7)- GLADIATORII. Un soi deosebit de sclavi, ce a fost propriu doar Imperiului Roman. Sclavi-luptători, ce trebuiau sa satisfacă nevoia de sînge şi de violenţă a publicului roman, în arenele circului. Căci pe atunci circul nu era un loc în care se prezentau acrobaţii şi dresură de animale, ci lupte între oameni, între fiare, sau între oameni şi fiare.
Solizi, bine hranitzi si ingrijitzi, aspri, foarte bine pregatitzi pentru lupta, erau sclavi ce proveneau din prinsii de razboi ce se comportasera cu neobisnuita vitejie. Erau ţinuţi in fortareţe-scoala unde invatzau sa lupte si sa se comporte in fatza publicului. Nu erau umilitzi, mai ales homosexual, caci trebuiau sa ramina cit mai virili, si sa-si apere barbaţia pina la capat. Erau pedepsţi exclusiv fizic, ca o forma de calire pentru luptele in arena. Amenintzarea cu trimiterea la o scoala obisnuita de sclavie, unde ar fi fost posedati homosexual si fortzatzi sa inghita murdarii era de-ajuns ca sa-i faca sa se lupte cu furie pentru viatza si demnitatea lor.
Erau foarte rai si violentzi, iar rascoalele lor (putzine totusi la numar) se transformau uneori in veritabile razboaie, foarte greu inabusite de armatele Romei. Erau insa printre putzinii sclavi ce puteau fi siguri pe eliberarea lor: daca reuseau sa supravietzuiasca luptelor la circ un numar de ani ( de obicei intre sase si zece) erau eliberati si incorporatzi soldatilor Imperiului, sau puteau deveni chiar si cetatzeni romani liberi.
8)- SCLAVII-BLAZON. Nu stiu daca am ales foarte bine denumirea, dar alta nu-mi vine in minte, deocamdata. Nu erau propriu-zis sclavi, ci mai degraba niste prizonieri fara sperantza de eliberare, sortitzi sa satisfaca orgoliul detzinatorilor lor.
Proveneau exclusiv dintre membrii marilor familii regale sau imperiale din statele cucerite, si erau de obicei regi, regine, imparati, printi,printzese, generali sau inaltzi demnitari dusmani/e, care erau expusi in public in custi sau in lantzuri, de obicei acoperitzi cu straie si podoabe regale sau de parada, pentru ca privitorii sa-i poata vedea si sa le consemneze decaderea si sa-si poata bate joc de ei.
Doar regii si imparatzii invingatori au avut de obicei asemenea sclavi-blazon. Printzii si printzesele Troiei cucerite de ahei, printzi germani expusi inlantzuitzi in pietze publice romane, mari generali capturatzi de egipteni pe cimpul de lupta, regele persan Darius, Gingis Khan sau Baiazid-Fulgerul capturat de Timur Lenk -au fost astfel de sclavi.
Viatza lor a fost foarte scurta, caci decaderea brusca a fost imposibil de suportat, atit de Cassandara sau Hecuba, cit si de Darius sau Baiazid. Daca Gingis Khan a reusit sa evadeze, ceilaltzi au fost foarte-foarte bine pazitzi, si au murit de inima rea.
La marile case regale sau imperiale ale cuceritorilor antici era lucru obisnuit sa vezi un batrin, o femeie, sau un barbat bine imbracatzi, cu lantzuri la picioare, cu fetzele supte si ochii golitzi, care erau expusi in fatza privitorilor la marile ospetze, si care fusesera fie vreun mare general, mare preot ori rege, fie vreo imparateasa, printzesa ori inalta cutrezana din vreo cetate cucerita foarte greu si cu mari pierderi si cheltuieli.
Acesti sclavi-blazon desi erau destul de bine tratati si de obicei niciodata brutalizatzi, mureau de regula in mai putzin de un an. Cei care se umileau deveneau de obicei slugi la casele regale si imperiale. Timur Lenk se lauda cu o suita de servitori provenita exclusiv din regi, regine si printzi si printzese din tzarile cucerite!
Despre drepturile acestor sclavi-blazon, ce sa mai spunem? Dreptul la expunere injositoare in public si la dispretz!
INCHEIERE.
In societatea romana sau greaca sclavii-salahori erau categoria cea mai raspindita, reprezentind intre 70 si uneori 90 % din sclavii existentzi. La popoarele barbare numarul sclavilor era mult mai mic, iar proportzia sclavilor-salahori era cam aceeasi. Tot la barbari (tot ce nu era grec sau roman, eventual egiptean) sclavii amanti masculi, gladiatorii ori sclavii intelectuali lipseau cu desavirsire, iar artizanii, sclavii-servitori si sclavele-amante erau in general in procent foarte mic. Asta pentru ca la barbari necesarul de servitori ai unei familii nobile era mult mai redus, aici nefiind apreciat luxul trindav al civilizatzilor, iar placerile si necesitatzile fiind mult mai simple. Si o movila de capete de dusmani ucisi era mult mai excitanta pentru un printz barbar decit o cohorta de sclavi rapciugosi, care nici nu prea ar fi avut ce lucra prin Dacia ori Germania cele acoperite de paduri. Sclavii de aici erau deci mai putzini, si erau tratatzi oarecum mai omeneste, in sensul ca in loc sa fie chinuitzi, umilitzi sau mutilatzi pentru fapte grave, ei erau ucisi pur si simplu, mai mult sau mai putzin... barbar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu