Sclavii erau si ei sortați pe categorii, căci de obicei un sclav obișnuit nu prețuia prea mult, neștiind decît să lucreze cu mținile în cadrul cîtorva activități rudimentare, mai ales ca muncitori agricoli necalificați sau ca salahori. Insa cei care cunosteau si puteau practica anumite arte sau mestesuguri, ori cei foarte frumosi erau pretuiti mult mai mult si tratati mult mai bine.
Iata deci cam care au fost categoriile de sclavi existente in lumea antica si ce caracteristici ii diferentiau:
1)-SCLAVII SALAHORI. Categoria cea mai des intilnita si cea mai prost tratata. Sclavi ce proveneau mai ales din prinsi din razboaie sau din tzaranii cei mai rudimentari. Destinati exclusiv muncilor necalificate, agricultura grosiera, minerit, carausie, defrisari, salahorit,etc.
Rudimentari, robusti, inculti,erau cei mai prost tratati dintre toti sclavii, si erau victimele predilecte ale jocurilor barbare si singeroase din timpul orgiilor organizate de stapinii lor. Valorau foarte putzin,caci nu stiau sa lucreze mai nimic ca lumea,cunosteau foarte prost limba tzarii de adoptzie, si mai erau si foarte lenesi daca erau lasati nesupravegheati. Primeau o ingrijire minimala, hrana de obicei doar o data pe zi -si aceea de obicei neindestulatoare- , vreo zdreantza rupta pe post de camasa, niciodata incaltzari sau protectzii in timpul muncii, iar noaptea erau parcati intr-un soi de inchisori speciale numite -la romani- ERGASTULE.. In general nu aveau nici nume, iar cind il aveau era de obicei un nume de lucru sau de animal. Erau biciuiti si schingiuitzi in permanenta, cu sau fara vina si nu primeau niciodata ingrijire igienica sau medicala. Daca se imbolnaveau, erau izolatzi si lasati sa se vindece de la sine sau sa moara, de cele mai multe ori fara hrana, caci numai cei care munceau aveau dreptul sa manince. Traiau foarte putzin: cam 10-15 ani de la data devenirii lor ca sclavi, datorita prostului tratament administrat de stapini, si erau si cei mai periculosi si violentzi in timpul rascoalelor. Nu erau niciodata lasati nesupravegheati,caci fugeau des, jefuiau, violau si ucideau ori de cite ori aveau prilejul. Multi erau mutilati pentru nesupunere. Nasul, urechea, limba, vreun deget sau chiar si o mina taiate, vreun ochi scos sau castratzi, iar trupurile le erau virstate de urme de lovituri de bici.
Unii purtau toata viatza lantzuri la picioare. In scolile de sclavi treceau prin cele mai umilitoare probe, trebuind sa renuntze la orice pretentie de a se comporta si a fi considerati niste oameni. In general nu erau eliberati niciodata, si viatza lor de sclavi se sfirsea numai odata cu moartea. Cind mureau, trupurile lor erau date de obicei ca hrana fiorosilor ciini de razboi si paza, ciini ce trebuiau invatati sa atace oameni. Caci nici macar dupa moarte sclavii nu capatau dreptul de a fi tratati ca niste oameni.
2)-SCLAVII SERVITORI. O categorie cu totul diferita de sclavi, si a doua ca pondere din masa sclavilor antici. Acestia erau niste sclavi ceva mai bine tratatzi. Aveau un rol destul de ambiguu, asemanator cu cel al tziganilor robi din feudalitatea romaneasca. De la a servi in casa stapinilor sau pe mosiile acestora, si pina la a-i apara si a le fi amantzi. De obicei erau tineri, aratosi, civilizati, mult mai bine imbracatzi si ingrijitzi... Erau mult mai harnici si mai vioi, si avind si o mai mare libertate de miscare. Mincau de cel putzin doua ori pe zi si de obicei suficient (nu intotdeauna si la orice stapin), aveau haine decente, puteau avea si incaltzari sau chiar si mici podoabe facute din metale ordinare, se imbaiau si puteau primi si ingrijiri medicale (daca nu se imbolnaveau prea grav), dormeau mult mai bine, in camere aflate in casa stapinului sau in colibe speciale , si mai aveau si sansa de a fi eliberatzi daca se purtau foarte bine si oracolele erau favorabile eliberarii lor.
Proveneau de obicei din copii facuti de sclave cu stapinii lor, din oameni liberi vinduti ca sclavi pentru acoperirea unor datorii banesti, din tineri nobili barbari luati prizonieri si nerascumparati, sau din tineri tzarani inteligenti luati prizonieri din aceleasi regiuni, sau erau fosti sclavi ai unor nobili barbari luati prizonieri la rindul lor. Se revoltau extrem de rar, iar de obicei in timpul rascoalelor aparau cit puteau avutul si viatza stapinilor, caci sclavii primitivi rasculatzi ii schingiuiau si-i ucideau si pe ei, considerindu-i uneltele stapinilor.
Nici ei nu aveau drept la casatorie, viatza sexuala sau sexualitate distincta, insa erau utilizatzi des ca amanti, iar in timpul orgiilor puteau fi posedatzi de oricare dintre mesenii participantzi. Multi dintre ei erau castratzi, mai ales cind erau sclavii personali ai femeilor din familie. Caci femeile aveau, in antichitate, ca si mai tirziu, un statut de semisclavie,cel putzin in ceea ce priveste sexualitatea.
Si ei puteau fi pedepsiti oricind fara nici o justificare, dar cu ei stapinii se comportau de obicei ceva mai blind -in anumite limite- caci deseori viatza lor si a familiilor lor depindeau de acestia. Rolurile lor erau de servitori, doici, femei de serviciu, portari, vizitii, bucatari, rindasi, ciobani, vacari, porcari, insotzitori la vinatoare, croitori, baiesi, degustatori, etc,in afara de cel de amante/tzi. Ei erau practic cei care ingrijeau casa si viatza stapinilor lor.
Traiau de obicei destul de mult, daca stapinii erau multzumitzi de serviciile lor,insa de obicei pe la 40-50 de ani erau deja batrini, datorita veghei permanente, stresului si pedepselor indurate, dar unii ajungeau si la 60-70 de ani. Cei care erau eliberati primeau o dota in bani sau pamint si deveneau astfel LIBERTI (la romani) ,adica cetatzeni cu drepturi depline.Cît timp erau însă sclavi nu aveau nici ei drept la opinie personala, viatza sexuala regulata, etc.. si trebuiau sa se supuna orbeste oricaror pretentzii, ordine sau pofte ale stapinilor lor. Atunci cind erau banuitzi de furt sau acte sexuale oprite erau torturatzi si obligatzi astfel sa marturiseasca.
3)-SCLAVII ARTISTI. Un gen aparte de sclavi, cu totul diferit de aceste prime doua categorii. In acea vreme nu existau teatre, sali de concert, circuri ( in sensul dat circului astazi) , sali de expozitzie, etc... Fiecare proprietar de sclavi avut poseda deci si o trupa mai mica sau mai mare de sclavi-artisti (de obicei muzicieni si dansatori), artisti cu care isi desfata simtzurile si isi epata vizitatorii. Dansatori, cintareti ,artisti plastici, artisti de circ, actori, poeti-declamatori, -isi prezentau mica lor reprezentatzie in fatza stapinului si a publicului agreat de acesta.
Acesti sclavi erau de obicei foarte scumpi, cerutzi si cautatzi, si erau si o permanenta sursa de rivalitate intre bogatasii vremii. Valoarea lor era pretzuita dupa raritatea si calitatea artei prestate, si era la moda ca orice proprietar funciar sau nobil sa aiba in slujba sa macar o cintareatza sau o dansatoare pe care o mai folosea si drept amanta.
Bine ingrijitzi, bine hranitzi, frumos imbracati si impodobiti, foarte bine tratatzi in caz de boala, de multe ori acoperiti de bijuterii foarte scumpe, acesti sclavi isi permiteau o viatza indestulata si boema in cadrul strimt al coliviei de aur in care erau constrinsi sa-si duca viatza. Nu traiau insa prea mult, caci odata cu virsta si pierderea calitatzilor artistice pentru care erau apreciatzi (mai ales dansatorii si cintaretzii, dar si jonglerii sau alti circari) erau inlaturatzi si sfirseau fie in mizerie pe la 40-50 de ani, de durere si disperare, ori decadeau la rangul de servitori.. Insa cita vreme puteau straluci, erau printre cei mai mofturosi si pretentiosi sclavi, si se purtau cu ceilalti ca niste stapini vritabili, iar stapinii lor le iertau multe si in general nu-i pedepseau fizic niciodata.
Erau insa sursa unor veritabile razboaie reci duse intre nobili, prilej de rica si dusmanie, si nu rareori au constituit motivul pierzaniei unui proprietar ce devenea proscris si era doborit doar ca sa i se puna mina pe dansatoarea sa, rivnita de imparat sau de alt nobil intrigant.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu