSIBILĂ MANUALĂ.- Forma cea mai primitivă, mai întîlnită azi, și mai des utilizată în trecut pentru castrarea sclavilor. Se realizează manual, cu ajutorul unor instrumente tăioase improprii (cuțite, bricege, săbii, coase, brice, clești, lame de ras, foarfeci, ghilotine, ferăstraie,etc.) în general prin secționarea sau smulgerea organelor sexuale ale victimelor, de obicei fără anestezie și în condiții de igienă precare sau chiar absente. A fost forma cea mai uzuală de-a lungul vremii pentru majoritatea castrărilor cu scop punitiv, rasial-demonstrativ, dar și în BDSM.
Se realizează fie de către castratori amatori (mai rar profesioniști) , fie de către inși care doresc să își manifeste superioritatea disprețuitoare asupra celor pe care îi castrează, căci este considerată o formă de umilire extremă.
Este forma cea mai întîlnită în BDSM, fiind cea mai ieftină și deosebit de spectaculoasă, avînd un caracter umilitor foarte pronunțat. Este foarte asemănătoare cu castrarea practicată pe animale de veterinari, prin urmare cel castrat astfel se va simți ca un animal inferior, deci foarte umilit.
Este totuși o castrare cvasiilegală, interzisă de codurile penale din toată lumea contemporană, și pedepsită foarte aspru atunci cînd este descoperită, chiar dacă s-a petrecut ritual, consensual, ba chiar și la cerere. Nu rareori cel castrat prin această metodă moare în urma pierderii de sînge, șocului psihic sau a infectării, deci castratorul/ii sînt pasibili de pedepse pentru mutilare cauzatoare de moarte sau omor.
3-CASTRAREA IREVERSIBILĂ CHIMICĂ. -O formă mai rar întîlnită de castrare, care poate fi chiar și legală, în unele țări, în scop punitiv. Constă în introducerea unor substanțe chimice puternice( acizi, gaze, săruri,etc.) în testicule, iar acestea inhibă producerea spermei, deci interzic libidoul și erecția, definitiv. Cu vremea, testiculele se întăresc sau se subțiază, și se instalează impotența definitivă. Se pot introduce asemenea substanțe și în penis, acesta devenind insensibil la stimuli și rămînînd permanent flasc.
Este o formă de castrare invizibilă (v), utilizată mai ales în cadru instituțional penitenciar, de obicei cu ordin judecătoresc, și sub supraveghere medicală. Utilizată empiric poate duce la moartea celui castrat astfel, cu consecințele legale de rigoare. Se pare că a fost utilizată de naziști și de comuniștii chinezi în scop eugenic și de presiune politică, sau pentru scăderea natalității.
-Mai există o formă de castrare chimică, ce constă în introducerea organelor sexuale într-o baie de acid extrem de coroziv, care distruge complet organele introduse în el. În prealabil, organul ce urmează a fi extirpat ar trebui strangulat foarte strîns la bază, deoarece acizii sînt foarte toxici, și odată ajunși în sînge pot cauza moartea. Avantajul ar consta doar în faptul că acidul cauterizează singur rana.
Nu am auzit însă să fie vreodată utilizată în BDSM, cerînd tehnică specială de laborator. Este mai degrabă o formă de castrare fantezistă (v).
4- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN FRIG. Constă în introducerea scrotului victimei într-un mediu înghețat (congelator, baie de gheață, sau aer înghețat). Testiculele amorțesc atît de mult încît devin absolut insensibile la stimuli, instalîndu-se impotența. După mai multe asemenea ședințe se poate instala impotența definitivă. Metoda este foarte periculoasă, dar este o formă de castrare invizibilă (v) greu de demonstrat în vreo instanță. Poate fi utilizată cu succes de cei care doresc să devină eunuci, căci testiculele expuse astfel frigului se inflamează și chiar se pot și infecta, și se poate cere extirparea lor de urgență.
5-CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN CONGELARE. -Constă în expunerea organului ce urmează a fi extirpat într-o baie de acid azotic, sau heliu lichid, la temperaturi de aproape zero absolut, și apoi ruperea acestora. Ca și în cazul castrării în acid, rana se va cauteriza singură.
Nu este o metodă de castrare uzuală, necesitînd tehnică de laborator foarte complicată.
A-CASTRARE IREVERSIBILĂ CHIRURGICALĂ
B-CASTRARE IREVERSIBILĂ MANUALĂ
C-CASTRARE IREVERSIBILĂ CHIMICĂ
D-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN FRIG
E-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN CONGELARE
F-CASTRARE IREVERSIBILĂ MECANICĂ
G-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN IRADIERE
H-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN EXPUNERE LA ULTRASUNETE
I-CASTRARE IREVERSIBILĂ PRIN ARDERE
J-CASTRARE IREVERSIBILĂ FANTEZISTĂ
A- CASTRAREA IREVERSIBILĂ CHIRURGICALĂ. -Forma cea mai întîlnită, mai sigură, legală și de dorit de castrare. Se realizează de către chirurgi autorizați, veterinari sau castratori profesioniști, într-un cadru cît de cît legal, acolo unde legile o permit. Se realizează prin secționarea organelor sexuale cu bisturiul, de obicei sub anestezie locală, și în condiții igienice de maximă siguranță. Este practicată de regulă în scopuri medicale, eugenice sau punitive, dar și la cererea celor care doresc să devină eunuci. Cînd se realizează de chirurgi este de obicei și legală în statul respectiv, căci aceștia pot acționa de obicei numai cu avizul unei comisii medicale, în cazuri în care e reclamată de urgență, sau în cazuri prevăzute de legea penală pentru infracțiuni cu caracter sexual.
În BDSM e rar întîlnită, căci Stăpînele preferă să își castreze sclavii manual, fără anestezie, și perfect ilegal, se înțelege! ;)-
B-CASTRAREA IREVERSIBILĂ MANUALĂ.- Forma cea mai primitivă, mai întîlnită azi, și mai des utilizată în trecut pentru castrarea sclavilor. Se realizează manual, cu ajutorul unor instrumente tăioase improprii (cuțite, bricege, săbii, coase, brice, clești, lame de ras, foarfeci, ghilotine, ferăstraie,etc.) în general prin secționarea sau smulgerea organelor sexuale ale victimelor, de obicei fără anestezie și în condiții de igienă precare sau chiar absente. A fost forma cea mai uzuală de-a lungul vremii pentru majoritatea castrărilor cu scop punitiv, rasial-demonstrativ, dar și în BDSM.
Se realizează fie de către castratori amatori (mai rar profesioniști) , fie de către inși care doresc să își manifeste superioritatea disprețuitoare asupra celor pe care îi castrează, căci este considerată o formă de umilire extremă.
Este forma cea mai întîlnită în BDSM, fiind cea mai ieftină și deosebit de spectaculoasă, avînd un caracter umilitor foarte pronunțat. Este foarte asemănătoare cu castrarea practicată pe animale de veterinari, prin urmare cel castrat astfel se va simți ca un animal inferior, deci foarte umilit.
Este totuși o castrare cvasiilegală, interzisă de codurile penale din toată lumea contemporană, și pedepsită foarte aspru atunci cînd este descoperită, chiar dacă s-a petrecut ritual, consensual, ba chiar și la cerere. Nu rareori cel castrat prin această metodă moare în urma pierderii de sînge, șocului psihic sau a infectării, deci castratorul/ii sînt pasibili de pedepse pentru mutilare cauzatoare de moarte sau omor.
3-CASTRAREA IREVERSIBILĂ CHIMICĂ. -O formă mai rar întîlnită de castrare, care poate fi chiar și legală, în unele țări, în scop punitiv. Constă în introducerea unor substanțe chimice puternice( acizi, gaze, săruri,etc.) în testicule, iar acestea inhibă producerea spermei, deci interzic libidoul și erecția, definitiv. Cu vremea, testiculele se întăresc sau se subțiază, și se instalează impotența definitivă. Se pot introduce asemenea substanțe și în penis, acesta devenind insensibil la stimuli și rămînînd permanent flasc.
Este o formă de castrare invizibilă (v), utilizată mai ales în cadru instituțional penitenciar, de obicei cu ordin judecătoresc, și sub supraveghere medicală. Utilizată empiric poate duce la moartea celui castrat astfel, cu consecințele legale de rigoare. Se pare că a fost utilizată de naziști și de comuniștii chinezi în scop eugenic și de presiune politică, sau pentru scăderea natalității.
-Mai există o formă de castrare chimică, ce constă în introducerea organelor sexuale într-o baie de acid extrem de coroziv, care distruge complet organele introduse în el. În prealabil, organul ce urmează a fi extirpat ar trebui strangulat foarte strîns la bază, deoarece acizii sînt foarte toxici, și odată ajunși în sînge pot cauza moartea. Avantajul ar consta doar în faptul că acidul cauterizează singur rana.
Nu am auzit însă să fie vreodată utilizată în BDSM, cerînd tehnică specială de laborator. Este mai degrabă o formă de castrare fantezistă (v).
4- CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN FRIG. Constă în introducerea scrotului victimei într-un mediu înghețat (congelator, baie de gheață, sau aer înghețat). Testiculele amorțesc atît de mult încît devin absolut insensibile la stimuli, instalîndu-se impotența. După mai multe asemenea ședințe se poate instala impotența definitivă. Metoda este foarte periculoasă, dar este o formă de castrare invizibilă (v) greu de demonstrat în vreo instanță. Poate fi utilizată cu succes de cei care doresc să devină eunuci, căci testiculele expuse astfel frigului se inflamează și chiar se pot și infecta, și se poate cere extirparea lor de urgență.
5-CASTRAREA IREVERSIBILĂ PRIN CONGELARE. -Constă în expunerea organului ce urmează a fi extirpat într-o baie de acid azotic, sau heliu lichid, la temperaturi de aproape zero absolut, și apoi ruperea acestora. Ca și în cazul castrării în acid, rana se va cauteriza singură.
Nu este o metodă de castrare uzuală, necesitînd tehnică de laborator foarte complicată.
TIPURI DE CASTRARE UMANĂ (3) Castrarea reversibilă
După FINALITATEA ACTULUI CASTRĂRII avem două mari tipologii:
1- CASTRAREA REVERSIBILĂ (TEMPORARĂ)
2- CASTRAREA IREVERSIBILĂ (DEFINITIVĂ)
1-CASTRAREA REVERSIBILĂ este un fel de castrare pe termen limitat, fiind des întîlnită, mai ales în comunitățile permanente masculine (cazărmi, spitale psihiatrice, tabere de muncă, închisori, mănăstiri, etc..). De asemenea, este foarte utilizată în BDSM, aproape fiecare ședință hard avînd și o componentă de castrare temporară, fiind una dintre formele de umilire cea mai gustată de Dominatorii de ambe sexe. Celui castrat reversibil i se induce o stare de impotență pe termen limitat, pentru a nu-și lăsa impulsiunile sexuale să iasă la suprafață și să îi tulbure din castitatea impusă sau din activitatea pe care trebuie să o realizeze în acea comunitate. Acest tip de castrare (PSEUDOCASTRARE, mai bine zis) este de mai multe feluri:
A- CASTRARE REVERSIBILĂ MENTALĂ (PSIHICĂ) -Cel pseudocastrat astfel, în urma unor tehnici de autoflagelare mentală sau în urma unor presiuni făcute asupra psihicului său, ajunge fie la concluzia că sexul este un lucru indecent, interzis sau inutil, fie la concluzia că el este de fapt inferior femeilor, deci nedemn să se acupleze cu acestea. În BDSM, sexualitatea sclavilor sexuali este de obicei luată în rîs, dotarea sexuală a lor la fel, iar sclavul este forțat să se comporte ca o femeie (feminizare, sissification). Este de obicei o formă de castrare deosebit de eficient, căci actul sexual este în general legat strîns de psihic, și uneori devine o formă de castrare definitivă.
B-CASTRARE REVERSIBILĂ MECANICĂ (sau MANUALĂ) -Se realizează de obicei prin strangularea testiculelor, ceea ce nu mai permite erecția, sau prin utilizarea dispozitivelor de castitate masculine. Sînt foarte utilizate în BDSM ambele forme. În primul caz, testiculele sînt legate de la bază foare strîns, iar sîngele nu mai poate circula prin ele decît foarte greu, ceea ce face imposibilă erecția și ejacularea. În al doilea caz, datorită spațiului strîmt și al poziționării flasce a dispozitivului, erecțiile devin foarte dureroase, deci dispar repede.
C- CASTRAREA MEDICALĂ TEMPORARĂ -Se obține cu ajutorul unor substanțe inhibatoare și sedative, ori cu analgezice. Se folosesc asemenea metode în spitalele psihiatrice, cazărmi, închisori, centre de cantonament sportiv, etc).
D-CASTRAREA CHIRURGICALĂ TEMPORARĂ -este realizată exclusiv în scop medical. Testiculele sau penisul sînt secționate pentru a fi operate, refăcute, sau pentru a se putea opera zona în care se găsesc, după care sînt reintroduse la loc.
E- CASTRAREA REVERSIBILĂ ELECTRICĂ -Se realizează prin supunerea aparatului genital masculin la electroșocuri, ceea ce îl face insensibil la stimuli, deci impotent. Utilizată în BDSM de către profesioniști.
F- CASTRAREA REVERSIBILĂ PRIN FRIG - O formă de castrare temporară realizată prin ținerea organelor virile (sau chiar și a întregului sclav) într-un mediu înghețat, pînă ce acesta devine insensibil la stimuli: Metodă periculoasă, de utilizat doar de profesioniști, asupra unor sclavi care au mai încercat asemenea metodă, și ridicat nivelul de îngheț gradual.
1- CASTRAREA REVERSIBILĂ (TEMPORARĂ)
2- CASTRAREA IREVERSIBILĂ (DEFINITIVĂ)
1-CASTRAREA REVERSIBILĂ este un fel de castrare pe termen limitat, fiind des întîlnită, mai ales în comunitățile permanente masculine (cazărmi, spitale psihiatrice, tabere de muncă, închisori, mănăstiri, etc..). De asemenea, este foarte utilizată în BDSM, aproape fiecare ședință hard avînd și o componentă de castrare temporară, fiind una dintre formele de umilire cea mai gustată de Dominatorii de ambe sexe. Celui castrat reversibil i se induce o stare de impotență pe termen limitat, pentru a nu-și lăsa impulsiunile sexuale să iasă la suprafață și să îi tulbure din castitatea impusă sau din activitatea pe care trebuie să o realizeze în acea comunitate. Acest tip de castrare (PSEUDOCASTRARE, mai bine zis) este de mai multe feluri:
A- CASTRARE REVERSIBILĂ MENTALĂ (PSIHICĂ) -Cel pseudocastrat astfel, în urma unor tehnici de autoflagelare mentală sau în urma unor presiuni făcute asupra psihicului său, ajunge fie la concluzia că sexul este un lucru indecent, interzis sau inutil, fie la concluzia că el este de fapt inferior femeilor, deci nedemn să se acupleze cu acestea. În BDSM, sexualitatea sclavilor sexuali este de obicei luată în rîs, dotarea sexuală a lor la fel, iar sclavul este forțat să se comporte ca o femeie (feminizare, sissification). Este de obicei o formă de castrare deosebit de eficient, căci actul sexual este în general legat strîns de psihic, și uneori devine o formă de castrare definitivă.
B-CASTRARE REVERSIBILĂ MECANICĂ (sau MANUALĂ) -Se realizează de obicei prin strangularea testiculelor, ceea ce nu mai permite erecția, sau prin utilizarea dispozitivelor de castitate masculine. Sînt foarte utilizate în BDSM ambele forme. În primul caz, testiculele sînt legate de la bază foare strîns, iar sîngele nu mai poate circula prin ele decît foarte greu, ceea ce face imposibilă erecția și ejacularea. În al doilea caz, datorită spațiului strîmt și al poziționării flasce a dispozitivului, erecțiile devin foarte dureroase, deci dispar repede.
C- CASTRAREA MEDICALĂ TEMPORARĂ -Se obține cu ajutorul unor substanțe inhibatoare și sedative, ori cu analgezice. Se folosesc asemenea metode în spitalele psihiatrice, cazărmi, închisori, centre de cantonament sportiv, etc).
D-CASTRAREA CHIRURGICALĂ TEMPORARĂ -este realizată exclusiv în scop medical. Testiculele sau penisul sînt secționate pentru a fi operate, refăcute, sau pentru a se putea opera zona în care se găsesc, după care sînt reintroduse la loc.
E- CASTRAREA REVERSIBILĂ ELECTRICĂ -Se realizează prin supunerea aparatului genital masculin la electroșocuri, ceea ce îl face insensibil la stimuli, deci impotent. Utilizată în BDSM de către profesioniști.
F- CASTRAREA REVERSIBILĂ PRIN FRIG - O formă de castrare temporară realizată prin ținerea organelor virile (sau chiar și a întregului sclav) într-un mediu înghețat, pînă ce acesta devine insensibil la stimuli: Metodă periculoasă, de utilizat doar de profesioniști, asupra unor sclavi care au mai încercat asemenea metodă, și ridicat nivelul de îngheț gradual.
vineri, 3 noiembrie 2017
BDSMRO.RO, ȘI O „LUPOAICĂ” DUSĂ CU CAPUL
Fac o paranteză necesară în serialul acesta despre castrare, pentru a aduce în atenția publicului bedesemist o problemă gravă (se pare că extrem de gravă), problemă care se pare că va afecta foarte tare comunitatea BDSM din Romania. În centrul acestei probleme se află saitul zis ”de BDSM”, numit pretențios BDSMRO.ro, unul dintre cele mai cunoscute și active în domeniu, unde o mulțime de naivi și-au lăsat datele și s-au înscris, crezînd că acolo chiar se discută despre BDSM și că vor fi în siguranță, așa cum promite ritos proprietarul saitului în mesajele sale capcană de... ”bun venit!”.
M-am înscris acolo în urmă cu cîțiva ani, crezînd că este o alternativă credibilă la FETISHBDSM sau BDSMFORUM, pe care le mai frecventam. Am publicat o mulțime de articole la rubrica CONVERSAȚII, și am comentat de zeci de ori în conversațiile altora, oferind de multe ori informații de prim rang pentru începători și chiar și avansați, încercînd să formez o comunitate BDSM puternică acolo, cu care să putem începe o campanie de legalizare a BDSM-ului, și chiar și de explicare a fenomenului în rîndul maselor. Dar imediat s-a și format o mică haită de pseudobedesemiști, a căror prostie și lipsă de experiență erau atît de evidente încît stîrneau hazul ori de cîte ori conversau cu mine. Capul răutăților era o persoană care se declara ”sclavă sexuală”, care confunda sexul cu BDSM-ul, publica numai aiureli, și semna pretty_girlX. Am avut o mulțime de conflicte cu pgx, care era de-a dreptul hilară cînd nu reușea să definească corect diferența dintre o sclavă și o amantă, sau între BDSM și sex, ceea ce trăda lipsa completă de experiență în domeniu, dar și prostia fudulă a celui care se dă drept specialist în ce nu are habar. Cum eu sînt mușcător, sarcastic și direct, pînă la urmă mica pacoste a reușit să mă elimine de pe sait, deși pe atunci nu erau moderatori care să taie și să spînzure, ca acum.
N-am disperat, și după o vreme am revenit, sub pseudonimul RENNOZ, și m-am luat iarăși la harță cu mica trupă de ageamii pretențioși, care nu numai că nu lăsau profesioniștii BDSM-ului să se manifeste pe sait, dar nici nu propuneau barem teme de discuție. În cel mai fericit caz puneau întrebări cretine de soiul: CE PĂRERE AVEȚI DESPRE BONDAGE? ,ori VĂ PLACE FELAȚIA? de te apuca rîsul cînd le citeai, iar răspunsurile bineînțeles că nu puteau fi decît seci sau subînțelese! Pe atunci erau mai activi ageamiii numiți pgx, chris silent dom, sam ryder, fundatia, victorBDSM, kogaion, queen, etc..
Tot atunci a început să se practice cenzura (ce-i drept, mai pe ocolite), fiind șterse răspunsurile care trădau prostia și nepriceperea „specialiștilor” habarniști, dar și unele discuții sau răspunsuri ale unor alți postanți între care și eu. La criticile celor cenzurați nu se răspundea, sau se răspundea în doi peri.
Între timp, văzînd că nu prea are succes ca sclavă, PGX și-a schimbat numele în IANA, și a început să taie și să spînzure pe sait mai dihai ca înainte, acum în calitate de moderatoare, care numai de moderat nu se ținea. Totul a culminat cu o acțiune de „purificare„ a saitului, cînd au fost șterse absolut toate postările mele (conversații și răspunsuri) ,împreună cu o grămadă de alte discuții care deranjau prostia găștii de ciudați, saitul devenind după aceea varza de azi, cu doar vreo sută de teme propuse, și cel mult douăzeci-treizeci de răspunsuri , și alea dezlînate și incomplete. N-am făcut vreo statistică, dar cred că au fost șterse peste o sută de teme de discuție, și cîteva sute de răspunsuri, unele extrem de interesante. Nu mai spun că eu postasem o grămadă de articole în care propuneam idei de afaceri BDSM, explicam extazul masochist, sexul sadic, invectivarea gratuită, prezentam tehnici uro necunoscute, bastinado, sărutul în BDSM, cum trebuie utilat un atelier de tortură minimal, dădeam sfaturi sclavilor debutanți,etc... Dar au dispărut și discuțiile altora, discuția lui „fundația” ,de ex., despre orgasme, postarea Curioasei despre zoofilie, pedofilie și necrofilie, etc... Între timp am postat aici un răspuns către PGX, în care-i demonstram că este de fapt o Dominatoare sadică. Am avut niște discuții în privat cu ea, și, furioasă că i-am refuzat avansurile, a început să mă urască necondiționat, cum numai o sadică știe să o facă.
Pînă la urmă, scîrbit de nesimțirea celor care nu știau cum să transforme saitul într-o căzătură, m-am retras, pentru o vreme, revenind de-abea anul acesta. Am descoperit un sait parcă de umor, în care teme de discuție lipsesc, dar unde sînt vreo șapte supraveghetori, care supraveghează nu doar conversațiile publice, dar și pe cele private (!?), permanent, tăind fără milă și fără discernămînt ceea ce nu le convine, iar fosta IANA devenită astăzi SHE-WOLF88 cenzurînd la fel de nesimțit ca și altădată, mai ales pe chat. Din fericire, am avut prevederea să nu mai postez articole, căci știu că pericolul de a fi șterse e maxim. Dar, după cum am arătat în septembrie, pînă la urmă lupoaica cea dusă cu pluta m-a blocat iarăși, pînă la 31 octombrie. În seara de 31 octombrie, am scris un articol la rubrica de sugestii/probleme site, în care arătam că sînt prea mulți moderatori, că saitul arată ca o varză, că chatul e folosit doar pentru caraghioslîcuri, că se spionează și se cenzurează prea mult, și că ar trebui doar o moderatoare care să conducă discuțiile și să propună teme interesante de discuție, etc.., dar cînd am dat să-l postez, ciumulița de lupoaică m-a și blocat pe încă vreo două luni! Ceea ce demonstrează că se pot spiona pînă și textele scrise, dar încă nepublicate, ceea ce nu mai e doar grav, dar și periculos!
De altfel, cînd m-am retras ultima dată, am lăsat un mesaj cifrat pentru userii saitului în care spuneam, textual: IANA ESTE O PERSOANĂ CU PROBLEME PSIHICE GRAVE.VREA SĂ ACAPAREZE SAITUL. SÎNTEȚI ÎN PERICOL: FUGIȚI! Azi, Iana alias pretty_girlX, alias She_Wolf88, a devenit tartorița-șefă a saitului, crezînd că sadismul sexual e totuna cu sadismul social, și cenzura nesimțită e o bagatelă care trebuie trecută cu vederea!
Dar dacă lupoaica e dusă cu pluta și acționează haotic, datorită celor cîțiva neuroni pe care-i mai are și care se bat între ei din lipsă de spațiu, nu același lucru s-ar putea spune de cel care a pus la cale lansarea unui sait destinat unor minorități sexuale, unde maniera de lucru este extraordinar de ciudată și periculoasă. Într-un material ulterior vă voi dezvălui la ce concluzii am ajuns, și vă garantez că vi se va face părul măciucă! Nu glumesc! Se pare că userii acelui sait se află într-un pericol atît de mare încît va fi nevoie de intervenția unor agenții specializate ca să descîlcească întreaga poveste!
Dar să nu anticipăm... (La urma-urmei ,doar sînt sadic, și-mi place să-mi fierb victimele la foc mic...!)
VA URMA... (ceva horror!)
M-am înscris acolo în urmă cu cîțiva ani, crezînd că este o alternativă credibilă la FETISHBDSM sau BDSMFORUM, pe care le mai frecventam. Am publicat o mulțime de articole la rubrica CONVERSAȚII, și am comentat de zeci de ori în conversațiile altora, oferind de multe ori informații de prim rang pentru începători și chiar și avansați, încercînd să formez o comunitate BDSM puternică acolo, cu care să putem începe o campanie de legalizare a BDSM-ului, și chiar și de explicare a fenomenului în rîndul maselor. Dar imediat s-a și format o mică haită de pseudobedesemiști, a căror prostie și lipsă de experiență erau atît de evidente încît stîrneau hazul ori de cîte ori conversau cu mine. Capul răutăților era o persoană care se declara ”sclavă sexuală”, care confunda sexul cu BDSM-ul, publica numai aiureli, și semna pretty_girlX. Am avut o mulțime de conflicte cu pgx, care era de-a dreptul hilară cînd nu reușea să definească corect diferența dintre o sclavă și o amantă, sau între BDSM și sex, ceea ce trăda lipsa completă de experiență în domeniu, dar și prostia fudulă a celui care se dă drept specialist în ce nu are habar. Cum eu sînt mușcător, sarcastic și direct, pînă la urmă mica pacoste a reușit să mă elimine de pe sait, deși pe atunci nu erau moderatori care să taie și să spînzure, ca acum.
N-am disperat, și după o vreme am revenit, sub pseudonimul RENNOZ, și m-am luat iarăși la harță cu mica trupă de ageamii pretențioși, care nu numai că nu lăsau profesioniștii BDSM-ului să se manifeste pe sait, dar nici nu propuneau barem teme de discuție. În cel mai fericit caz puneau întrebări cretine de soiul: CE PĂRERE AVEȚI DESPRE BONDAGE? ,ori VĂ PLACE FELAȚIA? de te apuca rîsul cînd le citeai, iar răspunsurile bineînțeles că nu puteau fi decît seci sau subînțelese! Pe atunci erau mai activi ageamiii numiți pgx, chris silent dom, sam ryder, fundatia, victorBDSM, kogaion, queen, etc..
Tot atunci a început să se practice cenzura (ce-i drept, mai pe ocolite), fiind șterse răspunsurile care trădau prostia și nepriceperea „specialiștilor” habarniști, dar și unele discuții sau răspunsuri ale unor alți postanți între care și eu. La criticile celor cenzurați nu se răspundea, sau se răspundea în doi peri.
Între timp, văzînd că nu prea are succes ca sclavă, PGX și-a schimbat numele în IANA, și a început să taie și să spînzure pe sait mai dihai ca înainte, acum în calitate de moderatoare, care numai de moderat nu se ținea. Totul a culminat cu o acțiune de „purificare„ a saitului, cînd au fost șterse absolut toate postările mele (conversații și răspunsuri) ,împreună cu o grămadă de alte discuții care deranjau prostia găștii de ciudați, saitul devenind după aceea varza de azi, cu doar vreo sută de teme propuse, și cel mult douăzeci-treizeci de răspunsuri , și alea dezlînate și incomplete. N-am făcut vreo statistică, dar cred că au fost șterse peste o sută de teme de discuție, și cîteva sute de răspunsuri, unele extrem de interesante. Nu mai spun că eu postasem o grămadă de articole în care propuneam idei de afaceri BDSM, explicam extazul masochist, sexul sadic, invectivarea gratuită, prezentam tehnici uro necunoscute, bastinado, sărutul în BDSM, cum trebuie utilat un atelier de tortură minimal, dădeam sfaturi sclavilor debutanți,etc... Dar au dispărut și discuțiile altora, discuția lui „fundația” ,de ex., despre orgasme, postarea Curioasei despre zoofilie, pedofilie și necrofilie, etc... Între timp am postat aici un răspuns către PGX, în care-i demonstram că este de fapt o Dominatoare sadică. Am avut niște discuții în privat cu ea, și, furioasă că i-am refuzat avansurile, a început să mă urască necondiționat, cum numai o sadică știe să o facă.
Pînă la urmă, scîrbit de nesimțirea celor care nu știau cum să transforme saitul într-o căzătură, m-am retras, pentru o vreme, revenind de-abea anul acesta. Am descoperit un sait parcă de umor, în care teme de discuție lipsesc, dar unde sînt vreo șapte supraveghetori, care supraveghează nu doar conversațiile publice, dar și pe cele private (!?), permanent, tăind fără milă și fără discernămînt ceea ce nu le convine, iar fosta IANA devenită astăzi SHE-WOLF88 cenzurînd la fel de nesimțit ca și altădată, mai ales pe chat. Din fericire, am avut prevederea să nu mai postez articole, căci știu că pericolul de a fi șterse e maxim. Dar, după cum am arătat în septembrie, pînă la urmă lupoaica cea dusă cu pluta m-a blocat iarăși, pînă la 31 octombrie. În seara de 31 octombrie, am scris un articol la rubrica de sugestii/probleme site, în care arătam că sînt prea mulți moderatori, că saitul arată ca o varză, că chatul e folosit doar pentru caraghioslîcuri, că se spionează și se cenzurează prea mult, și că ar trebui doar o moderatoare care să conducă discuțiile și să propună teme interesante de discuție, etc.., dar cînd am dat să-l postez, ciumulița de lupoaică m-a și blocat pe încă vreo două luni! Ceea ce demonstrează că se pot spiona pînă și textele scrise, dar încă nepublicate, ceea ce nu mai e doar grav, dar și periculos!
De altfel, cînd m-am retras ultima dată, am lăsat un mesaj cifrat pentru userii saitului în care spuneam, textual: IANA ESTE O PERSOANĂ CU PROBLEME PSIHICE GRAVE.VREA SĂ ACAPAREZE SAITUL. SÎNTEȚI ÎN PERICOL: FUGIȚI! Azi, Iana alias pretty_girlX, alias She_Wolf88, a devenit tartorița-șefă a saitului, crezînd că sadismul sexual e totuna cu sadismul social, și cenzura nesimțită e o bagatelă care trebuie trecută cu vederea!
Dar dacă lupoaica e dusă cu pluta și acționează haotic, datorită celor cîțiva neuroni pe care-i mai are și care se bat între ei din lipsă de spațiu, nu același lucru s-ar putea spune de cel care a pus la cale lansarea unui sait destinat unor minorități sexuale, unde maniera de lucru este extraordinar de ciudată și periculoasă. Într-un material ulterior vă voi dezvălui la ce concluzii am ajuns, și vă garantez că vi se va face părul măciucă! Nu glumesc! Se pare că userii acelui sait se află într-un pericol atît de mare încît va fi nevoie de intervenția unor agenții specializate ca să descîlcească întreaga poveste!
Dar să nu anticipăm... (La urma-urmei ,doar sînt sadic, și-mi place să-mi fierb victimele la foc mic...!)
VA URMA... (ceva horror!)
joi, 2 noiembrie 2017
TIPURI DE CASTRARE UMANĂ (2)
DUPĂ ASPECTUL LĂSAT ASUPRA ORGANELOR SEXUALE ALE BĂRBATULUI CASTRAT AVEM:
1-CASTRAREA VIZIBILĂ
2-CASTRAREA INVIZIBILĂ
3-CASTRAREA MASCATĂ
1-CASTRAREA VIZIBILĂ. -Este tipul de castrare care nu poate fi ascuns, cel puțin atunci cînd cel castrat este gol sau supus unei observații atente. Scrotul este doar o gușuliță lipită de burtă, iar dacă și penisul este secționat, și acest lucru este foarte vizibil. În BDSM de obicei urmele castrării sînt întotdeauna vizibile, căci acestea constituie un motiv de mîndrie pentru Stăpîna castratoare. Acest tip de emasculare se mai poate numi și CASTRARE TRĂDĂTOARE, căci în caz de anchetă nu poate fi ascunsă sau negată.
2 CASTRAREA INVIZIBILĂ. -În acest caz, deși bărbatul a fost castrat, nu există totuși urme fizice care să certifice efectuarea acestei operații. Asemenea castrări invizibile sînt cele efectuate prin iradiere, prin injectare de acid în testicule, cea psihică, prin compresiune, cu ultrasunete. În general, în asemenea cazuri aspectul organului viril se modifică foarte puțin, și nu se poate demonstra faptul că bărbatul în chestiune a fost castrat.
3-CASTRAREA MASCATĂ sau CASTRAREA MACHIATĂ. -Este o formă de castrare testiculară manuală sau mecanică, la care testiculele extrase sînt înlocuite cu bile de inox sau de cauciuc, sau cu „testicule” de silicon, iar scrotul are aspectul unuia normal. Este tipul de castrare cel mai recomandat a se utiliza în BDSM, mai ales în țările cu pedepse severe pentru mutilare, sau în cazul în care sclavul în chestiune nu dorește să rămînă în serviciul definitiv al Stăpînei care l-a castrat. Un alt avantaj al acestui tip de castrare este acela că ulterior poate fi oricînd dus pînă la capăt, iar organele sclavului pot fi secționate atunci definitiv.
1-CASTRAREA VIZIBILĂ
2-CASTRAREA INVIZIBILĂ
3-CASTRAREA MASCATĂ
1-CASTRAREA VIZIBILĂ. -Este tipul de castrare care nu poate fi ascuns, cel puțin atunci cînd cel castrat este gol sau supus unei observații atente. Scrotul este doar o gușuliță lipită de burtă, iar dacă și penisul este secționat, și acest lucru este foarte vizibil. În BDSM de obicei urmele castrării sînt întotdeauna vizibile, căci acestea constituie un motiv de mîndrie pentru Stăpîna castratoare. Acest tip de emasculare se mai poate numi și CASTRARE TRĂDĂTOARE, căci în caz de anchetă nu poate fi ascunsă sau negată.
2 CASTRAREA INVIZIBILĂ. -În acest caz, deși bărbatul a fost castrat, nu există totuși urme fizice care să certifice efectuarea acestei operații. Asemenea castrări invizibile sînt cele efectuate prin iradiere, prin injectare de acid în testicule, cea psihică, prin compresiune, cu ultrasunete. În general, în asemenea cazuri aspectul organului viril se modifică foarte puțin, și nu se poate demonstra faptul că bărbatul în chestiune a fost castrat.
3-CASTRAREA MASCATĂ sau CASTRAREA MACHIATĂ. -Este o formă de castrare testiculară manuală sau mecanică, la care testiculele extrase sînt înlocuite cu bile de inox sau de cauciuc, sau cu „testicule” de silicon, iar scrotul are aspectul unuia normal. Este tipul de castrare cel mai recomandat a se utiliza în BDSM, mai ales în țările cu pedepse severe pentru mutilare, sau în cazul în care sclavul în chestiune nu dorește să rămînă în serviciul definitiv al Stăpînei care l-a castrat. Un alt avantaj al acestui tip de castrare este acela că ulterior poate fi oricînd dus pînă la capăt, iar organele sclavului pot fi secționate atunci definitiv.
luni, 30 octombrie 2017
TIPURILE DE CASTRARE UMANĂ (1)
Ca în orice alt domeniu, există mai multe maniere de a aprecia tipurile de castrare umană practicată în trecut și azi. Astfel, există castrări împărțite în funcție de modul de operare, de complexitate, de consimțămînt, de amplitudine... Se pot împărți și în funcție de scop, de durată de refacere, de tendință de efeminare, de vîrstă, etc...
Nu am pretenția de a oferi o listă exhaustivă cu chiar toate tipurile de castrare . vor exista poate studii mult mai extinse și obiective pe această temă. Mă voi mulțumi doar să prezint principalele tipuri de castrare care au cît de cît legătură cu sadomasochismul.
Astfel, ÎN FUNCȚIE DE INTENȚIONALITATE castrarea se poate împărți în patru grupe:
1-CASTRAREA NECESARĂ
2-CASTRAREA FORȚATĂ
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ
4-CASTRAREA LA CERERE
1- CASTRAREA NECESARĂ -Se realizează mai ales cu acordul celui castrat, datorită unor situații de ordin medical (cancer la testicule, rănire ireversibilă, infecții periculoase, etc.) , și se realizează aproape exclusiv de către chirurgi autorizați, în clinici. Se poate realiza și fără acordul celui castrat, în caz de urgență medicală și cînd acesta este în stare de șoc, catalepsie, sau se află sub influența alcoolului, drogurilor sau somniferelor. Nu se practică în BDSM, deși ar putea exista și astfel de cazuri, mai ales la sclavii-servitori ai Dominatorilor profesioniști.
2-CASTRAREA FORȚATĂ -Se realizează fără acordul celui castrat, și de obicei prin metode dureroase, umilitoare, dar se poate executa și pe cale chirurgicală. Este tipul cel mai des întîlnit de castrare și este aproape întotdeauna ilegală, cu excepția cazului cînd este o măsură impusă de legi în vigoare și pe baza unei sentințe penale, cînd se realizează doar chirurgical sau chimic. În BDSM acest tip de castrare este cu desăvîrșire interzis.
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ -Cel mai întîlnit tip de castrare în BDSM, chiar dacă este și acesta considerat o ilegalitate. Cel care urmează să fie castrat acceptă acest lucru, asumîndu-și efectele pe care această mutilare le-ar putea avea asupra fizicului și psihicului său. Este de asemenea întîlnită la eunucii care doresc să se angajeze la paza unui harem, la sclavii care doresc să rămînă în serviciul permanent al Dominatoarelor, etc..Se poate realiza printr-o multitudine de procedee, de la cele chirurgicale și pînă la metode fanteziste (v).
4-CASTRAREA LA CERERE -Cea mai uzuală formă de castrare umană întîlnită în lumea modernă. Se realizează întotdeauna strict consensual, la cererea expresă a celui ce urmează să fie castrat, și de obicei se face fie de către chirurgi (unde legea permite), fie de către castratori profesioniști (dar și amatori) neautorizați. Se întîlnește de obicei la bărbații trecuți de 50 de ani, care doresc să fie eliberați de impulsiunile sexuale ce îi deranjează mai ales în muncă (cercetători, artiști, artizani, scriitori, etc.), sau la inși care au impulsuri sexuale morbide și vor să scape de acestea (pedofili, zoofili, sadici, homosexuali, violatori, necrofili, scatofili, etc.). Se mai poate realiza și la cererea unor bărbați ce doresc să scape de avansurile unor femei, care doresc să se păstreze caști după moartea soției, care doresc să se angajeze ca eunuci la un gineceu, sau vor să fie admiși într-o anumită sectă, etc... Este rar întîlnită în BDSM, căci asemenea inși doresc să fie de obicei castrați păstrîndu-li-se demnitatea.
În funcție de vîrsta la care are loc castrarea, putem deosebi următoarele cinci tipologii:
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE
4-CASTRAREA LA MATURITATE
5-CASTRAREA LA SENECTUTE
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE: se realizează pe copiii de 1-12 ani, de obicei din motive medicale, și foarte rar din motive rasiale, eugenice sau religioase. Copiii de sex masculin ai unui trib învins pot fi emasculați pentru a nu se mai putea reproduce, a se distruge rasa respectivă și a deveni sclavi docili ai tribului învingător. Ori băieții tarați sînt castrați de mici pentru a nu se mai putea reproduce și a transmite tarele mai departe. Ori: părinții de o anumită religie (de ex SCAPEȚII) castrează copiii pentru ca aceștia să rămînă puri pînă la moarte și să devină îngeri, etc.
În general se realizează neconsensual, căci copiii sînt considerați persoane fără discernămînt, și proprietatea părinților lor, care pot hotărî în locul lor. Totuși, în lumea modernă castrarea copiilor este interzisă cu desăvîrșire și pedepsită foarte aspru, cu excepția celei realizată chirurgical, din motive de urgență medicală. În BDSM castrarea copiilor și a minorilor în general este cu desăvîrșire interzisă. Emascularea copiilor prin metode BDSM (cu viol, tortură, umilire, perversiuni sexuale, etc..) este considerată crimă, și pedepsită cu pedepse ce pot merge pînă la închisoarea pe viață, sau chiar și cu moartea.
Efectele castrării în copilărie sînt în general o efeminare pronunțată,cu lipsa caracterelor sexuale masculine adiacente (voce groasă, pilozitate facială, fesieră și toracică, etc.) tendință spre homosexualitate, tendință spre obezitate, scăderea imunității la boli, etc.
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ. Rar întîlnită în lumea modernă, înseamnă înlăturarea organelor sexuale la adolescenții care au deja primele impulsiuni sexuale și caractere sexuale încă nedezvoltate complet (12-15 ani). În afara cazurilor prezentate mai înainte apar și castrări impuse de cariera muzicală (pentru păstrarea vocii adolescentine) precum și castrarea pentru a deveni eunuci sau servitori ai unor potentați în anumite țări musulmane, ori pentru a fi acceptați în anumite bordeluri pentru transsexuali. Se practică prin Orientul musulman, India, Africa, Thailanda, etc..
Castrarea adolescențiloe produce eunuci frumoși, foarte efeminați, cu tendințe homosexuale certe, docili , -foarte căutați. Sînt de obicei castrați consensual, cu acordul familiei, căci sînt o sursă foarte sigură de bani frumoși.
Castrarea la această vîrstă este totuși interzisă și pedepsită foarte aspru, iar castrarea prin metode BDSM este considerată delict foarte grav, ca și în cazul copiilor inactivi sexual.
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE. Tinerețea este o vîrstă ce include o bună parte din adolescență și o parte din maturitate. În general începe pe la 15-16 ani și durează cam pînă la 25 de ani sau chiar și mai tîrziu. Se deosebește de adolescență prin instalarea definitivă a caracterelor sexuale masculine distinctive (păr pe corp, păr facial, voce îngroșată, libidou permanent, activitate sexuală susținută, etc..), și se deosebește totuși de maturitate prin faptul că trupul și psihicul tînărului nu sînt încă pe deplin formate. Încă mai crește în înălțime, în parametrii corporali, vocea încă nu este complet formată, nu-și poate stăpîni bine impulsiunile, etc.
Este perioada în care tinerii sînt în căutarea și definirea identității lor sexuale, cînd descoperă ce vor de fapt (heterosexualitate, homosexualitate, onanism, transsexualitate, zoofilie, uromanie, fetișism, etc...). În această perioadă apar și fantasmele castrării, deși sînt încă nebuloase. Acum încep să se manifeste cu precizie tendințele BDSM la cei înclinați spre aceasta. Castrarea la această vîrstă poate duce la efeminare sau nu, în funcție de gradul de dezvoltare corporală a celui castrat.
Se întîlnește destul de des, mai ales cu scop punitiv sau rasial-demonstrativ, căci tinerii sînt considerați cei mai periculoși exponenți ai unei rase sau etnii dușmane.
Castrarea tinerilor minori se pedepsește foarte aspru , mai ales cea prin metode BDSM . Chiar și castrarea tinerilor peste 18 ani nu este recomandată Stăpînelor, oricît le-ar plăcea să dețină asemenea sclavi, căci de obicei aceștia sînt imaturi psihic și pot regreta mai tîrziu actul, plîngîndu-se în justiție, ei, sau părinții ori tutorii lor, dar se pot și sinucide pe fondul unor depresii post-castrare.
4-CASTRAREA LA MATURITATE. Este vîrsta la care se poate practica BDSM fără opreliști, și se poate practica chiar și castrarea, cu cele mai puține riscuri. Bărbatul care urmează să fie castrat și-a stabilit definitiv identitatea sexuală, are discernămîntul complet, e complet dezvoltat din punct de vedere fizic, și răspunde integral pentru actele și acțiunile sale.
Cei mai mulți bărbați castrați existenți în Europa și America au fost emasculați la vîrsta maturității. Fie au fost castrați punitiv sau rasial-demonstrativ, fie eugenic, medical sau la cerere.
În urma castrării la vîrstă matură caracterele masculine nu se mai pierd, ci doar se estompează. Cel castrat rămîne de obicei cu aspect viril, vocea nu i se mai schimbă, pilozitatea facială și corporală rămîn intacte, etc.. Sclavii castrați la această vîrstă dau cei mai buni servitori-eunuci, cei mai docili, devotați, mai discreți și mai rezistenți dintre toți.
Castrarea bărbaților maturi, făcută consensual, în anumite condiții, prezintă cel mai mic risc penal pentru Stăpînele care i-au castrat. Riscul există, bineînțeles, căci castrarea fără motive de urgență medicală este interzisă în toată Europa și în majoritatea statelor lumii, chiar și cînd este executată strict consensual, conform protocoalelor BDSM, dar pentru vîrsta matură legea este mult mai permisivă și indulgentă. Niciun judecător nu va insista prea mult asupra castrării unui bărbat matur care a fost castrat consensual, și mai și susține că s-a autocastrat sau a fost castrat în afara țării, iar actuala sa Stăpînă, care l-a angajat... din milă, nu va mai fi urmărită penal ! ;)
5-CASTRAREA LA SENECTUTE. O formă destul de rară de castrare. În general bărbații bătrîni sînt și impotenți, iar ouăle și cocoșul le atîrnă jalnic, ca niște biete decorațiuni penibile, ce amintesc doar de bărbatul viril care a fost odată. Castrarea bătrînilor este de obicei inutilă, chiar și în BDSM. Poate doar cel mult să stîrnească durere fizică, nu și umilință.
La senectute sînt frecvente mai degrabă castrările medicale, din cauza unor boli testiculare. Impulsiunile sexuale sînt mult diminuate, (cînd nu sînt inexistente), deci castrarea în general nici nu și-ar mai avea rostul. Asupra fizicului bătrînului castrarea nu mai are practic niciun efect, iar o Stăpînă nu l-ar mai putea castra pe un moș decît cu scopul e a obține vreun trofeu bun de pus la formol, și eventual vîndut unor amatori de rarități șocante ! Doar vreo Stăpînă sadică amatoare sau începătoare s-ar mai putea lăuda cu un astfel de trofeu!
Nu am pretenția de a oferi o listă exhaustivă cu chiar toate tipurile de castrare . vor exista poate studii mult mai extinse și obiective pe această temă. Mă voi mulțumi doar să prezint principalele tipuri de castrare care au cît de cît legătură cu sadomasochismul.
Astfel, ÎN FUNCȚIE DE INTENȚIONALITATE castrarea se poate împărți în patru grupe:
1-CASTRAREA NECESARĂ
2-CASTRAREA FORȚATĂ
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ
4-CASTRAREA LA CERERE
1- CASTRAREA NECESARĂ -Se realizează mai ales cu acordul celui castrat, datorită unor situații de ordin medical (cancer la testicule, rănire ireversibilă, infecții periculoase, etc.) , și se realizează aproape exclusiv de către chirurgi autorizați, în clinici. Se poate realiza și fără acordul celui castrat, în caz de urgență medicală și cînd acesta este în stare de șoc, catalepsie, sau se află sub influența alcoolului, drogurilor sau somniferelor. Nu se practică în BDSM, deși ar putea exista și astfel de cazuri, mai ales la sclavii-servitori ai Dominatorilor profesioniști.
2-CASTRAREA FORȚATĂ -Se realizează fără acordul celui castrat, și de obicei prin metode dureroase, umilitoare, dar se poate executa și pe cale chirurgicală. Este tipul cel mai des întîlnit de castrare și este aproape întotdeauna ilegală, cu excepția cazului cînd este o măsură impusă de legi în vigoare și pe baza unei sentințe penale, cînd se realizează doar chirurgical sau chimic. În BDSM acest tip de castrare este cu desăvîrșire interzis.
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ -Cel mai întîlnit tip de castrare în BDSM, chiar dacă este și acesta considerat o ilegalitate. Cel care urmează să fie castrat acceptă acest lucru, asumîndu-și efectele pe care această mutilare le-ar putea avea asupra fizicului și psihicului său. Este de asemenea întîlnită la eunucii care doresc să se angajeze la paza unui harem, la sclavii care doresc să rămînă în serviciul permanent al Dominatoarelor, etc..Se poate realiza printr-o multitudine de procedee, de la cele chirurgicale și pînă la metode fanteziste (v).
4-CASTRAREA LA CERERE -Cea mai uzuală formă de castrare umană întîlnită în lumea modernă. Se realizează întotdeauna strict consensual, la cererea expresă a celui ce urmează să fie castrat, și de obicei se face fie de către chirurgi (unde legea permite), fie de către castratori profesioniști (dar și amatori) neautorizați. Se întîlnește de obicei la bărbații trecuți de 50 de ani, care doresc să fie eliberați de impulsiunile sexuale ce îi deranjează mai ales în muncă (cercetători, artiști, artizani, scriitori, etc.), sau la inși care au impulsuri sexuale morbide și vor să scape de acestea (pedofili, zoofili, sadici, homosexuali, violatori, necrofili, scatofili, etc.). Se mai poate realiza și la cererea unor bărbați ce doresc să scape de avansurile unor femei, care doresc să se păstreze caști după moartea soției, care doresc să se angajeze ca eunuci la un gineceu, sau vor să fie admiși într-o anumită sectă, etc... Este rar întîlnită în BDSM, căci asemenea inși doresc să fie de obicei castrați păstrîndu-li-se demnitatea.
În funcție de vîrsta la care are loc castrarea, putem deosebi următoarele cinci tipologii:
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE
4-CASTRAREA LA MATURITATE
5-CASTRAREA LA SENECTUTE
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE: se realizează pe copiii de 1-12 ani, de obicei din motive medicale, și foarte rar din motive rasiale, eugenice sau religioase. Copiii de sex masculin ai unui trib învins pot fi emasculați pentru a nu se mai putea reproduce, a se distruge rasa respectivă și a deveni sclavi docili ai tribului învingător. Ori băieții tarați sînt castrați de mici pentru a nu se mai putea reproduce și a transmite tarele mai departe. Ori: părinții de o anumită religie (de ex SCAPEȚII) castrează copiii pentru ca aceștia să rămînă puri pînă la moarte și să devină îngeri, etc.
În general se realizează neconsensual, căci copiii sînt considerați persoane fără discernămînt, și proprietatea părinților lor, care pot hotărî în locul lor. Totuși, în lumea modernă castrarea copiilor este interzisă cu desăvîrșire și pedepsită foarte aspru, cu excepția celei realizată chirurgical, din motive de urgență medicală. În BDSM castrarea copiilor și a minorilor în general este cu desăvîrșire interzisă. Emascularea copiilor prin metode BDSM (cu viol, tortură, umilire, perversiuni sexuale, etc..) este considerată crimă, și pedepsită cu pedepse ce pot merge pînă la închisoarea pe viață, sau chiar și cu moartea.
Efectele castrării în copilărie sînt în general o efeminare pronunțată,cu lipsa caracterelor sexuale masculine adiacente (voce groasă, pilozitate facială, fesieră și toracică, etc.) tendință spre homosexualitate, tendință spre obezitate, scăderea imunității la boli, etc.
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ. Rar întîlnită în lumea modernă, înseamnă înlăturarea organelor sexuale la adolescenții care au deja primele impulsiuni sexuale și caractere sexuale încă nedezvoltate complet (12-15 ani). În afara cazurilor prezentate mai înainte apar și castrări impuse de cariera muzicală (pentru păstrarea vocii adolescentine) precum și castrarea pentru a deveni eunuci sau servitori ai unor potentați în anumite țări musulmane, ori pentru a fi acceptați în anumite bordeluri pentru transsexuali. Se practică prin Orientul musulman, India, Africa, Thailanda, etc..
Castrarea adolescențiloe produce eunuci frumoși, foarte efeminați, cu tendințe homosexuale certe, docili , -foarte căutați. Sînt de obicei castrați consensual, cu acordul familiei, căci sînt o sursă foarte sigură de bani frumoși.
Castrarea la această vîrstă este totuși interzisă și pedepsită foarte aspru, iar castrarea prin metode BDSM este considerată delict foarte grav, ca și în cazul copiilor inactivi sexual.
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE. Tinerețea este o vîrstă ce include o bună parte din adolescență și o parte din maturitate. În general începe pe la 15-16 ani și durează cam pînă la 25 de ani sau chiar și mai tîrziu. Se deosebește de adolescență prin instalarea definitivă a caracterelor sexuale masculine distinctive (păr pe corp, păr facial, voce îngroșată, libidou permanent, activitate sexuală susținută, etc..), și se deosebește totuși de maturitate prin faptul că trupul și psihicul tînărului nu sînt încă pe deplin formate. Încă mai crește în înălțime, în parametrii corporali, vocea încă nu este complet formată, nu-și poate stăpîni bine impulsiunile, etc.
Este perioada în care tinerii sînt în căutarea și definirea identității lor sexuale, cînd descoperă ce vor de fapt (heterosexualitate, homosexualitate, onanism, transsexualitate, zoofilie, uromanie, fetișism, etc...). În această perioadă apar și fantasmele castrării, deși sînt încă nebuloase. Acum încep să se manifeste cu precizie tendințele BDSM la cei înclinați spre aceasta. Castrarea la această vîrstă poate duce la efeminare sau nu, în funcție de gradul de dezvoltare corporală a celui castrat.
Se întîlnește destul de des, mai ales cu scop punitiv sau rasial-demonstrativ, căci tinerii sînt considerați cei mai periculoși exponenți ai unei rase sau etnii dușmane.
Castrarea tinerilor minori se pedepsește foarte aspru , mai ales cea prin metode BDSM . Chiar și castrarea tinerilor peste 18 ani nu este recomandată Stăpînelor, oricît le-ar plăcea să dețină asemenea sclavi, căci de obicei aceștia sînt imaturi psihic și pot regreta mai tîrziu actul, plîngîndu-se în justiție, ei, sau părinții ori tutorii lor, dar se pot și sinucide pe fondul unor depresii post-castrare.
4-CASTRAREA LA MATURITATE. Este vîrsta la care se poate practica BDSM fără opreliști, și se poate practica chiar și castrarea, cu cele mai puține riscuri. Bărbatul care urmează să fie castrat și-a stabilit definitiv identitatea sexuală, are discernămîntul complet, e complet dezvoltat din punct de vedere fizic, și răspunde integral pentru actele și acțiunile sale.
Cei mai mulți bărbați castrați existenți în Europa și America au fost emasculați la vîrsta maturității. Fie au fost castrați punitiv sau rasial-demonstrativ, fie eugenic, medical sau la cerere.
În urma castrării la vîrstă matură caracterele masculine nu se mai pierd, ci doar se estompează. Cel castrat rămîne de obicei cu aspect viril, vocea nu i se mai schimbă, pilozitatea facială și corporală rămîn intacte, etc.. Sclavii castrați la această vîrstă dau cei mai buni servitori-eunuci, cei mai docili, devotați, mai discreți și mai rezistenți dintre toți.
Castrarea bărbaților maturi, făcută consensual, în anumite condiții, prezintă cel mai mic risc penal pentru Stăpînele care i-au castrat. Riscul există, bineînțeles, căci castrarea fără motive de urgență medicală este interzisă în toată Europa și în majoritatea statelor lumii, chiar și cînd este executată strict consensual, conform protocoalelor BDSM, dar pentru vîrsta matură legea este mult mai permisivă și indulgentă. Niciun judecător nu va insista prea mult asupra castrării unui bărbat matur care a fost castrat consensual, și mai și susține că s-a autocastrat sau a fost castrat în afara țării, iar actuala sa Stăpînă, care l-a angajat... din milă, nu va mai fi urmărită penal ! ;)
5-CASTRAREA LA SENECTUTE. O formă destul de rară de castrare. În general bărbații bătrîni sînt și impotenți, iar ouăle și cocoșul le atîrnă jalnic, ca niște biete decorațiuni penibile, ce amintesc doar de bărbatul viril care a fost odată. Castrarea bătrînilor este de obicei inutilă, chiar și în BDSM. Poate doar cel mult să stîrnească durere fizică, nu și umilință.
La senectute sînt frecvente mai degrabă castrările medicale, din cauza unor boli testiculare. Impulsiunile sexuale sînt mult diminuate, (cînd nu sînt inexistente), deci castrarea în general nici nu și-ar mai avea rostul. Asupra fizicului bătrînului castrarea nu mai are practic niciun efect, iar o Stăpînă nu l-ar mai putea castra pe un moș decît cu scopul e a obține vreun trofeu bun de pus la formol, și eventual vîndut unor amatori de rarități șocante ! Doar vreo Stăpînă sadică amatoare sau începătoare s-ar mai putea lăuda cu un astfel de trofeu!
CASTRAREA UMANĂ ÎN ZIUA DE AZI
Deși practic în toate țările din lumea modernă legile interzic cu desăvîrșire castrarea, aceasta încă se mai practică, dar cvasiilegal, fie că e vorba de castrare forțată sau liber consimțită. Nu se cunoaște cu siguranță numărul bărbaților castrați din lume, tot așa cum nu putem cunoaște numărul bărbaților impotenți, de exemplu, căci nimeni n-are chef să se laude în gura mare că a fost castrat. Dar după datele (prea inconsistente) oferite de saiturile dedicate eunucilor și BDSM-ului, putem evalua că în Europa (mai ales în Vest) există la ora actuală cam un bărbat castrat la o sută de mii de locuitori, deci cam întree trei și cinci mii de bărbați castrați în toată Europa. Asta însă nu înseamnă că aici includem doar pe cei castrați prin metode BDSM, ci majoritatea absolută au fost castrați din motive medicale, accidentale, sau la cerere. Castrații BDSM-ului sînt foarte puțini, căci chiar și în țările în care BDSM-ul este definit din punct de vedere legal și permis prin lege, nici acolo nu este permisă castrarea sau emascularea BDSM, chiar și consensuală. Așa că, deși e opractică realizată uneori în anumite donjoane din Occident, numărul sclavilor castrați efectiv de Stăpînele lor nu cred să depășească o sută- două sute de persoane. Acest număr foarte mic este și rezultatul faptului că sînt castrați în general doar sclavii ce urmează să intre definitiv în serviciul Stăpînelor respective, iar acestea de obicei nu își permit să întrețină mai mult de un singur servitor castrat. Iar cum Dominatoare profesioniste sînt foarte puține (cam una la 50.000 și pînă la 500.000 de locuitori, în funcție de țară), iar cele dispuse să castreze vreun sclav sînt mult mai puține, cred că aprecierea făcută de mine vizavi de numărul de sclavi castrați prim metode BDSM, de cca 100-200 de sclavi castrați, este corectă.
Deci, numărul castrărilor prin metode BDSM rămîne foarte mic, dar așa și trebuie să rămînă. Fenomenul nu trebuie să atragă atenția autorităților sau a opiniei publice profane, căci ar fi foarte rău văzut, și ar arunca o lumină foarte defavorabilă asupra BDSM-ului în general, care numai de campanii propagandistice împotriva lui nu are nevoie!
Deci, numărul castrărilor prin metode BDSM rămîne foarte mic, dar așa și trebuie să rămînă. Fenomenul nu trebuie să atragă atenția autorităților sau a opiniei publice profane, căci ar fi foarte rău văzut, și ar arunca o lumină foarte defavorabilă asupra BDSM-ului în general, care numai de campanii propagandistice împotriva lui nu are nevoie!
sâmbătă, 28 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA ÎN BDSM (VII) -Sclavii sexuali masochiști
SCLAVII MASOCHIȘTI
Spre deosebire de Stăpînele lor, sclavii masochiști au un alt mod de gîndire și de apreciere a valorii lor proprii. Dacă Dominatoarele se consideră bărbați duri întemnițați în trupuri de femei, ei, sclavii masochiști se consideră femei inferioare născute cu trupuri de bărbat, și simt nevoia să-și bată joc de aceste trupuri, obligîndu-le să se comporte ca niște trupuri de femeie inferioară, dar utilizîndu-le contra naturii, lăsîndu-se posedați de femei, dar și de bărbați, acceptînd să li se anuleze virilitatea, potența, condiția lor de bărbați și de parteneri de sex, căci ei numai din suferință pot obține plăcere. Cu cît mai mare este suferința, înjosirea, decăderea, șocul îndurat, cu atît mai mare va fi plăcerea pe care o vor resimți ei mai apoi, după ce se termină ședințele de umilire și tortură. Dorința lor de înjosire personală este atît de mare încît sînt dispuși chiar să încerce și cele mai extravagante, dureroase sau periculoase tehnici, mergînd pînă la expunere rușinoasă în public, electrocutare, rănire sau chiar și mutilare. Sadomasochismul nu ar putea exista fără acești sclavi sexuali atît de devotați, căci Stăpînii de ambele sexe nu și-ar putea exercita talentele de chinuitori profesioniști decît pe persoane neinițiate, fără acceptul acestora, iar acest lucru ar face din ei niște criminali periculoși.
Masochiștii sînt singurii sclavi sexuali care sînt dispuși să renunțe de-a binelea la virilitatea lor, acceptînd să se lase castrați sau emasculați. Fac acest lucru dacă Stăpîna lor -sau chiar Stăpînul lor- le impun această condiție pentru a-i accepta ca servitori pe viață, căci în general doar așa pot rămîne în serviciul acestora, și pot să îmbine utilul cu plăcutul, avînd posibilitatea să practice tehnicile preferate dar să aibă și o existență asigurată lîngă Stăpînii preferați și venerați. Căci altfel, avîndu-se în vedere materialismul pronunțat al Dominatorilor profesioniști (singurii capabili să ofere acestor sclavi plăceri cu ajutorul tehnicilor dure și periculoase) acești sclavi ar trebui să dispună de fonduri substanțiale pentru a-și putea satisface nevoia de suferință sexuală, atît de dorită și gustată. Și foarte mulți dintre ei nu reușesc să dețină fonduri suficiente, iar suferința obținută din conștientizarea faptului că au fost decăzuți din rangul de bărbați îi face să accepte să renunțe la masculinitate în schimbul unei servituți pe viață, dar în condiții BDSM.
În plus, odată cu castrarea, sclavul poate avea noi experiențe sexuale specifice, și poate juca roluri noi. Dacă este emasculat total, de exemplu, poate fi cu ușurință travestit în fată, mai ales dacă are și aspect mai feminin. Sau poate fi penetrat în uretera lărgită cu diverse obiecte. Sau dacă este doar castrat testicular, poate deveni partener de jocuri sexuale ale lesbienelor, de care puțini bărbați pot avea parte. Etc... În plus, sclavii castrați devin cei mai de încredere servitori ai Stăpînelor lor, singurii în care acestea pot avea încredere absolută și în mîinile cărora ele își pot încredința viața și averea lor.
PORTRETUL-TIP AL SCLAVULUI SERVITOR BDSM CASTRAT
Oricît ar părea de curios, nu orice sclav care dorește și solicită să fie castrat sau emasculat va fi cu necesitate și acceptat. De asemenea, dat fiind faptul că castrarea este o operație de mutilare pedepsită de lege (ca să nu mai vorbim de castrarea BDSM, care e și periculoasă și degradantă) ea nu se poate realiza oricum, ci numai după un anumit protocol foarte strict, care să înlăture eventualele responsabilități penale și neplăceri sociale.
Astfel, uzanțele nescrise cer ca bărbatul care dorește și acceptă să fie castrat să fie sănătos din punct de vedere fizic și psihic, să aibă cel puțin 35 de ani, să conștientizeze toate riscurile pe care le presupune o astfel de operație asupra persoanei sale, să își dea acordul verbal și scris pentru aceasta, și să fie acceptat ca servitor pe viață pe bază de contract după operație.
Nu trebuie să fie castrați efectiv tinerii sub 35 de ani, care nu și-au trăit încă sexualitatea, decît dacă au fost în serviciul Stăpînelor respective cel puțin cinci ani și își exprimă dorința de a fi castrați expres. Nu sînt castrați, de asemenea cei cu probleme psihice evidente, sau cu tare fizice grave, căci legea nu le recunoaște discernămîntul și castrarea lor va fi văzută ca o mutilare impusă. Sclavul ce urmează să fie castrat trebuie să fie pe deplin conștient de riscurile pe care le presupune operația, și trebuiesc duse lungi discuții cu el, în care să i se explice clar ce va pierde și cît de dureroasă și umilitoare va fi operația, executată prin metode BDSM. De asemenea, e bine ca în prealabil să ia parte la niște ședințe speciale la care să se simuleze castrarea, pentru a vedea dacă va rezista fizic și psihic, ba chiar și să fie pseudocastrat pentru o vreme (elastrator, mai ales), pentru a-și putea da seama despre modul în care se va simți după operație. Și mai ales nu trebuie să fie castrat dacă nu dorește să rămînă în serviciul definitiv al Stăpînei castratoare, căci dacă s-ar afla că a fost castrat poliția s-ar autosesiza din oficiu, deci viața lui socială trebuie să se sfîrșească în casa Stăpînei
lui.
Altfel, bărbați cu fantasma castrării sînt destul de mulți, însă puțini ajung să își satisfacă această fantezie, și foarte puțini sînt dispuși să se lase castrați prin metode BDSM.
Iată deci ce anume îi deosebește pe cei doi actori BDSM care sînt Stăpînele castratoare și sclavii masochiști ce doresc să fie castrați. Și, atîta vreme cît va exista sadomasochismul și BDSM-ul, asemenea sclavi-servitori castrați vor exista și ei, în ciuda lipsei de receptivitate a legilor și normelor sociale nescrise.
Spre deosebire de Stăpînele lor, sclavii masochiști au un alt mod de gîndire și de apreciere a valorii lor proprii. Dacă Dominatoarele se consideră bărbați duri întemnițați în trupuri de femei, ei, sclavii masochiști se consideră femei inferioare născute cu trupuri de bărbat, și simt nevoia să-și bată joc de aceste trupuri, obligîndu-le să se comporte ca niște trupuri de femeie inferioară, dar utilizîndu-le contra naturii, lăsîndu-se posedați de femei, dar și de bărbați, acceptînd să li se anuleze virilitatea, potența, condiția lor de bărbați și de parteneri de sex, căci ei numai din suferință pot obține plăcere. Cu cît mai mare este suferința, înjosirea, decăderea, șocul îndurat, cu atît mai mare va fi plăcerea pe care o vor resimți ei mai apoi, după ce se termină ședințele de umilire și tortură. Dorința lor de înjosire personală este atît de mare încît sînt dispuși chiar să încerce și cele mai extravagante, dureroase sau periculoase tehnici, mergînd pînă la expunere rușinoasă în public, electrocutare, rănire sau chiar și mutilare. Sadomasochismul nu ar putea exista fără acești sclavi sexuali atît de devotați, căci Stăpînii de ambele sexe nu și-ar putea exercita talentele de chinuitori profesioniști decît pe persoane neinițiate, fără acceptul acestora, iar acest lucru ar face din ei niște criminali periculoși.
Masochiștii sînt singurii sclavi sexuali care sînt dispuși să renunțe de-a binelea la virilitatea lor, acceptînd să se lase castrați sau emasculați. Fac acest lucru dacă Stăpîna lor -sau chiar Stăpînul lor- le impun această condiție pentru a-i accepta ca servitori pe viață, căci în general doar așa pot rămîne în serviciul acestora, și pot să îmbine utilul cu plăcutul, avînd posibilitatea să practice tehnicile preferate dar să aibă și o existență asigurată lîngă Stăpînii preferați și venerați. Căci altfel, avîndu-se în vedere materialismul pronunțat al Dominatorilor profesioniști (singurii capabili să ofere acestor sclavi plăceri cu ajutorul tehnicilor dure și periculoase) acești sclavi ar trebui să dispună de fonduri substanțiale pentru a-și putea satisface nevoia de suferință sexuală, atît de dorită și gustată. Și foarte mulți dintre ei nu reușesc să dețină fonduri suficiente, iar suferința obținută din conștientizarea faptului că au fost decăzuți din rangul de bărbați îi face să accepte să renunțe la masculinitate în schimbul unei servituți pe viață, dar în condiții BDSM.
În plus, odată cu castrarea, sclavul poate avea noi experiențe sexuale specifice, și poate juca roluri noi. Dacă este emasculat total, de exemplu, poate fi cu ușurință travestit în fată, mai ales dacă are și aspect mai feminin. Sau poate fi penetrat în uretera lărgită cu diverse obiecte. Sau dacă este doar castrat testicular, poate deveni partener de jocuri sexuale ale lesbienelor, de care puțini bărbați pot avea parte. Etc... În plus, sclavii castrați devin cei mai de încredere servitori ai Stăpînelor lor, singurii în care acestea pot avea încredere absolută și în mîinile cărora ele își pot încredința viața și averea lor.
PORTRETUL-TIP AL SCLAVULUI SERVITOR BDSM CASTRAT
Oricît ar părea de curios, nu orice sclav care dorește și solicită să fie castrat sau emasculat va fi cu necesitate și acceptat. De asemenea, dat fiind faptul că castrarea este o operație de mutilare pedepsită de lege (ca să nu mai vorbim de castrarea BDSM, care e și periculoasă și degradantă) ea nu se poate realiza oricum, ci numai după un anumit protocol foarte strict, care să înlăture eventualele responsabilități penale și neplăceri sociale.
Astfel, uzanțele nescrise cer ca bărbatul care dorește și acceptă să fie castrat să fie sănătos din punct de vedere fizic și psihic, să aibă cel puțin 35 de ani, să conștientizeze toate riscurile pe care le presupune o astfel de operație asupra persoanei sale, să își dea acordul verbal și scris pentru aceasta, și să fie acceptat ca servitor pe viață pe bază de contract după operație.
Nu trebuie să fie castrați efectiv tinerii sub 35 de ani, care nu și-au trăit încă sexualitatea, decît dacă au fost în serviciul Stăpînelor respective cel puțin cinci ani și își exprimă dorința de a fi castrați expres. Nu sînt castrați, de asemenea cei cu probleme psihice evidente, sau cu tare fizice grave, căci legea nu le recunoaște discernămîntul și castrarea lor va fi văzută ca o mutilare impusă. Sclavul ce urmează să fie castrat trebuie să fie pe deplin conștient de riscurile pe care le presupune operația, și trebuiesc duse lungi discuții cu el, în care să i se explice clar ce va pierde și cît de dureroasă și umilitoare va fi operația, executată prin metode BDSM. De asemenea, e bine ca în prealabil să ia parte la niște ședințe speciale la care să se simuleze castrarea, pentru a vedea dacă va rezista fizic și psihic, ba chiar și să fie pseudocastrat pentru o vreme (elastrator, mai ales), pentru a-și putea da seama despre modul în care se va simți după operație. Și mai ales nu trebuie să fie castrat dacă nu dorește să rămînă în serviciul definitiv al Stăpînei castratoare, căci dacă s-ar afla că a fost castrat poliția s-ar autosesiza din oficiu, deci viața lui socială trebuie să se sfîrșească în casa Stăpînei
lui.
Altfel, bărbați cu fantasma castrării sînt destul de mulți, însă puțini ajung să își satisfacă această fantezie, și foarte puțini sînt dispuși să se lase castrați prin metode BDSM.
Iată deci ce anume îi deosebește pe cei doi actori BDSM care sînt Stăpînele castratoare și sclavii masochiști ce doresc să fie castrați. Și, atîta vreme cît va exista sadomasochismul și BDSM-ul, asemenea sclavi-servitori castrați vor exista și ei, în ciuda lipsei de receptivitate a legilor și normelor sociale nescrise.
marți, 24 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA ÎN BDSM (VI) -Cele patru faze de excitație
Cele patru faze de excitație resimțite de o Stăpînă castratoare atunci cînd castrează sau emasculează un sclav sînt următoarele:
1-Planificarea operațiunii
2-Executarea acesteia propriu-zisă
3-Aftercare după operație
4-Rememorarea operațiunii și contemplarea trofeului
1- PLANIFICAREA CASTRĂRII. Deși nu s-ar crede, este o fază extrem de excitantă pentru Stăpîna care se hotărăște să-și facă rost de un servitor bun de emasculat. În această fază ea trebuie să descopere un amator de sclavie perpetuă dispus să se lase castrat de-a binelea pentru a putea rămîne în serviciul ei, trebuie să ducă muncă de convingere pentru a obține acordul scris al acestuia, se documentează asupra operației în sine, pregătește locul operației și instrumentarul ce urmează a fi utilizat, stabilește poziția în care va fi imobilizat sclavul, își torturează suplimentar viitorul servitor, jucîndu-se de-a castrarea fără însă să treacă la acte, dar torturîndu-l astfel psihic, etc...
Trebuie precizat că întotdeauna Stăpîna își va castra singură sclavul, prin metode primitive ce amintesc de vechile torturi din era sclavagistă, fără nicio anestezie (pentru ca sclavul să sufere cît mai mult), și de obicei în cadrul unui ritual ce amintește de ritualurile inițiatice ale sectelor ezoterice.
Aceste preparative, discuții de lămurire și convingere a sclavului, căutare a lui, obținere de instrumentar și informații medicale, pregătire a locului torturii, obținere de acord scris, tortura psihică suplimentară prin amînarea actului, vizualizare mentală a actului propriu/zis, etc.- sînt extraordinar de excitante pentru Domina respectivă și îi vor produce o stare de excitare permanentă, ce va fi depășită doar de actul emasculării propriu-zise. Jocul poate dura săptămîni întregi, sau chiar și luni, și este o fază delicioasă pentru orice Dominatoare.
2-EMASCULAREA PROPRIU-ZISĂ
Actul suprem, cel mai excitant, mai teribil și din nefericire și cel mai scurt al transformării sclavului din bărbat în eunuc. Fază ce trebuie pregătită cu minuție și profesionalism pînă la cele mai mici detalii, pentru ca totul să fie apoteotic. O simplă imobilizare și o tăiere brutală ar fi prea penibile: sclavi dispuși să renunțe la virilitatea lor sînt extrem e puțini, și spectacolul trebuie să rămînă pe vecie memorabil atît pentru Stăpînă, cît și pentru sclav.
După cîteva săptămîni sau luni, timp în care se va stabili pînă în cel mai mic detaliu ce urmează a fi făcut, și cînd, la fiecare ședință de tortură, vor fi create de fiecare dată condițiile și ambianța specifică unei operații de castrare ( sclavul fiind imobilizat ca pentru castrare, dezinfectarea organelor genitale raderea sau epilarea părului, prezența ustensilelor chirurgicale pe masa alăturată, muzică rituală în surdină, chestionarea sclavului despre cum crede că se va simți după ce va fi castrat, etc..), deci după multă tortură psihică atît de delicioasă -începe marele act.
Stăpîna -eventual asistată de altă stăpînă sau sclav/ă asistent/ă, trece la efectuarea ritualului magic ce va schimba definitiv soarta sclavului aflat în mîinile ei . Castrarea propriu-zisă are loc -după cum am precizat mai înainte- fără anestezie, în poziție penibilă și de obicei pe un fundal sonor adecvat, după înfăptuirea unui ritual magic de ofrandă a bărbăției sclavului pentru o zeiță a Dominației.
După ce sclavul este iarași imobilizat în poziția aleasă de Stăpînă pentru operație, acesta este informat ca de această dată nu va mai fi prefăcătorie, ci se va trece la fapte. În funcție de tipul de castrare operat, organele genitale și zona înconjurătoare sînt dezinfectate, iar operația are loc după cum am mai spus, prin metode primitive, însă totuși sigure. Testiculele sînt fie extirpate în felul în care sînt extirpate testiculele unui porc, fie retezate cu tot cu scrot (de regulă). Iar dacă se optează pentru varianta emasculării totale, la baza sexului se face un garou de sfoară și apoi tot sexul este retezat de la bază, de obicei cu un cuțit obișnuit, dar bine sterilizat.Unele Stăpîne au obiceiul să lingă locul castrării, pentru a se delecta cu sîngele scurs. Altele ling lacrimile de durere neprefăcută ce se scurg pe obrajii sclavului, căci asemenea lacrimi au un gust foarte bun. Dar sînt și Stăpîne castratoare ce au obiceiul de a suge penisul sclavului ce urmează să fie castrat, pentru a se delecta cu ultima lui spermă...
Cauterizarea rănii se face tot prin metode veterinare, folosind pulberi sau loțiuni utilizate de veterinari pentru cauterizarea rănilor la vitele mari. Sclavul trebuie să fie în permanență conștient de inferioritatea sa și să nu pretindă drepturi umane, căci nici mai apoi, în serviciul Stăpînei, nu le va primi. Mai apoi sclavul este culcat într-un pat special pregătit și lasat să se odihnească și să-și revină în simțiri, căci de obicei leșină, mai ales în cazul emasculărilor totale. De asemenea ,Stăpîna sau vreun alt slujitor al acesteia va trebui să îl supravegheze permanent, pentru a interveni în caz de complicații, căci riscul de septicemie sau accidentare cauzată de slăbiciune este foarte ridicat.
De asemenea, trofeul dobîndit cu acest prilej trebuie preparat pentru a fi conservat, căci mai tîrziu va constitui un motiv de mîndrie pentru Stăpînă și o dovadă a puterii ei. Borcanul cu formol trebuie pregătit din timp, și se va verifica etanșeitatea lui.
La fel, camera destinată sclavului trebuie să fie pusă la punct pentru a-și primi noul locatar. Ea trebuie să conțină, în afara mobilierului obișnuit, și niște dispozitive de tortură, pe care să poată fi torturat sclavul atunci cînd este pedepsit. Nimic nu trebuie trecut cu vederea!
Această fază este cea și cea mai excitantă pentru Stăpînă dintre toate, căci implică cea mai mare doză de adrenalină dintre toate. Se pot uita multe ședințe, multe chipuri și multe evenimente, dar ziua în care ți-ai castrat efectiv sclavul nu ai cum să o uiți!
3-AFTERCARE DUPĂ OPERAȚIE.
Una dintre cele mai lungi și mai excitante faze ale castrării unui sclav. În această fază sclavul castrat trebuie îngrijit, supravegheat și observat în permanență. De data aceasta sclavul este tratat mai omenește, nu mai este abuzat, repezit, invectivat,etc.. Trebuie să-și revină cît mai repede și mai complet, deci are nevoie de calm și iniște sufletească, iar Stăpîna îl privește ca pe un copil nou-născut, ce trebuie ocrotit, supravegheat și învățat. Unele Stapîne castratoare , la începutul acestei perioade de convalescență își hrănesc sclavul castrat cu biberonul, ca pe un bebeluș nou intrat în viață.
Este singura dată în toată viața lui de sclav, cînd noul servitor poate avea pretenții, mofturi, cerințe neobișnuite, căci Stăpîna îl va trata cu indulgență pînă la restabilirea sa totală. Sclavul este bine hrănit,bine îngrijit, lăsat să se odihnească în liniște iar Stăpîna sa este în această perioadă o veritabilă infirmieră. Excitația oferită atît de îngrijirea sclavului, cît și de observarea transformării sclavului în eunuc, precum și modificările corporale survenite în urma operației de castrare este extrem de delicioasă. Sclavul castrat trebuie supravegheat pentru a nu se infecta sau răni suplimentar, pentru a nu se sinucide pe fondul vreunei depresii (pericol foarte probabil), pentru a nu fugi și a fi eventual descoperit în halul în care se află, pentru a fi sigură că își va învăța îndatoririle de servitor, etc... De asemenea, fazele cicatrizării rănii și transformările sexuale survenite după operație pot fi extrem de excitante pentru Stăpînă.
La finalul perioadei de convalescență, după ce sclavul a fost învățat tot ce are de făcut în calitate de servitor permanent al Stăpînei sale, el va semna un contract de servitute, prin care se declară de acord să devină servitor pe viață a Dominei, și își intră în pîine.
4-REMEMORAREA OPERAȚIUNII ȘI CONTEMPLAREA TROFEULUI
Mult timp după ce sclavul a intrat definitiv în serviciu, Stăpîna poate să își reamintească scenele castrării propriu-zise ,și să se excite rememorînd acele scene. Vanitatea ei ajunge la culme mai ales cînd contemplă trofeul obținut cu acel prilej, sau cînd îl prezintă altor Dominatoare sau chiar și altor sclavi. Borcanul cu resturi sexuale poate constitui un argument în plus pentru ca sclavii torturați în fața sa să fie îngroziți de-a binelea și să execute orbește orice ordin, ca și prezentarea sclavului castrat în cadrul acelor ședințe.
Servitorul ei de fapt nici nu mai este un sclav sexual, ci doar un om de încredere absolută și un asistent la ședințele de tortură a altor sclavi, însă și cel care se va afla permanent în preajma Stăpînei, umbra ei preaplecată. Chinul îndurat de acesta datorită disprețului permanent cu care îl tratează Stăpîna este pentru el foarte plăcut, iar prezernța permanentă a Stăpînei lîngă el este un balsam care îl face să nu își dorească o altă soartă. Iar puținele ședințe de tortură de care va mai avea parte îl vor umple de fericire.
Iar ea, Doamna care a schimbat destinul său de sclav, va retrăi multă vreme excitația neobișnuită ori de cîte ori va contempla schimbările survenite la sclav și își va aduce aminte de experiența ce a ridicat-o asupra altor femei și Dominatoare.
Iată deci de ce există Stăpîne care riscă să ajungă la închisoare, permițîndu-și să comită un delict grav, pedepsit de toate Codurile Penale ale țărilor civilizate, și de ce există pe lume mulți bărbați castrați sau chiar emasculați total prin metode BDSM. Și iată și motivul pentru care Stăpînele respective ajung să își castreze sclavii ce urmează să le devină servitori.
1-Planificarea operațiunii
2-Executarea acesteia propriu-zisă
3-Aftercare după operație
4-Rememorarea operațiunii și contemplarea trofeului
1- PLANIFICAREA CASTRĂRII. Deși nu s-ar crede, este o fază extrem de excitantă pentru Stăpîna care se hotărăște să-și facă rost de un servitor bun de emasculat. În această fază ea trebuie să descopere un amator de sclavie perpetuă dispus să se lase castrat de-a binelea pentru a putea rămîne în serviciul ei, trebuie să ducă muncă de convingere pentru a obține acordul scris al acestuia, se documentează asupra operației în sine, pregătește locul operației și instrumentarul ce urmează a fi utilizat, stabilește poziția în care va fi imobilizat sclavul, își torturează suplimentar viitorul servitor, jucîndu-se de-a castrarea fără însă să treacă la acte, dar torturîndu-l astfel psihic, etc...
Trebuie precizat că întotdeauna Stăpîna își va castra singură sclavul, prin metode primitive ce amintesc de vechile torturi din era sclavagistă, fără nicio anestezie (pentru ca sclavul să sufere cît mai mult), și de obicei în cadrul unui ritual ce amintește de ritualurile inițiatice ale sectelor ezoterice.
Aceste preparative, discuții de lămurire și convingere a sclavului, căutare a lui, obținere de instrumentar și informații medicale, pregătire a locului torturii, obținere de acord scris, tortura psihică suplimentară prin amînarea actului, vizualizare mentală a actului propriu/zis, etc.- sînt extraordinar de excitante pentru Domina respectivă și îi vor produce o stare de excitare permanentă, ce va fi depășită doar de actul emasculării propriu-zise. Jocul poate dura săptămîni întregi, sau chiar și luni, și este o fază delicioasă pentru orice Dominatoare.
2-EMASCULAREA PROPRIU-ZISĂ
Actul suprem, cel mai excitant, mai teribil și din nefericire și cel mai scurt al transformării sclavului din bărbat în eunuc. Fază ce trebuie pregătită cu minuție și profesionalism pînă la cele mai mici detalii, pentru ca totul să fie apoteotic. O simplă imobilizare și o tăiere brutală ar fi prea penibile: sclavi dispuși să renunțe la virilitatea lor sînt extrem e puțini, și spectacolul trebuie să rămînă pe vecie memorabil atît pentru Stăpînă, cît și pentru sclav.
După cîteva săptămîni sau luni, timp în care se va stabili pînă în cel mai mic detaliu ce urmează a fi făcut, și cînd, la fiecare ședință de tortură, vor fi create de fiecare dată condițiile și ambianța specifică unei operații de castrare ( sclavul fiind imobilizat ca pentru castrare, dezinfectarea organelor genitale raderea sau epilarea părului, prezența ustensilelor chirurgicale pe masa alăturată, muzică rituală în surdină, chestionarea sclavului despre cum crede că se va simți după ce va fi castrat, etc..), deci după multă tortură psihică atît de delicioasă -începe marele act.
Stăpîna -eventual asistată de altă stăpînă sau sclav/ă asistent/ă, trece la efectuarea ritualului magic ce va schimba definitiv soarta sclavului aflat în mîinile ei . Castrarea propriu-zisă are loc -după cum am precizat mai înainte- fără anestezie, în poziție penibilă și de obicei pe un fundal sonor adecvat, după înfăptuirea unui ritual magic de ofrandă a bărbăției sclavului pentru o zeiță a Dominației.
După ce sclavul este iarași imobilizat în poziția aleasă de Stăpînă pentru operație, acesta este informat ca de această dată nu va mai fi prefăcătorie, ci se va trece la fapte. În funcție de tipul de castrare operat, organele genitale și zona înconjurătoare sînt dezinfectate, iar operația are loc după cum am mai spus, prin metode primitive, însă totuși sigure. Testiculele sînt fie extirpate în felul în care sînt extirpate testiculele unui porc, fie retezate cu tot cu scrot (de regulă). Iar dacă se optează pentru varianta emasculării totale, la baza sexului se face un garou de sfoară și apoi tot sexul este retezat de la bază, de obicei cu un cuțit obișnuit, dar bine sterilizat.Unele Stăpîne au obiceiul să lingă locul castrării, pentru a se delecta cu sîngele scurs. Altele ling lacrimile de durere neprefăcută ce se scurg pe obrajii sclavului, căci asemenea lacrimi au un gust foarte bun. Dar sînt și Stăpîne castratoare ce au obiceiul de a suge penisul sclavului ce urmează să fie castrat, pentru a se delecta cu ultima lui spermă...
Cauterizarea rănii se face tot prin metode veterinare, folosind pulberi sau loțiuni utilizate de veterinari pentru cauterizarea rănilor la vitele mari. Sclavul trebuie să fie în permanență conștient de inferioritatea sa și să nu pretindă drepturi umane, căci nici mai apoi, în serviciul Stăpînei, nu le va primi. Mai apoi sclavul este culcat într-un pat special pregătit și lasat să se odihnească și să-și revină în simțiri, căci de obicei leșină, mai ales în cazul emasculărilor totale. De asemenea ,Stăpîna sau vreun alt slujitor al acesteia va trebui să îl supravegheze permanent, pentru a interveni în caz de complicații, căci riscul de septicemie sau accidentare cauzată de slăbiciune este foarte ridicat.
De asemenea, trofeul dobîndit cu acest prilej trebuie preparat pentru a fi conservat, căci mai tîrziu va constitui un motiv de mîndrie pentru Stăpînă și o dovadă a puterii ei. Borcanul cu formol trebuie pregătit din timp, și se va verifica etanșeitatea lui.
La fel, camera destinată sclavului trebuie să fie pusă la punct pentru a-și primi noul locatar. Ea trebuie să conțină, în afara mobilierului obișnuit, și niște dispozitive de tortură, pe care să poată fi torturat sclavul atunci cînd este pedepsit. Nimic nu trebuie trecut cu vederea!
Această fază este cea și cea mai excitantă pentru Stăpînă dintre toate, căci implică cea mai mare doză de adrenalină dintre toate. Se pot uita multe ședințe, multe chipuri și multe evenimente, dar ziua în care ți-ai castrat efectiv sclavul nu ai cum să o uiți!
3-AFTERCARE DUPĂ OPERAȚIE.
Una dintre cele mai lungi și mai excitante faze ale castrării unui sclav. În această fază sclavul castrat trebuie îngrijit, supravegheat și observat în permanență. De data aceasta sclavul este tratat mai omenește, nu mai este abuzat, repezit, invectivat,etc.. Trebuie să-și revină cît mai repede și mai complet, deci are nevoie de calm și iniște sufletească, iar Stăpîna îl privește ca pe un copil nou-născut, ce trebuie ocrotit, supravegheat și învățat. Unele Stapîne castratoare , la începutul acestei perioade de convalescență își hrănesc sclavul castrat cu biberonul, ca pe un bebeluș nou intrat în viață.
Este singura dată în toată viața lui de sclav, cînd noul servitor poate avea pretenții, mofturi, cerințe neobișnuite, căci Stăpîna îl va trata cu indulgență pînă la restabilirea sa totală. Sclavul este bine hrănit,bine îngrijit, lăsat să se odihnească în liniște iar Stăpîna sa este în această perioadă o veritabilă infirmieră. Excitația oferită atît de îngrijirea sclavului, cît și de observarea transformării sclavului în eunuc, precum și modificările corporale survenite în urma operației de castrare este extrem de delicioasă. Sclavul castrat trebuie supravegheat pentru a nu se infecta sau răni suplimentar, pentru a nu se sinucide pe fondul vreunei depresii (pericol foarte probabil), pentru a nu fugi și a fi eventual descoperit în halul în care se află, pentru a fi sigură că își va învăța îndatoririle de servitor, etc... De asemenea, fazele cicatrizării rănii și transformările sexuale survenite după operație pot fi extrem de excitante pentru Stăpînă.
La finalul perioadei de convalescență, după ce sclavul a fost învățat tot ce are de făcut în calitate de servitor permanent al Stăpînei sale, el va semna un contract de servitute, prin care se declară de acord să devină servitor pe viață a Dominei, și își intră în pîine.
4-REMEMORAREA OPERAȚIUNII ȘI CONTEMPLAREA TROFEULUI
Mult timp după ce sclavul a intrat definitiv în serviciu, Stăpîna poate să își reamintească scenele castrării propriu-zise ,și să se excite rememorînd acele scene. Vanitatea ei ajunge la culme mai ales cînd contemplă trofeul obținut cu acel prilej, sau cînd îl prezintă altor Dominatoare sau chiar și altor sclavi. Borcanul cu resturi sexuale poate constitui un argument în plus pentru ca sclavii torturați în fața sa să fie îngroziți de-a binelea și să execute orbește orice ordin, ca și prezentarea sclavului castrat în cadrul acelor ședințe.
Servitorul ei de fapt nici nu mai este un sclav sexual, ci doar un om de încredere absolută și un asistent la ședințele de tortură a altor sclavi, însă și cel care se va afla permanent în preajma Stăpînei, umbra ei preaplecată. Chinul îndurat de acesta datorită disprețului permanent cu care îl tratează Stăpîna este pentru el foarte plăcut, iar prezernța permanentă a Stăpînei lîngă el este un balsam care îl face să nu își dorească o altă soartă. Iar puținele ședințe de tortură de care va mai avea parte îl vor umple de fericire.
Iar ea, Doamna care a schimbat destinul său de sclav, va retrăi multă vreme excitația neobișnuită ori de cîte ori va contempla schimbările survenite la sclav și își va aduce aminte de experiența ce a ridicat-o asupra altor femei și Dominatoare.
Iată deci de ce există Stăpîne care riscă să ajungă la închisoare, permițîndu-și să comită un delict grav, pedepsit de toate Codurile Penale ale țărilor civilizate, și de ce există pe lume mulți bărbați castrați sau chiar emasculați total prin metode BDSM. Și iată și motivul pentru care Stăpînele respective ajung să își castreze sclavii ce urmează să le devină servitori.
luni, 23 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA UMANĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI (V) -Castrarea în BDSM
DE CE SE PRACTICĂ CASTRAREA ÎN BDSM ?
După cum se știe,afirmarea puterii în BDSM și mai ales în sadomasochism este o formă de dominare specifică, psihică și fizică, asupra sexualității altor persoane, care doresc să fie astfel dominate și să li se sublinieze caracterul de inferiori în raport cu dominanții. Acest lucru se realizează mai ales prin decăderea persoanelor dominate de la rangul de oameni și parteneri sexuali, la acela de animale inferioare și cîrpe biologice bune doar pentru satisfacerea necesităților fiziologice ale Stăpînilor. Metodele ce pot fi utilizate în acest scop sînt multiple, torturile și metodele de umilire fiind diverse, de la biciuire, imobilizare în poziții indecente, ardere cu fierul roșu, viol, sodomie sau urinare în gură, și pînă la sexul forțat cu animale, obligarea de a consuma fecale sau vomă, feminizare, lipsirea de simțuri sau electrocutarea. O atenție specială se acordă torturării organelor sexuale sau /și zonelor erogene (penis, testicule, vulvă, vagin, gură, limbă, clitoris, anus, colon, fese, sîni, etc.). Iar castrarea este una dintre formele supreme de umilire prin care cineva își poate afirma superioritatea sexuală și psihică asupra altcuiva, mai ales atunci cînd aceasta este realizată prim metode primitive și dureroase, ca și cînd ar fi executată pe niște animale vrednice de dispreț.
Iar ca să putem înțelege de ce se practică castrarea sclavilor masculi de către femeile dominatoare trebuie să facem o analiză aprofundată asupra acestor două categorii de actori BDSM principali atît de deosebiți care sînt Dominatoarele și sclavii sexuali.
DOMINATOARELE BDSM
Mulți se întreabă cum este posibil ca niște femei -care prin definiție ar trebui să fie niște ființe fragile, iubitoare de frumos, gingașe, înclinate spre reverie și fără prea multă forță fizică- să devină atît de crude și perverse încît să ajungă să dorească să maltrateze, să umilească și să tortureze alte persoane, mai ales bărbați. Ca să putem înțelege mai bine acest lucru, este nevoie să intrăm un pic în psihologia femeilor dominante.
Deși Stăpînele sînt persoane de sex feminin, avînd de obicei toate atributele uzuale ale feminității, și fiind de multe ori chiar femei gingașe și foarte frumoase, doar în aparență sînt ...femei. Chiar și cele mai fragile și mai slăbuțe Dominatoare sînt de fapt niște bărbați foarte duri care s-au trezit, printr-o ironie a sorții, în trupuri de femei, trupuri pe care le urăsc din răsputeri. Ele se consideră de fapt bărbați, și de aceea adoptă o atitudine masculină, îmbrăcîndu-se, vorbind și comportîndu-se cît mai masculin, deși știu să se folosească foarte bine și de farmecele feminine cu care le-a înzestrat natura pentru a-și atinge scopurile, financiare mai ales.
Comportamentul lor sexual este însă total deosebit de cel al altor femei, dar și de cel al majorității bărbaților. Nu numai că vor să-și domine total partenerii de sex, dar pentru că își urăsc foarte tare trupurile de femei se răzbună pe soartă decăzîndu-i pe alți bărbați de la rangul de masculi virili la acela de femele inferioare și cîrpe biologice bune doar să le satisfacă necesitățile fiziologice. Pentru a-i transforma astfel, ele își violează anal partenerii masculini, îi imobilizează în poziții indecente și penibile, îi forțează să înghită flegmă, spermă, urină sau sînge menstrual, ori chiar fecale sau vomă, îi ard cu fierul încins sau cu țigara, îi sufocă cu pungi de plastic, îi lovesc cu biciul, cravașa, nuiaua sau bastonul, cu pumnii sau picioarele, îi îmbracă în femeie, îi obligă să se lase posedați sexual de alți bărbați sau chiar de animale, să se masturbeze în fața lor sau a altor femei, etc... Și mai ales, le place să tortureze organele genitale ale bărbaților (pe care ele nu le pot avea), lovindu-le înțepîndu-le, sugrumîndu-le, arzîndu-le, rănindu-le și uneori mergînd chiar și pînă la castrare.
Însă de ce practică ele totuși așa ceva, în loc să practice sexul normal pentru o femeie? Ce simt ele deosebit față de alte femei practicînd cele prezentate mai sus, ce anume le excită în aceste practici, și de ce ?
După cum am mai precizat, Dominatoarele sînt -în interiorul lor- niște bărbați foarte duri prizonieri în trupuri de femei. De aceea, actul sexual normal pentru trupurile lor feminine nu le crează nici un fel de plăcere, ci dimpotrivă: jenă și dezgust. Cînd fac sex cu un bărbat ce le posedă vaginal,
anal sau oral, se simt cam la fel cum s-ar simți niște bărbați heterosexuali convinși dacă ar fi forțați să facă sex în bătaie de joc cu alți bărbați. Dimpotrivă, cînd Dominatoarele posedă anal un bărbat sau chiar mai mulți, cînd le ascultă gîfîitul întretăiat în vreme ce ele pompează violent în anusul lor, cînd le simt în pumn testiculele zbătîndu-se neputincioase și penisul transformat într-un apendice inutil, cînd urinează cu dispreț în gura lor căscată ca un closet viu, cînd li se linge sîngele menstrual sau anusul murdar... -atunci ele se simt superioare oricărui bărbat de pe planetă, se simt ca niște zei superiori ce-și bat joc de neputința și de inferioritatea omului creat de ei. Atunci sînt cuprinse de o stare de excitareasemănătoare celeia obținute în urma consumului de alcool foarte tare sau unui drog puternic, simt că plutesc printre zei și că reprezintă Voința Supremă ce zdrobește voințele mărunte ale muritorilor. Iar castrarea este una dintre formele supreme prin care o Dominatoare se poate simți superioară oricărui Masculin, e o formă de dominare supremă.
O EXALTARE NEOBIȘNUITĂ
Contrar a ce s-ar crede, motivul pentru care Dominatoarele doresc să castreze un bărbat nu ține doar de excitația resimțită în momentul actului de emasculare propriu-zisă. Dacă Dominele s-ar excita doar cînd îndepărtează niște ouă sau o pulă întreagă, le-ar trebui cel puțin cîte un bărbat de castrat pe săptămînă, și ar nimeri sigur la închisoare sau la ospiciu pe cel puțin zece ani! Nicio Stăpînă nu poate întreține o întreagă armată de servitori castrați, iar preferințele ei s-ar afla foarte repede, și cum castrarea este interzisă cu desăvîrșire în toată lumea civilizată (chiar și cea efectuată de medici, cu excepția cazurilor de urgență medicală) poliția ar intra repede pe fir, și chiar dacă emasculările ar fi strict consensuale, lucrurile ar sfîrși foarte prost, cu Stăpîna la închisoare iar sclavii castrați la ospiciu. Castrarea rămîne o operație executată extrem de rar, pregătită cu minuție, prin care Stăpîna își asigură servitori absolut fideli, în general nu mai mulți de doi-trei în întreaga sa carieră.
Bineînțeles că ea ar putea să țină și servitori-bărbați, însă se înțelege că și actul castrării îi provoacă o stare de excitație deosebită, o experiență unică, de care va fi mîndră toată viața, ceva în sensul excitației pe care o simte un bătrîn luptător care își aduce aminte de momentul în care a distrus o cazemată cu o grenadă schimbînd cursul unei bătălii, a aruncat în aer un pod bine păzit sau a capturat un general inamic prestigios.
De aceea, actul castrării în sine nu este singurul moment de excitație extremă pe care îl resimte Dominatoarea care înfăptuiește acest act. Putem chiar vorbi despre patru faze distincte de exaltare pentru care Stăpînele riscă să fie ostracizate și pedepsite drastic dacă s-ar afla că au castrat vreun bărbat. Aceste faze vor fi prezentate în articolul următor.
După cum se știe,afirmarea puterii în BDSM și mai ales în sadomasochism este o formă de dominare specifică, psihică și fizică, asupra sexualității altor persoane, care doresc să fie astfel dominate și să li se sublinieze caracterul de inferiori în raport cu dominanții. Acest lucru se realizează mai ales prin decăderea persoanelor dominate de la rangul de oameni și parteneri sexuali, la acela de animale inferioare și cîrpe biologice bune doar pentru satisfacerea necesităților fiziologice ale Stăpînilor. Metodele ce pot fi utilizate în acest scop sînt multiple, torturile și metodele de umilire fiind diverse, de la biciuire, imobilizare în poziții indecente, ardere cu fierul roșu, viol, sodomie sau urinare în gură, și pînă la sexul forțat cu animale, obligarea de a consuma fecale sau vomă, feminizare, lipsirea de simțuri sau electrocutarea. O atenție specială se acordă torturării organelor sexuale sau /și zonelor erogene (penis, testicule, vulvă, vagin, gură, limbă, clitoris, anus, colon, fese, sîni, etc.). Iar castrarea este una dintre formele supreme de umilire prin care cineva își poate afirma superioritatea sexuală și psihică asupra altcuiva, mai ales atunci cînd aceasta este realizată prim metode primitive și dureroase, ca și cînd ar fi executată pe niște animale vrednice de dispreț.
Iar ca să putem înțelege de ce se practică castrarea sclavilor masculi de către femeile dominatoare trebuie să facem o analiză aprofundată asupra acestor două categorii de actori BDSM principali atît de deosebiți care sînt Dominatoarele și sclavii sexuali.
DOMINATOARELE BDSM
Mulți se întreabă cum este posibil ca niște femei -care prin definiție ar trebui să fie niște ființe fragile, iubitoare de frumos, gingașe, înclinate spre reverie și fără prea multă forță fizică- să devină atît de crude și perverse încît să ajungă să dorească să maltrateze, să umilească și să tortureze alte persoane, mai ales bărbați. Ca să putem înțelege mai bine acest lucru, este nevoie să intrăm un pic în psihologia femeilor dominante.
Deși Stăpînele sînt persoane de sex feminin, avînd de obicei toate atributele uzuale ale feminității, și fiind de multe ori chiar femei gingașe și foarte frumoase, doar în aparență sînt ...femei. Chiar și cele mai fragile și mai slăbuțe Dominatoare sînt de fapt niște bărbați foarte duri care s-au trezit, printr-o ironie a sorții, în trupuri de femei, trupuri pe care le urăsc din răsputeri. Ele se consideră de fapt bărbați, și de aceea adoptă o atitudine masculină, îmbrăcîndu-se, vorbind și comportîndu-se cît mai masculin, deși știu să se folosească foarte bine și de farmecele feminine cu care le-a înzestrat natura pentru a-și atinge scopurile, financiare mai ales.
Comportamentul lor sexual este însă total deosebit de cel al altor femei, dar și de cel al majorității bărbaților. Nu numai că vor să-și domine total partenerii de sex, dar pentru că își urăsc foarte tare trupurile de femei se răzbună pe soartă decăzîndu-i pe alți bărbați de la rangul de masculi virili la acela de femele inferioare și cîrpe biologice bune doar să le satisfacă necesitățile fiziologice. Pentru a-i transforma astfel, ele își violează anal partenerii masculini, îi imobilizează în poziții indecente și penibile, îi forțează să înghită flegmă, spermă, urină sau sînge menstrual, ori chiar fecale sau vomă, îi ard cu fierul încins sau cu țigara, îi sufocă cu pungi de plastic, îi lovesc cu biciul, cravașa, nuiaua sau bastonul, cu pumnii sau picioarele, îi îmbracă în femeie, îi obligă să se lase posedați sexual de alți bărbați sau chiar de animale, să se masturbeze în fața lor sau a altor femei, etc... Și mai ales, le place să tortureze organele genitale ale bărbaților (pe care ele nu le pot avea), lovindu-le înțepîndu-le, sugrumîndu-le, arzîndu-le, rănindu-le și uneori mergînd chiar și pînă la castrare.
Însă de ce practică ele totuși așa ceva, în loc să practice sexul normal pentru o femeie? Ce simt ele deosebit față de alte femei practicînd cele prezentate mai sus, ce anume le excită în aceste practici, și de ce ?
După cum am mai precizat, Dominatoarele sînt -în interiorul lor- niște bărbați foarte duri prizonieri în trupuri de femei. De aceea, actul sexual normal pentru trupurile lor feminine nu le crează nici un fel de plăcere, ci dimpotrivă: jenă și dezgust. Cînd fac sex cu un bărbat ce le posedă vaginal,
anal sau oral, se simt cam la fel cum s-ar simți niște bărbați heterosexuali convinși dacă ar fi forțați să facă sex în bătaie de joc cu alți bărbați. Dimpotrivă, cînd Dominatoarele posedă anal un bărbat sau chiar mai mulți, cînd le ascultă gîfîitul întretăiat în vreme ce ele pompează violent în anusul lor, cînd le simt în pumn testiculele zbătîndu-se neputincioase și penisul transformat într-un apendice inutil, cînd urinează cu dispreț în gura lor căscată ca un closet viu, cînd li se linge sîngele menstrual sau anusul murdar... -atunci ele se simt superioare oricărui bărbat de pe planetă, se simt ca niște zei superiori ce-și bat joc de neputința și de inferioritatea omului creat de ei. Atunci sînt cuprinse de o stare de excitareasemănătoare celeia obținute în urma consumului de alcool foarte tare sau unui drog puternic, simt că plutesc printre zei și că reprezintă Voința Supremă ce zdrobește voințele mărunte ale muritorilor. Iar castrarea este una dintre formele supreme prin care o Dominatoare se poate simți superioară oricărui Masculin, e o formă de dominare supremă.
O EXALTARE NEOBIȘNUITĂ
Contrar a ce s-ar crede, motivul pentru care Dominatoarele doresc să castreze un bărbat nu ține doar de excitația resimțită în momentul actului de emasculare propriu-zisă. Dacă Dominele s-ar excita doar cînd îndepărtează niște ouă sau o pulă întreagă, le-ar trebui cel puțin cîte un bărbat de castrat pe săptămînă, și ar nimeri sigur la închisoare sau la ospiciu pe cel puțin zece ani! Nicio Stăpînă nu poate întreține o întreagă armată de servitori castrați, iar preferințele ei s-ar afla foarte repede, și cum castrarea este interzisă cu desăvîrșire în toată lumea civilizată (chiar și cea efectuată de medici, cu excepția cazurilor de urgență medicală) poliția ar intra repede pe fir, și chiar dacă emasculările ar fi strict consensuale, lucrurile ar sfîrși foarte prost, cu Stăpîna la închisoare iar sclavii castrați la ospiciu. Castrarea rămîne o operație executată extrem de rar, pregătită cu minuție, prin care Stăpîna își asigură servitori absolut fideli, în general nu mai mulți de doi-trei în întreaga sa carieră.
Bineînțeles că ea ar putea să țină și servitori-bărbați, însă se înțelege că și actul castrării îi provoacă o stare de excitație deosebită, o experiență unică, de care va fi mîndră toată viața, ceva în sensul excitației pe care o simte un bătrîn luptător care își aduce aminte de momentul în care a distrus o cazemată cu o grenadă schimbînd cursul unei bătălii, a aruncat în aer un pod bine păzit sau a capturat un general inamic prestigios.
De aceea, actul castrării în sine nu este singurul moment de excitație extremă pe care îl resimte Dominatoarea care înfăptuiește acest act. Putem chiar vorbi despre patru faze distincte de exaltare pentru care Stăpînele riscă să fie ostracizate și pedepsite drastic dacă s-ar afla că au castrat vreun bărbat. Aceste faze vor fi prezentate în articolul următor.
duminică, 22 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA UMANĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI (IV) -Epoca modernă și contemporană
Odată cu dispariția marilor imperii sclavagiste dispare și castrarea ca instituție. Se mai practică încă, ca metodă punitivă și de afirmare a superiorității etno-rasiale în marile imperii moderne în declin, cum ar fi cel Otoman sau cel chinez, dar fără forța de altădată. Turcii castrează armenii în sîngerosul lor genocid, chinezii practică uneori emascularea totală, iar mai aproape de noi, naziștii practică castrarea celor tarați.
Apar însă și secte care practică castrarea consimțită, de exemplu secta scapeților, prezenți și la noi în țară, în care băieții sînt castrați de mici pentru a nu putea păcătui și a fi siguri că vor ajunge îngeri, după moarte. Dar și în alte colțuri ale lumii există temple deservite de călugări castrați, în India, Malaezia, Tibet, etc...
Începe lupta de emancipare a femeii, care va dura pînă în zilele noastre, luptă care în final a dus la apariția castei Dominatorilor BDSM.
Legislația statelor moderne interzice pedepsirea cu mutilarea de orice fel, însă asemenea pedepse se mai practică, în unele țări, dar fără a mai fi arbitrare. Însă, deși violul, tortura, castrarea, umilirea, sînt pedepsite de toate codurile penale moderne, numărul bărbaților cu fantasma sexuală a castrării este -paradoxal- în creștere. Apare BDSM-ul, ca practică originară din străvechea sclavie antică , coroborată cu nevoia de emancipare a femeii moderne, în care se aplică -consensual- tehnici de umilire și tortură care altădată erau utilizate în școlile de sclavi pentru a dresa sclavii, între care torturarea organelor genitale, umilirea virilității și castrarea psihică sînt la loc de frunte. Și uneori se practică și castrarea reală, parțială sau totală, în anumite condiții, chiar dacă din punct de vedere legal aceasta constituie o infracțiune foarte gravă.
BDSM ȘI EPOCA DE AZI
Emanciparea sexuală a femeii dar și a minorităților sexuale este cea care a condus la apariția a ceea ce numim astăzi BDSM (termen obscur, ce încearcă să mai îndulcească termenul uzual de sadomasochism). Un set de tehnici și norme de comportament ce stabilește dominația sexuală a unor persoane asupra altora utilizînd în acest scop tehnici umilitoare și degradante, dureroase și perverse, excitante și interzise, misterioase și magice. Prin BDSM, femeile care ar fi dorit să fie bărbați devin chiar mai mult decît niște bărbați, devin niște zeițe rele și perverse ce transformă chiar și cei mai duri și potenți bărbați în femele temătoare și demne de dispreț.
Există, bineînțeles, și o grămadă de Dominatori bărbați, care torturează și umilesc atît bărbați cît și femei, dar rolul primordial al BDSM-ului este de a transforma bărbații în jucării sexuale umile ale femeilor, în cîrpe biologice lipsite de voință. Iar castrarea, parțială sau totală constituie una dintre cele mai mari umilințe pe care o poate suporta un bărbat.
CE ESTE CASTRAREA UMANĂ
Castrarea este o operație prin care se înlătură, parțial sau total, organele de reproducere masculine , prin diverse metode, cu scopul de a limita sau de a interzice raporturile sexuale de către bărbatul respectiv și procrearea. Există și castrare feminină, putîndu-se înepărta de obicei clitorisul, labiile mici sau cele mari, dar și castrarea totală (îndepărtarea întregului uter sau a ovarelor), ce se poate realiza numai pe cale chirurgicală în clinici speciale. Aici însă ne vom referi doar la castrarea bărbaților, care se poate realiza cu ușurință prin metode BDSM.
Castrarea se poate efectua parțial sau total, fie asupra testiculelor, fie asupra penisului, fie asupra întregului aparat genital masculin.
Castrarea testiculară este de obicei de trei feluri:
-PARȚIALĂ -un testicul este îndepărtat prin scrot
-CLASICĂ -ambele testicule sînt îndepărtate prin scrot
-TOTALĂ -ambele testicule sînt retezate cu tot cu scrot
Castrarea peniană (penectomia) este și ea de trei feluri:
-PARȚIALĂ -penisul este secționat la vîrf, îndepărtîndu-se doar glandul, cu sau fără prepuț
-MEDIE -penisul este secționat pe corpul său, de obicei de la jumătate
-INTEGRALĂ -penisul este secționat de la bază, dispărînd practic orice urmă a sa
Ablațiunea, sau castrarea totală/integrală ori emascularea înseamnă îndepărtarea întregului aparat genital masculin (testicule cu tot cu scrot și penisul integral) printr-o singură incizie. O formă mai puțin uzuală de castrare integrală se realizează prin îndepărtarea testiculelor cu tot cu scrot ,și secționarea ulterioară a penisului de la bază.
Uzuală de-a lungul timpului,( vorbind de castrarea realizată pe sclavii utilizați pentru muncă, nu a celor masochiști), a fost castrarea prin îndepărtarea celor două testicule prin scrot, deoarece permitea o mai rapidă refacere, iar penisul putea fi utilizat în continuare pentru urinat. Și astăzi majoritatea Stăpînelor BDSM castratoare practică acest tip de castrare, eventual și cu îndepărtarea glandului.
Apar însă și secte care practică castrarea consimțită, de exemplu secta scapeților, prezenți și la noi în țară, în care băieții sînt castrați de mici pentru a nu putea păcătui și a fi siguri că vor ajunge îngeri, după moarte. Dar și în alte colțuri ale lumii există temple deservite de călugări castrați, în India, Malaezia, Tibet, etc...
Începe lupta de emancipare a femeii, care va dura pînă în zilele noastre, luptă care în final a dus la apariția castei Dominatorilor BDSM.
Legislația statelor moderne interzice pedepsirea cu mutilarea de orice fel, însă asemenea pedepse se mai practică, în unele țări, dar fără a mai fi arbitrare. Însă, deși violul, tortura, castrarea, umilirea, sînt pedepsite de toate codurile penale moderne, numărul bărbaților cu fantasma sexuală a castrării este -paradoxal- în creștere. Apare BDSM-ul, ca practică originară din străvechea sclavie antică , coroborată cu nevoia de emancipare a femeii moderne, în care se aplică -consensual- tehnici de umilire și tortură care altădată erau utilizate în școlile de sclavi pentru a dresa sclavii, între care torturarea organelor genitale, umilirea virilității și castrarea psihică sînt la loc de frunte. Și uneori se practică și castrarea reală, parțială sau totală, în anumite condiții, chiar dacă din punct de vedere legal aceasta constituie o infracțiune foarte gravă.
BDSM ȘI EPOCA DE AZI
Emanciparea sexuală a femeii dar și a minorităților sexuale este cea care a condus la apariția a ceea ce numim astăzi BDSM (termen obscur, ce încearcă să mai îndulcească termenul uzual de sadomasochism). Un set de tehnici și norme de comportament ce stabilește dominația sexuală a unor persoane asupra altora utilizînd în acest scop tehnici umilitoare și degradante, dureroase și perverse, excitante și interzise, misterioase și magice. Prin BDSM, femeile care ar fi dorit să fie bărbați devin chiar mai mult decît niște bărbați, devin niște zeițe rele și perverse ce transformă chiar și cei mai duri și potenți bărbați în femele temătoare și demne de dispreț.
Există, bineînțeles, și o grămadă de Dominatori bărbați, care torturează și umilesc atît bărbați cît și femei, dar rolul primordial al BDSM-ului este de a transforma bărbații în jucării sexuale umile ale femeilor, în cîrpe biologice lipsite de voință. Iar castrarea, parțială sau totală constituie una dintre cele mai mari umilințe pe care o poate suporta un bărbat.
CE ESTE CASTRAREA UMANĂ
Castrarea este o operație prin care se înlătură, parțial sau total, organele de reproducere masculine , prin diverse metode, cu scopul de a limita sau de a interzice raporturile sexuale de către bărbatul respectiv și procrearea. Există și castrare feminină, putîndu-se înepărta de obicei clitorisul, labiile mici sau cele mari, dar și castrarea totală (îndepărtarea întregului uter sau a ovarelor), ce se poate realiza numai pe cale chirurgicală în clinici speciale. Aici însă ne vom referi doar la castrarea bărbaților, care se poate realiza cu ușurință prin metode BDSM.
Castrarea se poate efectua parțial sau total, fie asupra testiculelor, fie asupra penisului, fie asupra întregului aparat genital masculin.
Castrarea testiculară este de obicei de trei feluri:
-PARȚIALĂ -un testicul este îndepărtat prin scrot
-CLASICĂ -ambele testicule sînt îndepărtate prin scrot
-TOTALĂ -ambele testicule sînt retezate cu tot cu scrot
Castrarea peniană (penectomia) este și ea de trei feluri:
-PARȚIALĂ -penisul este secționat la vîrf, îndepărtîndu-se doar glandul, cu sau fără prepuț
-MEDIE -penisul este secționat pe corpul său, de obicei de la jumătate
-INTEGRALĂ -penisul este secționat de la bază, dispărînd practic orice urmă a sa
Ablațiunea, sau castrarea totală/integrală ori emascularea înseamnă îndepărtarea întregului aparat genital masculin (testicule cu tot cu scrot și penisul integral) printr-o singură incizie. O formă mai puțin uzuală de castrare integrală se realizează prin îndepărtarea testiculelor cu tot cu scrot ,și secționarea ulterioară a penisului de la bază.
Uzuală de-a lungul timpului,( vorbind de castrarea realizată pe sclavii utilizați pentru muncă, nu a celor masochiști), a fost castrarea prin îndepărtarea celor două testicule prin scrot, deoarece permitea o mai rapidă refacere, iar penisul putea fi utilizat în continuare pentru urinat. Și astăzi majoritatea Stăpînelor BDSM castratoare practică acest tip de castrare, eventual și cu îndepărtarea glandului.
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA DE-A LUNGUL TIMPULUI (III) -Feudalismul și sclavia neagră
Odată cu apariția orînduirii feudale asistăm la un declin pronunțat al instituției castrării. Deși încă practicată uneori, ea își pierde rolul de instituție pe care l-a avut în sclavagism. Majoritatea instituțiilor feudale interzic castrarea, iar creștinismul este cel mai drastic: cel care emasculează un alt bărbat poate fi excomunicat, dacă nu spînzurat sau ars pe rug.
Dispariția instituției sclaviei aduce cu ea și un număr oarecare de limitări ale puterii discreționare a clasei nobiliare și unele drepturi ale oamenilor simpli. Astfel sînt considerați oameni -deci avînd suflet și fiind protejați de Dumnezeu- pînă și sclavii ,sau cei mai săraci sau neștiutori oameni, iar drepturile lor sînt garantate deci de Biserică. Se interzice expunerea trupului gol în public, sclavii se pot căsători, au drept la ziua liberă din săptămînă, și nu pot fi vînduți decît împreună cu toată familia. De asemenea, mutilările de orice fel sînt interzise, ca și torturarea organelor genitale, violul este interzis și el, iar sodomia pedepsită cu moartea.
Bineînțeles că oricum au loc și abuzuri, dar cel puțin în teorie mutilări și violuri nu mai puteau avea loc atît de ușor ca în sclavagism. Ca să scape cu viață sau neexcomunicat de răspunderea unei castrări sau sodomii dovedite, un senior trebuia obligatoriu să se călugărească și să cedeze averea sa Bisericii -acest lucru constituind o frînă serioasă pentru eventualii amatori de castrare.
Castrări au loc, dar cu totul și cu totul izolat. În special bandiții sau răsculații castrează nobilii prinși ca o formă supremă de umilire și răzbunare, soții înșelate sau rudele acestora castrează bărbații infideli, prelați ce au dreptul la mari cinuri sau moștenitori de mari titluri sînt îndepărtați de acestea prin castrare, pretendenți la mîna vreunei frumoase ori bogătașe sînt scoși din joc odată cu pierderea bărbăției, etc...
Asta, în Europa creștină. Castrarea se mai practică în lume, la chinezi, japonezi, la indieni, în cele două Americi, în Africa, iar în lumea musulmană la scară mare. Tătarii o practică pentru a insufla groază și a impune plata unui bir permanent. Există chiar o legendă românească unde se amintește de vremurile cînd tătarii ”le tăiau la femei țîțele și la bărbați părțile dedesupt” . Oamenii din ținuturile jefuite (cei mai încăpățînați, se înțelege!) erau mutilați pentru a le oferi celorlalți exemplu despre ce pot păți cei ce nu acceptă dominația tătarilor, dar și pentru a putea fi jefuiți altădată cu mult mai mare ușurință. Bărbații castrați pot munci în continuare dar, fiind mai greoi și fricoși, sînt mai apoi ușor de prins și forțați să spună unde și-au ascuns averea.
Castrarea este încă practicată la scară largă în regiunile unde se mai practică sclavia, în cadrul unor mari imperii, căci mîna de lucru sclavă este încă necesară acolo, ca și măsurile punitive specifice.
SCLAVIA NEAGRĂ
Spre deosebire de frații lor din antichitate, sclavii africani vînduți în Europa și mai ales în cele două Americi sînt mult mai bine tratați decît aceștia. Deși sînt tot sclavi, și pot fi vînduți, bătuți, obligați să muncească doar unde li se spune, și fără să poată deține alte lucruri decît îmbrăcămintea de pe ei, spre deosebire de cei antici, acești sclavi au și drepturi, chiar dacă foarte puține și mai degrabă simbolice, -dar totuși drepturi certe. Mai ales sînt considerați ființe umane cu suflet, iar Biserica îi ia sub protecția ei, ferindu-i -atît cît poate- de excesele criminale ale proprietarilor.
În fiecare duminică au drept la odihnă și merg la slujbă. Nașterea, căsătoria și moartea le sînt slujite de preoți. Au drept de nume de botez și de familie, de căsătorie, și de morminte cu cruce la moartea lor, în vreme ce sclavii antici primeau nume de animale sau lucruri, nu se puteau căsători, iar cadavrele lor erau aruncate animalelor sau îngropate în gropi comune. Sclavii negri au drept la sexualitate proprie (doar hetero) și la viață sexuală regulată. De asemenea, au drept la asistență medicală și au proprii lor vraci, dar și acces la medicul uman, cînd situația o cere. Contrar a ce se crede, nu puteau fi pedepsiți decît în urma unui proces în care li se stabilea vina, întotdeauna fiind asistați și de un preot, iar pedepsele erau stabilite clar, în coduri de legi specifice. Erau însă interzise pedepsele cauzatoare de moarte (cu excepția cazului cînd se impunea pedeapsa capitală), de infirmități permanente, cele degradante sau cu caracter sexual.
Un sclav nu putea fi posedat de un alt bărbat, sau de vreun animal. Nu putea fi lovit intenționat peste organele sexuale, nu i se putea amputa intenționat vreun membru oarecare, și nu putea fi biciuit măcar pînă la moarte, oricît ar părea de ciudat. Bicele supraveghetorilor aveau mai degrabă rolul de a accelera ritmul muncii, de a potoli spiritele încinse, de a sparge încăierările sau de a atrage atenția prin pocnete cînd trebuia dată vreo poruncă nouă unor sclavi mai îndepărtați. Deși biciul este considerat astăzi drept un simbol al exploatării nemiloase a sclavilor, erau totuși rare cazurile cînd el era folosit pentru pedepsire, și atunci doar în urma unui proces în care sclavul avea -teoretic- dreptul să se apere, iar biciuirea nu trebuia să îi genereze moartea sau infirmități permanente.
Puterea discreționară a stăpînilor de plantații era înfrînată și în alte cazuri. Sclavul avea drept la pudoare, nu putea fi expus niciodată gol în public. Fetele și femeile sclave nu puteau fi violate nici măcar de către stăpîn, ba chiar acesta nici nu avea voie să aibă relații sexuale cu ele. Aici însă Biserica închidea ochii mai întotdeauna! Un sclav nu putea fi vîndut decît împreună cu familia sa. De asemenea, sclavul era totuși proprietarul hainelor de pe el și a lucrurilor primite în dar de la stăpîni sau de la Biserică.
Cît despre castrare... nu era voie să fie practicată nici măcar atunci cînd sclavul viola chiar și vreo femeie albă. Dacă aveau loc asemenea operații, ele aveau loc clandestin, urmate în mod invariabil de uciderea celui castrat, Căci -după cum am mai precizat- Biserica îl excomunica pe omul care a castrat un bărbat de orice rasă.
Dispariția instituției sclaviei aduce cu ea și un număr oarecare de limitări ale puterii discreționare a clasei nobiliare și unele drepturi ale oamenilor simpli. Astfel sînt considerați oameni -deci avînd suflet și fiind protejați de Dumnezeu- pînă și sclavii ,sau cei mai săraci sau neștiutori oameni, iar drepturile lor sînt garantate deci de Biserică. Se interzice expunerea trupului gol în public, sclavii se pot căsători, au drept la ziua liberă din săptămînă, și nu pot fi vînduți decît împreună cu toată familia. De asemenea, mutilările de orice fel sînt interzise, ca și torturarea organelor genitale, violul este interzis și el, iar sodomia pedepsită cu moartea.
Bineînțeles că oricum au loc și abuzuri, dar cel puțin în teorie mutilări și violuri nu mai puteau avea loc atît de ușor ca în sclavagism. Ca să scape cu viață sau neexcomunicat de răspunderea unei castrări sau sodomii dovedite, un senior trebuia obligatoriu să se călugărească și să cedeze averea sa Bisericii -acest lucru constituind o frînă serioasă pentru eventualii amatori de castrare.
Castrări au loc, dar cu totul și cu totul izolat. În special bandiții sau răsculații castrează nobilii prinși ca o formă supremă de umilire și răzbunare, soții înșelate sau rudele acestora castrează bărbații infideli, prelați ce au dreptul la mari cinuri sau moștenitori de mari titluri sînt îndepărtați de acestea prin castrare, pretendenți la mîna vreunei frumoase ori bogătașe sînt scoși din joc odată cu pierderea bărbăției, etc...
Asta, în Europa creștină. Castrarea se mai practică în lume, la chinezi, japonezi, la indieni, în cele două Americi, în Africa, iar în lumea musulmană la scară mare. Tătarii o practică pentru a insufla groază și a impune plata unui bir permanent. Există chiar o legendă românească unde se amintește de vremurile cînd tătarii ”le tăiau la femei țîțele și la bărbați părțile dedesupt” . Oamenii din ținuturile jefuite (cei mai încăpățînați, se înțelege!) erau mutilați pentru a le oferi celorlalți exemplu despre ce pot păți cei ce nu acceptă dominația tătarilor, dar și pentru a putea fi jefuiți altădată cu mult mai mare ușurință. Bărbații castrați pot munci în continuare dar, fiind mai greoi și fricoși, sînt mai apoi ușor de prins și forțați să spună unde și-au ascuns averea.
Castrarea este încă practicată la scară largă în regiunile unde se mai practică sclavia, în cadrul unor mari imperii, căci mîna de lucru sclavă este încă necesară acolo, ca și măsurile punitive specifice.
SCLAVIA NEAGRĂ
Spre deosebire de frații lor din antichitate, sclavii africani vînduți în Europa și mai ales în cele două Americi sînt mult mai bine tratați decît aceștia. Deși sînt tot sclavi, și pot fi vînduți, bătuți, obligați să muncească doar unde li se spune, și fără să poată deține alte lucruri decît îmbrăcămintea de pe ei, spre deosebire de cei antici, acești sclavi au și drepturi, chiar dacă foarte puține și mai degrabă simbolice, -dar totuși drepturi certe. Mai ales sînt considerați ființe umane cu suflet, iar Biserica îi ia sub protecția ei, ferindu-i -atît cît poate- de excesele criminale ale proprietarilor.
În fiecare duminică au drept la odihnă și merg la slujbă. Nașterea, căsătoria și moartea le sînt slujite de preoți. Au drept de nume de botez și de familie, de căsătorie, și de morminte cu cruce la moartea lor, în vreme ce sclavii antici primeau nume de animale sau lucruri, nu se puteau căsători, iar cadavrele lor erau aruncate animalelor sau îngropate în gropi comune. Sclavii negri au drept la sexualitate proprie (doar hetero) și la viață sexuală regulată. De asemenea, au drept la asistență medicală și au proprii lor vraci, dar și acces la medicul uman, cînd situația o cere. Contrar a ce se crede, nu puteau fi pedepsiți decît în urma unui proces în care li se stabilea vina, întotdeauna fiind asistați și de un preot, iar pedepsele erau stabilite clar, în coduri de legi specifice. Erau însă interzise pedepsele cauzatoare de moarte (cu excepția cazului cînd se impunea pedeapsa capitală), de infirmități permanente, cele degradante sau cu caracter sexual.
Un sclav nu putea fi posedat de un alt bărbat, sau de vreun animal. Nu putea fi lovit intenționat peste organele sexuale, nu i se putea amputa intenționat vreun membru oarecare, și nu putea fi biciuit măcar pînă la moarte, oricît ar părea de ciudat. Bicele supraveghetorilor aveau mai degrabă rolul de a accelera ritmul muncii, de a potoli spiritele încinse, de a sparge încăierările sau de a atrage atenția prin pocnete cînd trebuia dată vreo poruncă nouă unor sclavi mai îndepărtați. Deși biciul este considerat astăzi drept un simbol al exploatării nemiloase a sclavilor, erau totuși rare cazurile cînd el era folosit pentru pedepsire, și atunci doar în urma unui proces în care sclavul avea -teoretic- dreptul să se apere, iar biciuirea nu trebuia să îi genereze moartea sau infirmități permanente.
Puterea discreționară a stăpînilor de plantații era înfrînată și în alte cazuri. Sclavul avea drept la pudoare, nu putea fi expus niciodată gol în public. Fetele și femeile sclave nu puteau fi violate nici măcar de către stăpîn, ba chiar acesta nici nu avea voie să aibă relații sexuale cu ele. Aici însă Biserica închidea ochii mai întotdeauna! Un sclav nu putea fi vîndut decît împreună cu familia sa. De asemenea, sclavul era totuși proprietarul hainelor de pe el și a lucrurilor primite în dar de la stăpîni sau de la Biserică.
Cît despre castrare... nu era voie să fie practicată nici măcar atunci cînd sclavul viola chiar și vreo femeie albă. Dacă aveau loc asemenea operații, ele aveau loc clandestin, urmate în mod invariabil de uciderea celui castrat, Căci -după cum am mai precizat- Biserica îl excomunica pe omul care a castrat un bărbat de orice rasă.
sâmbătă, 21 octombrie 2017
CASTRAREA ȘI EMASCULAREA UMANĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI (II) Castrarea în sclavagism
În societățile tribale primitive, castrarea era destul de rar întîlnită. Mai ales datorită faptului că era practicată arhaic, cu instrumente de os, lemn sau piatră, și după mertode barbare, sîngeroase și neigienice, care lăsau victimelor puține șanse de supraviețuire. Pentru ca emascularea să devină o practică realizată științific, a fost necesară apariția statului sclavagist, prin unirea mai multor triburi de indivizi foarte puternici, inventivi și războinici, ce puteau astfel strînge armate foarte mari, puteau acumula bogății și mari suprafețe de teren arabil, ce nu puteau fi lucrate decît de armate întregi de sclavi.
Sclavia propriu-zisă a fost generată de apariția a două mari areale ocupaționale: agricultura extensivă și construcțiile de mari dimensiuni. Apariția marilor proprietari de pămînturi a generat și o goană fără limite după mîna de lucru ieftină, iar construcțiile uriașe (fortărețe, cetăți, drumuri pavate, piramide, ziduri de apărare, mari temple, statui megalitice, diguri, porturi, etc...) nu se puteau realiza cu rapiditate decît cu ajutorul unui număr cît mai mare de sclavi. Astfel a apărut instituția sclaviei, ca o ramură a economiei extrem de profitabilă. Au apărut procuratorii de sclavi, școlile de sclavi, supraveghetorii de sclavi, castratorii profesioniști de sclavi, torturatorii, legislația specifică sclaviei, pedepsele specifice sclavilor, războaiele de jefuire și strîngere de sclavi, etc...
Odată cu apariția instrumentelor de metal, castrarea intră în uzul vremii ca o ocupație rentabilă. Nu se mai castrează de obicei barbar, îndepărtîndu-se testiculele cu tot cu scrot, sau tot aparatul genital, ci doar testiculele și/sau o parte din penis. Castrarea nu trebuie să îl împiedice pe sclav să lucreze, sau să necesite o prea mare perioadă de refacere, căci sclavul trebuie totuși hrănit chiar și cînd nu lucrează, iar asta înseamnă bani pierduți!
Apar castratorii umani pricepuți, instrumente de tăiat fine, din metal, butuci speciali de imobilizare a victimei, metode de cauterizare a rănilor, metode de refacere rapidă a sclavului castrat, lazarete speciale unde aceștia își revin după operație. Apar pomezi ce grăbesc cicatrizarea rănii sau care îndepărtează muștele și viermii din rană, etc...
DE CE ERAU CASTRAȚI SCLAVII
Castrarea și emascularea sclavilor nu se practicau chiar peste tot. La popoarele considerate barbare (gali, britoni, scandinavi, daci, panoni, roxolani, celți, germani, etc.) aceasta era interzisă, de obicei. În cel mai bun caz, un sclav putea fi castrat înainte de a fi ucis, ca o formă supremă de umilire, Doar sclavii care deserveau anumite temple, sau cei care păzeau gineceurile regale puteau fi castrați, dar de obicei, la cerere, căci asemenea paznici erau foarte bine tratați, comparativ cu frații lor de captivitate. Existau ce-i drept unele triburi barbare unde sclavii erau castrați în totalitate, dar foarte puține. De obicei barbarii respectau virilitatea și admirau curajul și munca fizică, deci și numărul sclavilor era foarte mic ,și nici nu se aplica castrarea asupra lor căci se credea că prezența sclavilor castrați atrage mînia zeilor sau spiritelor protectoare ale vitejiei și virilității.
Castrarea se practica însă extins în toate marile imperii, unde nevoia de lux și desfrîu a dus la apariția unor vaste domenii economice destinate satisfacerii luxului și desfrîului. Marile civilizații deveneau din ce în ce mai rafinate, atît în domeniul artei, gastronomiei, protocolului, vestimentației,cît și în domeniul sexualității. Civilizația cere rafinament, strălucire, culoare, picant, lene, opulență. Armate întregi de luptători, servitori și sclavi stau la dispoziția celor care au norocul de a face parte din marile familii alese de zei! În asemenea imperii, nevoia de trai bun cere ca sclavii să constituie o marfă extrem de căutată, bine plătită (procuratorilor) și exploatată la sînge. Iar sclavii, considerați de toată lumea drept obiecte vorbitoare (deci trupuri fără suflet) trebuie să se supună orbește la orice poruncă sau capriciu al stăpînilor, chiar dacă din aceasta li s-ar putea trage îmbolnăvirea, mutilarea gravă sau moartea.
Nu se știe sigur cum ajungeau sclavii din oameni liberi și cu conștiință biete mașini fără suflet, fără demnitate și fără a avea dreptul la protecția vreunei zeități, însă astfel ajungeau, marea lor majoritate. Pe lîngă teribilele suplicii pe care le îndurau în asprele și demonicele „școli,, de sclavi, unde erau forțați să devină homosexuali, să se lase posedați sexual de animale, să bea urină, să mănînce pămînt, viermi, fecale și alte murdării, să fie violați de femei, să suporte fel de fel de lovituri și privațiuni -lucruri care aveau un impact deosebit asupra psihicului, zdrobind voința omului definitiv- se pare că mai exista și o componentă rituală. Putem presupune că vreun preot sau șaman executa vreun ritual prin care în mod simbolic sufletele celor supuși caznelor erau predate zeilor, și nu mai puteau fi recuperate decît tot prin voința zeilor. E foarte posibil și ca la început sclavii să fie drogați și ei să se trezească după un anumit timp de sclavie sub influența drogurilor, fără să-și dea seama ce s-a întîmplat între timp.
Cert este că amenințarea cu castrarea, sau chiar castrarea propriu-zisă, erau uzuale și nu erau considerate în genere pedepse, de către stăpînii de sclavi, ci doar operații benigne de liniștire a celor prea ațîțați. În caz de zvon de revoltă a sclavilor, castrarea în public a cîtorva dintre ei era de obicei suficientă pentru a-i potoli pe cei prea porniți. Sclavii însă suportau destul de ușor ideea că au fost castrați, și asta din cauza faptului că -cu excepția sclavilor tineri și frumoși, care erau utilizați ca amanți homosexuali ai stăpînilor (mai rar ai stăpînelor)- ceilalți sclavi de obicei nu aveau deloc drept la viață sexuală proprie, și nici nu își puteau alege sexualitatea. Ei puteau fi posedați sau torturați oricînd sexual de către stăpînii lor, chiar dacă acest lucru nu le făcea plăcere, căci sclavul nu avea dreptul la fericire, la mulțumire, la demnitate, și nici nu avea drept de alegere. El trebuia să fie ceea ce considera stăpînul său că trebuie să fie. De asemenea, nu avea nici dreptul la căsătorie, la viață sexuală proprie (nici măcar homosexuală sau zoofilă), și nici la libido. O simplă erecție nesupravegheată putea duce la castrarea lui pe loc, fără nicio judecată. O privire lubrică aruncată stăpînei, stăpînului sau vreunui servitor ori servitoare -la fel. Iar motive de a hotărî castrarea vreunui sclav erau cu duiumul, și stăpînul nu datora niciun fel de justificare, nimănui.
Astfel, un sclav putea fi castrat pentru că avusese o erecție ,sau răspunsese urît stăpînei sau supraveghetorului, putea fi castrat dacă era numit la paza gineceului, dacă avea vreo boală sexuală sau se rănea la penis sau testicule. I se putea reteza sau scurta penisul dacă îl avea mai lung ca al stăpînului, sau tăiate testiculele prea mari, dacă urina prea des, dacă era prins masturbîndu-se, dacă era prea iute, sau dimpotrivă prea leneş, dacă fugea sau încerca să fugă, dacă era descoperită vreo armă asupra lui, dacă minţea, dacă greşea în realizarea vreunei activităţi, etc... Sabia lui Damocles a castrării atîrna deci în permanenţă asupra sexului sclavilor, iar abstinenţa forţată îi făcea să accepte cu destulă uşurinţă faptul că nu mai sînt bărbaţi, deşi operaţiile erau încă dureroase şi mai ales definitive. Pentru mulţi era chiar o binecuvîntare, căci aşa scăpau de stresul aşteptării momentului castrării şi se simţeau eliberaţi de o povară.
Însă să nu se creadă că orice sclav era în mod automat destinat castrării, mai devreme sau mai tîrziu, căci acest lucru nu era deloc economic. Pe lîngă faptul că necesita un scopitor profesionist şi o mare perioadă de refacere (cînd sclavul era practic hrănit doar o dată pe zi, şi cu foarte puţină mîncare, dar nici nu putea munci -deci tot pagubă însemna!) -sclavii castraţi deveneau greoi şi leneşi, nemaiavînd pentru ce parte a corpului generatoare de plăceri să îşi facă griji. Deveneau placizi, înclinaţi spre reverie, spre somn, rezistenţi la bătaie, şireţi şi plîngăreţi, iar aspectul lor devenea urît şi se îmbolnăveau mult mai uşor decît ceilalţi. Astfel de sclavi valorau întotdeauna mai puţin, cu excepţia cazului cînd erau artişti sau artizani buni, şi îşi puteau permite să fie mai leneşi. Altfel, castrarea era mai degrabă o ameninţare, sau era utilizată ca formă de manifestare a puterii, cînd erau capturaţi soldaţi din elita vreunui stat rival sau conducători ai acestuia
Pe zidul unui templu egiptean apare o frescă care relatează cum soldaţilor luaţi prizonieri de armata unui faraon li s-au tăiat în întregime penisurile şi mîinile drepte, decăzîndu-i astfel definitiv din rangul de razboinici virili şi viteji la acela de mutilaţi. Avem de-a face aici cu o castrare punitivă, şi putem presupune că aceşti foşti soldaţi mutilaţi au devenit mai apoi sclavi.
Castrarea nu se aplica însă doar sclavilor. Existau preoţi castraţi benevol, ce slujeau la anumite temple ale unor zeităţi feminine, asistaţi de slujitori de asemenea castraţi. Rivalii în dragoste reuşeau uneori să îşi scoată adversarul din joc castrîndu-l. Tot aşa, moştenitorii vreunui nobil bogat planificau şi duceau la îndeplinire castrarea vreunui frate sau văr rival, ce devenea astfel nedemn de tron sau de titlul de nobleţe. Soţii înşelate puteau pune să le fie castraţi soţii infideli, sau un soţ gelos să pună să fie castrat amantul soţiei prins asupra faptului, etc...
Însă în nicio altă epocă istorică nu s-a mai dezvoltat o instituţie a castrării atît de completă şi de bine pusă la punct ca în epoca sclavagistă.
Sclavia propriu-zisă a fost generată de apariția a două mari areale ocupaționale: agricultura extensivă și construcțiile de mari dimensiuni. Apariția marilor proprietari de pămînturi a generat și o goană fără limite după mîna de lucru ieftină, iar construcțiile uriașe (fortărețe, cetăți, drumuri pavate, piramide, ziduri de apărare, mari temple, statui megalitice, diguri, porturi, etc...) nu se puteau realiza cu rapiditate decît cu ajutorul unui număr cît mai mare de sclavi. Astfel a apărut instituția sclaviei, ca o ramură a economiei extrem de profitabilă. Au apărut procuratorii de sclavi, școlile de sclavi, supraveghetorii de sclavi, castratorii profesioniști de sclavi, torturatorii, legislația specifică sclaviei, pedepsele specifice sclavilor, războaiele de jefuire și strîngere de sclavi, etc...
Odată cu apariția instrumentelor de metal, castrarea intră în uzul vremii ca o ocupație rentabilă. Nu se mai castrează de obicei barbar, îndepărtîndu-se testiculele cu tot cu scrot, sau tot aparatul genital, ci doar testiculele și/sau o parte din penis. Castrarea nu trebuie să îl împiedice pe sclav să lucreze, sau să necesite o prea mare perioadă de refacere, căci sclavul trebuie totuși hrănit chiar și cînd nu lucrează, iar asta înseamnă bani pierduți!
Apar castratorii umani pricepuți, instrumente de tăiat fine, din metal, butuci speciali de imobilizare a victimei, metode de cauterizare a rănilor, metode de refacere rapidă a sclavului castrat, lazarete speciale unde aceștia își revin după operație. Apar pomezi ce grăbesc cicatrizarea rănii sau care îndepărtează muștele și viermii din rană, etc...
DE CE ERAU CASTRAȚI SCLAVII
Castrarea și emascularea sclavilor nu se practicau chiar peste tot. La popoarele considerate barbare (gali, britoni, scandinavi, daci, panoni, roxolani, celți, germani, etc.) aceasta era interzisă, de obicei. În cel mai bun caz, un sclav putea fi castrat înainte de a fi ucis, ca o formă supremă de umilire, Doar sclavii care deserveau anumite temple, sau cei care păzeau gineceurile regale puteau fi castrați, dar de obicei, la cerere, căci asemenea paznici erau foarte bine tratați, comparativ cu frații lor de captivitate. Existau ce-i drept unele triburi barbare unde sclavii erau castrați în totalitate, dar foarte puține. De obicei barbarii respectau virilitatea și admirau curajul și munca fizică, deci și numărul sclavilor era foarte mic ,și nici nu se aplica castrarea asupra lor căci se credea că prezența sclavilor castrați atrage mînia zeilor sau spiritelor protectoare ale vitejiei și virilității.
Castrarea se practica însă extins în toate marile imperii, unde nevoia de lux și desfrîu a dus la apariția unor vaste domenii economice destinate satisfacerii luxului și desfrîului. Marile civilizații deveneau din ce în ce mai rafinate, atît în domeniul artei, gastronomiei, protocolului, vestimentației,cît și în domeniul sexualității. Civilizația cere rafinament, strălucire, culoare, picant, lene, opulență. Armate întregi de luptători, servitori și sclavi stau la dispoziția celor care au norocul de a face parte din marile familii alese de zei! În asemenea imperii, nevoia de trai bun cere ca sclavii să constituie o marfă extrem de căutată, bine plătită (procuratorilor) și exploatată la sînge. Iar sclavii, considerați de toată lumea drept obiecte vorbitoare (deci trupuri fără suflet) trebuie să se supună orbește la orice poruncă sau capriciu al stăpînilor, chiar dacă din aceasta li s-ar putea trage îmbolnăvirea, mutilarea gravă sau moartea.
Nu se știe sigur cum ajungeau sclavii din oameni liberi și cu conștiință biete mașini fără suflet, fără demnitate și fără a avea dreptul la protecția vreunei zeități, însă astfel ajungeau, marea lor majoritate. Pe lîngă teribilele suplicii pe care le îndurau în asprele și demonicele „școli,, de sclavi, unde erau forțați să devină homosexuali, să se lase posedați sexual de animale, să bea urină, să mănînce pămînt, viermi, fecale și alte murdării, să fie violați de femei, să suporte fel de fel de lovituri și privațiuni -lucruri care aveau un impact deosebit asupra psihicului, zdrobind voința omului definitiv- se pare că mai exista și o componentă rituală. Putem presupune că vreun preot sau șaman executa vreun ritual prin care în mod simbolic sufletele celor supuși caznelor erau predate zeilor, și nu mai puteau fi recuperate decît tot prin voința zeilor. E foarte posibil și ca la început sclavii să fie drogați și ei să se trezească după un anumit timp de sclavie sub influența drogurilor, fără să-și dea seama ce s-a întîmplat între timp.
Cert este că amenințarea cu castrarea, sau chiar castrarea propriu-zisă, erau uzuale și nu erau considerate în genere pedepse, de către stăpînii de sclavi, ci doar operații benigne de liniștire a celor prea ațîțați. În caz de zvon de revoltă a sclavilor, castrarea în public a cîtorva dintre ei era de obicei suficientă pentru a-i potoli pe cei prea porniți. Sclavii însă suportau destul de ușor ideea că au fost castrați, și asta din cauza faptului că -cu excepția sclavilor tineri și frumoși, care erau utilizați ca amanți homosexuali ai stăpînilor (mai rar ai stăpînelor)- ceilalți sclavi de obicei nu aveau deloc drept la viață sexuală proprie, și nici nu își puteau alege sexualitatea. Ei puteau fi posedați sau torturați oricînd sexual de către stăpînii lor, chiar dacă acest lucru nu le făcea plăcere, căci sclavul nu avea dreptul la fericire, la mulțumire, la demnitate, și nici nu avea drept de alegere. El trebuia să fie ceea ce considera stăpînul său că trebuie să fie. De asemenea, nu avea nici dreptul la căsătorie, la viață sexuală proprie (nici măcar homosexuală sau zoofilă), și nici la libido. O simplă erecție nesupravegheată putea duce la castrarea lui pe loc, fără nicio judecată. O privire lubrică aruncată stăpînei, stăpînului sau vreunui servitor ori servitoare -la fel. Iar motive de a hotărî castrarea vreunui sclav erau cu duiumul, și stăpînul nu datora niciun fel de justificare, nimănui.
Astfel, un sclav putea fi castrat pentru că avusese o erecție ,sau răspunsese urît stăpînei sau supraveghetorului, putea fi castrat dacă era numit la paza gineceului, dacă avea vreo boală sexuală sau se rănea la penis sau testicule. I se putea reteza sau scurta penisul dacă îl avea mai lung ca al stăpînului, sau tăiate testiculele prea mari, dacă urina prea des, dacă era prins masturbîndu-se, dacă era prea iute, sau dimpotrivă prea leneş, dacă fugea sau încerca să fugă, dacă era descoperită vreo armă asupra lui, dacă minţea, dacă greşea în realizarea vreunei activităţi, etc... Sabia lui Damocles a castrării atîrna deci în permanenţă asupra sexului sclavilor, iar abstinenţa forţată îi făcea să accepte cu destulă uşurinţă faptul că nu mai sînt bărbaţi, deşi operaţiile erau încă dureroase şi mai ales definitive. Pentru mulţi era chiar o binecuvîntare, căci aşa scăpau de stresul aşteptării momentului castrării şi se simţeau eliberaţi de o povară.
Însă să nu se creadă că orice sclav era în mod automat destinat castrării, mai devreme sau mai tîrziu, căci acest lucru nu era deloc economic. Pe lîngă faptul că necesita un scopitor profesionist şi o mare perioadă de refacere (cînd sclavul era practic hrănit doar o dată pe zi, şi cu foarte puţină mîncare, dar nici nu putea munci -deci tot pagubă însemna!) -sclavii castraţi deveneau greoi şi leneşi, nemaiavînd pentru ce parte a corpului generatoare de plăceri să îşi facă griji. Deveneau placizi, înclinaţi spre reverie, spre somn, rezistenţi la bătaie, şireţi şi plîngăreţi, iar aspectul lor devenea urît şi se îmbolnăveau mult mai uşor decît ceilalţi. Astfel de sclavi valorau întotdeauna mai puţin, cu excepţia cazului cînd erau artişti sau artizani buni, şi îşi puteau permite să fie mai leneşi. Altfel, castrarea era mai degrabă o ameninţare, sau era utilizată ca formă de manifestare a puterii, cînd erau capturaţi soldaţi din elita vreunui stat rival sau conducători ai acestuia
Pe zidul unui templu egiptean apare o frescă care relatează cum soldaţilor luaţi prizonieri de armata unui faraon li s-au tăiat în întregime penisurile şi mîinile drepte, decăzîndu-i astfel definitiv din rangul de razboinici virili şi viteji la acela de mutilaţi. Avem de-a face aici cu o castrare punitivă, şi putem presupune că aceşti foşti soldaţi mutilaţi au devenit mai apoi sclavi.
Castrarea nu se aplica însă doar sclavilor. Existau preoţi castraţi benevol, ce slujeau la anumite temple ale unor zeităţi feminine, asistaţi de slujitori de asemenea castraţi. Rivalii în dragoste reuşeau uneori să îşi scoată adversarul din joc castrîndu-l. Tot aşa, moştenitorii vreunui nobil bogat planificau şi duceau la îndeplinire castrarea vreunui frate sau văr rival, ce devenea astfel nedemn de tron sau de titlul de nobleţe. Soţii înşelate puteau pune să le fie castraţi soţii infideli, sau un soţ gelos să pună să fie castrat amantul soţiei prins asupra faptului, etc...
Însă în nicio altă epocă istorică nu s-a mai dezvoltat o instituţie a castrării atît de completă şi de bine pusă la punct ca în epoca sclavagistă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)