Care era de fapt rolul unui sclav? Numai aflînd acest lucru ne vom putea da seama de ce au fost atît de chinuiți aceștia în teribilele școli de dresaj și de ce era necesară acea înfiorătoare tortură fizică și psihică ce li se aplica sclavilor în acele „școli„.
Deci, ce era de fapt un sclav, si care era rolul sau exact in societatea sclavagista antica?
In fapt, sclavii erau denumiti foarte plastic "obiecte vorbitoare" (deci nu fiintze!) -un soi de roboti ascultatori si interșanjabili, care rolul de a munci in folosul exclusiv al stapinilor lor, fara nici un fel de plata si cu o ingrijire absolut minimala. Fiind considerati lucruri fara suflet, aveau mai putine drepturi chiar si decit animalele, care erau considerate fiintze avind oarecare suflet si tratate ca atare. Nu aveau nici un fel de drepturi, nici macar drepturile elementare ale celor mai decazuti oameni: dreptul la casatorie, la proprietate, la ingrijirea sanatatzii, la o opinie oarecare, -dar nici macar drepturi de baza, ca: dreptul la hrana, la integritate corporala, la viatza, chiar. Traiau numai atita vreme cit considerau necesar stapinii lor, atita vreme cit aveau nevoie de serviciile lor, si puteau fi ucisi, mutilati, torturati sau umiliti in orice mod, in orice moment., fara nici un fel de justificare din partea stapinilor. Viatza lor era inchinata exclusiv necesitatilor si poftelor stapinului ,cu trup si suflet (mai bine zis: cu suflare, caci nu aveau suflet, dupa cum am mai precizat). Nu puteau poseda absolut nimic, nici macar propriul trup, si de aceea nu aveau voie nici macar sa se automutileze sau sa se sinucida. Nu aveau nici macar drept la sentimente: nu puteau iubi, uri, dispretzui,detesta, compatimi decit la ordinul expres dat de stapin. Nu aveau dreptul la vreo opinie personala -trebuiau sa aprobe fara circnire orice opinie sau hotarire a stapinului, chiar si daca aceasta ii provoca suferinte fizice sau chiar moartea sclavului respectiv. Sclavul nu avea dreptul sa refuze niciodata absolut nimic, oricit de injositor sau periculos era ceea ce i se cerea. Si, neavind suflet, nu era protejat de nici un zeu, deci nu putea avea nici un fel de religie si nu se putea ruga nici unui zeu. Zeul sau suprem era stapinul sau.
Comportamentul-tip al unui sclav trebuia sa fie urmatorul:
-Sclavul trebuia sa fie permanent la dispozitia stapinului/ei la orice ora din zi sau din noapte, executind orbeste orice porunca si si acceptind fara circnire orice pedeapsa, oricit de umilitoare, periculoasa sau nejustificata ar fi fost aceasta. Trebuia sa vorbeasca intotdeauna cu voce scazuta, si sa se adreseze intotdeauna cu umilintza stapinilor sau oamenilor liberi cu care intrau in contact, sa tzina privirile intotdeauna plecate, si sa nu raspunda niciodata la jigniri si apostrofari. Nu trebuia sa rida niciodata, si nici macar sa plinga -sub amenintzare de pedeapsa. Trebuia sa munceasca pina la epuizare, cu foarte putzina hrana si putzine ore de somn. Nu avea drept la sexualitate proprie sau la viatza sexuala regulata: stapinul il putea utiliza pentru satisfacerea poftelor si fanteziilor sale sexuale, daca religia ii permitea acest lucru. Caci doar legile din monarhile foarte dezvoltate si civilizatiile foarte avansate permiteau homosexualitatea, si numai in asemenea state si civilizatzii exista o institutzie solida a sclaviei si veritabilele scoli de sclavi.
Sclavul trebuia sa considere drept si acceptabil absolut orice i se poruncea, si nu avea voie sa comenteze niciodata o porunca venita de la stapinul sau direct. Si mai avea si obligatzia de a proteja viatza, sanatatea si bunurile stapinului sau si de a le spori pe acestea din urma.
Era deci vorba despre un soi de papusa mobila fara vointza proprie, sortita sa execute orice fel de porunca, un fel de masinarie de carne fara suflet, asemanatoare omului, utilizata de sapinul ei pentru efectuarea diverselor munci sau activitati, ori pentru satisfacerea poftelor sale sexuale, artistice sau estetice.
Nimic nu trebuia sa fie considerat prea rusinos sau umilitor pentru un sclav. Putea fi obligat sa munceasca fara oprire si sa fie pedepsit foarte aspru absolut pe nedrept, putea fi obligat sa se prostitueze pentru stapin, sa inghita tzarina, coji de oua, gainatz de pasare ,insecte, fecale, sputa, singe menstrual, viermi, mincare putrezita, etc... sa bea urina, sa joace jocuri penibile si periculoase, etc. Dar putea sa fie oricind biciuit, torturat, ars cu fierul rosu, castrat, orbit, mutilat, etc... in timpul unor petreceri in care plictisul participantilor cerea un spectacol socant, care sa-i amuze si sa le puna singele in miscare. Aveau loc uneori veritabile vinatori de sclavi carora li se promitea libertatea sau iertarea de la mutilare daca reuseau sa supravietuiasca, unora li se scoteau intestinele pe viu, altora li se jupuia pielea si erau obligati sa si-o adune singuri..., iar urletele si tzipetele sfisietoare ale sarmanelor victime nu stirneau pic de compatimire, ci doar risete dispretzuitoare si tzipete excitate ale privitorilor.
Nu trebuie sa ne mire acest comportament, aparent ilogic la niste fiintze umane si civilizate: sclavul era considerat un biet trup fara suflet si constiintza, deci nu era un om cel care tzipa , plingea si se zbatea, ci doar un trup, o carcasa de carne goala de fapt de orice simtzire omeneasca. Nici noi nu ne emotzionam cind vedem cum puiul taiat si infipt intr-o tzepusa parca isi misca aripile sau sfiriie pe foc, sau cind aparatul de radio defect trosneste si tziuie in vreme ce arde impreuna cu alte gunoaie in care l-am aruncat. Ne-a fost de folos multa vreme, am ascultat stiri si muzica la el, dar acum e doar un rebut si nu ne mai e de folos, iar sunetele jalnice pe care le scoate in vreme ce arde nu ne mai impresioneaza. Doar e -la urma urmei un lucru fara suflet!
E drept ca acest comportament si aceasta atitudine incredibile pentru civilizatzia de azi ducea uneori -se intzelege- la revolte ale sclavilor chinuitzi, care se purtau atunci la fel de singeros ca si nedreptzii lor stapini. Nu rareori orase intregi au fost transformate in ruine fumeginde in timpul unor rascoale ale sclavilor. Nenumaratele impilari, schingiuiri, umiliri si mutilari se transformau la rindul lor in schingiuiri si omoruri la fel de crude, urmate invariabil de represalii foarte severe ce duceau uneori la suprimarea tuturor sclavilor din regiunea respectiva.
Cum insa nevoia de fortza de munca gratuita era foarte mare, numarul acestora era rapid completat cu altzii. Dar caracterul singeros al acestor rascoale i-a facut -cel putzin pe romani- sa incerce sa mai indulceasca un pic viatza sclavilor, iar spre sfirsitul sclavagismului european au aparut astfel GLADIATORII, sclavii ce nu cunosteau umilintzele obisnuite ale sclavilor clasici, ei trebuind sa lupte si sa moara in arenele circului, satisfacind astfel nevoia de singe si de violentza a vulgului roman.
Dar scolile de sclavi clasice vor produce inca multa vreme sclavi-roboti, caci acestia au constituit baza fortzei de munca a lumii antice...
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu