Tîrguri de sclavi au existat în toată perioada sclavagistă, în toata lumea, dar mai ales în marile orașe din țarile cu civilizații avansate. Aici cererea de sclavi era foarte mare, caci si necesitatile marilor imperii, iubitoare de maretzie, fast si opulentza erau cu mult mai mari decit cele ale unor civilizatii primitive sau putzin dezvoltate. Asemenea tirguri-oboare de sclavi faceau parte din lumea antica, asa cum pietzele de pasari sau zarzavaturi de azi fac parte din lumea noastra. Nevoia de mina de lucru inteligenta dar extrem de ieftina era uriasa, si doar cu ajutorul milioanelor de sclavi s-au putut realiza marile constructii care astazi inca incinta turistii prin maretzia si complexitatea lor. Orasele antichitatii, drumurile romane atit de moderne in acele timpuri, marile suprafetze de grine si vii ,canale de irigatzii si poduri monumentale , toate erau contruite mai ales cu mina de lucru a sclavilor-roboti, care au si pierit cu milioanele in aceste uriase inclestari dintre vointza crincena si setea de maretie a stapinilor lor si natura ce-si apara cu furie posesiunile. Iar pentru ca acesti roboti sa poata fi plasati si gasiti cu usurintza, erau necesare piete de sclavi, unde contactul dintre vinzatori si cumparatori sa se poata face fara greutate. Iar aceste pietze trebuie sa fi fost foarte pitoresti. Dar sa incercam sa descriem o asemenea piatza.
Forma nu avea importantza, nici amplasamentul ei in cadrul orasului, dar trebuie sa fi fost plina de tzarcuri si piedestale in care erau parcatzi sclavii si sclavele scoase la vinzare. Acestia erau expusi complet goi, iar cei mai nou adusi erau legati cu funii sau lantzuri, si erau prezentati in picioare pentru a putea fi observati cit mai bine. Singura "podoaba"pe care o aveau era un soi de colier de metal, asemanator cu o zgarda, prevazut cu un inel de care se putea atasa o funie sau un lantz. Acest colier era si principalul element care trada apartenentza la lumea sclavilor a celui care il purta.
Goliciunea lor este obligatorie, si nu doar pentru a-i rusina. Sclavii sint -dupa cum am mai precizat- niste sarmane trupuri fara suflet si vointza -deci nu pot avea probleme de pudoare, cum nici animalele nu se sfiesc sa-si etaleze goliciunea si organele sexuale in public, fara ca acest lucru sa fie considerat scandalos. In plus, acceptarea de a te prezenta gol si de a-ti lasa trupul pipait de eventualii amatori denota faptul ca cel expus chiar isi accepta fara circnire conditia de sclav si nu va protesta nici daca va fi utilizat in scopuri sexuale de catre stapinii sai. Dar trupul gol poate fi de asemenea mai usor cercetat de cumparatori, care nu cumpara o marfa fara sa o cerceteze cu atentie, pentru a descoperi eventualele semne de boala ori defecte, caci sclavii bolnavi nu valoreaza practic nimic, iar un nou sclav constituie totusi o investitie importanta.
Piatza pe care o prezentam aici este o piatza mare,situata la periferia Romei, iar astazi sint expusi peste o suta de sclavi, din cele mai diverse categorii. Aici, intr-o asemenea piatza sint expusi insa de obicei doar sclavi-salahori si servitori, cu rare exceptii, caci sclavii scumpi sint de obicei prezentati la fatza locului la casele marilor nobili bogati.
Adusi dis-de-dimineatza, sclavii asteapta sub privirile vigilente ale supraveghetorilor inarmatzi cu bice, sulitze si ciomege, care viseaza deja la cistigul care-i aseapta. Cei mai multi dintre sclavii expusi, cu experientza, asteapta placizi in picioare sau asezati in sezut ori in genunchi. Citiva sclavi barbari, cu mustati uriase si plete (sclavilor li se epileaza parul facial si sint tunsi foarte scurt) , adusi direct din Germania, cu miinile si picioarele prinse in lanturi solide si butuci, aflati pentru prima data expusi la un asemenea tirg, stau speriatzi, furiosi si rusinosi ,incercind sa-si ascunda in van goliciunea, in vreme ce arunca priviri nelinistite in jur din ochii lor tulburi. Intr-un coltz, citiva copii rapiti din tzari barbare, de vreo opt-zece ani, cu ochii inrouratzi, flaminzi si prinsi cu funii de mijloc, stau zgribulitzi si speriati, stringindu-se cu spaima unii in altzii. Cinci sclavi batrini, cu parul alb si fetzele pline de riduri,si trupurile pline de cicatrici de lovituri vechi, asteapta in picioare, cu privirile golite de orice sperantza. Stiu ca sansele de a-si afla vreun stapin sint prea mici, si mai mult ca sigur ca vor fi refuzati ,iar proprietarul lor ii va ucide pentru a scapa de povara intretinerii lor.
Cu totii sint flaminzi si obositi, caci doar sclavii care muncesc primesc hrana, -cei destinati vinzarii primesc doar daca au noroc vreo coaja de piine ori vreo bucata de turta de mei, ori vreun pumn de terci de orz ca sa-si recapete puterile,-si asta doar daca vor fi cumintzi si isi vor face cit mai bine publicitate prin comportament de sclav linistit si ascultator, in asa fel incit ziua stapinului care-i vinde sa se termine in profit.
Incep sa soseasca si cumparatorii, dar si o multzime de gura-casca, un soi de vagabonzi fara o letzcaie, dar care isi fac de treaba cascind gura sau comentind calitatile ori defectele reale sau imaginare ale sclavilor expusi -ca niste veritabili cumparatori. Un soi de chibitzi care privesc doar cel mai adesea spectacolul, care este uneori foarte excitant. Sint un soi de galerie zgomotoasa de diletanti, ce uneori se amesteca in negocieri, laudind sau criticind marfa in sperantza ca vinzatorul sau cumparatorul le va oferi ceva pentru ajutorul dat.
Primii cumparatori sint in general tzarani mai avutzi, negustori maruntzi ori mici nobili scapatatzi care cauta sclavi servitori, mai ales, buni la toate. Marii proprietari si negustori se trezesc tirziu si vin in general dupa prinz.
O tzaranca instarita, (dupa bratzara masiva de argint agatzata de mina) se uita la o sclava expusa in picioare. Sclava pare destul de tinara, dar imbatrinita de lipsuri si suferintze, si nu are decit un ochi. Altfel, sclava e voinica si are o atitudine foarte cuviincioasa, insa cumparatoarea si-a propus sa o cumpere cu cit mai putzin. Se urca deci hotarita pe piedestalul de piatra pe care este expusa sclava, si incepe s-o pipaie, s-o suceasca si s-o observe din toate partile, in vreme ce nu-l mai slabeste cu intrebarile pe vinzator: de unde-i sclava?... cam citi ani are?... la cine a mai slujit ?... cum a pierdut ochiul?... ce stie sa faca?...
Omul ii raspunde politicos si mieros, lingindu-si buzele: sclava e ilira, are cam 35-40 de ani, (desi arata de 45), a lucrat ca doica si servitoare la casa X si la casa Y, unde s-a comportat foarte multzumitor... Ultimul stapin i-ar fi murit, iar mostenitorii s-au hotarit sa o vinda... palavrageste el cu ochii pironitzi la punga ce se vede atirnata de briul femeii.
In vremea asta, cumparatoarea incepe sa verifice sclava in amanunt. Ii pipaie muschii soldurilor si ai bratzelor, sinii (ca sa vada daca n-are chisturi), ii baga mina intre picioare si-i introduce un deget in vagin, apoi il scoate si-l miroase, ca sa vada daca nu e bolnava de vreo boala lumeasca, in vreme ce-i pindeste sclavei reactziile. Dar aceasta sclava este traita mult in sclavie, si nu reactioneaza nicicum. Nu se fereste, ba chiar cind i se infige mina intre picioare, isi desface un pic pulpele si-si apleaca bazinul ca sa fie mai bine pipaita., caci stie ca asemenea incercari sint normale la o sclava.
Cumparatoarea ii casca apoi gura si priveste inauntru.
-Are doi dintzi lipsa, si masele cariate!, zice ea, acru.
-Doar nu cumperi sclava, femeie, ca sa iti manince mincarea! face, ofuscat, vinzatorul .Oricum, e marfa buna: e voinica si se tzine de treaba! O sa fii multzumita de ea! Si o dau si ieftin!
-Si ochiul?! se zborseste taranca, cu miinile in sold. Ce fac eu cu o sclava chioara?! Daca-l pierde si pe celalalt, cine-mi mai cumpara o sclava oarba si stirba?...
Cu un zimbet perfid, vinzatorul ii arata o tinara sclava superba, aflata intr-un tzarc mai indepartat, si-i spune:
-N-ai decit s-o cumperi pe aceea, daca asta nu-ti place! Aia are amindoi ochii si toate maselele, si-ti va rontzai si paiele de pe casa!
-Sau, daca ti se pare prea scumpa, o poti lua pe batrinica de colo! -indica el o batrina sclava din tzarcul sclavilor refuzatzi. Aia, sigur n-are nici un dinte in gura, dar are chiar doi ochi, si daca o hranesti ca lumea, cu pui friptzi si lapte indulcit cu miere, o potzi pune sa-ti motzaie in fatza casei, s-o pazeasca de duhuri rele!
Un hohot de ris zguduie cei citiva privitoritori care s-au strins sa priveasca scena. Acra, femeia spune:
-Daca ar arata ca fatuca de colo, mai zic si eu! Cit despre baba, nici pielea de pe ea nu mai e buna decit sa fie atirnata in fatza usii, ca tzol! Mai bine spune-mi: cit ceri pe chioara ta? Hai, zi-i mai repede, ca ma grabesc!
-Zece sestertzi! face omul, hotarit.
-Ciiit!?! se zborseste cumparatoarea. Pentru o chioara cu-n picior in groapa si cu tzitze flescaite, tu-mi ceri cit pe un sclav intreg si bun de munca?!... Glumesti!
-Ba nu glumesc deloc, face vinzatorul, acru. O sclava tinara si sanatoasa, ca asta, buna de munca si fara betesuguri importante face si douazeci! Am mai lasat din pret pentru ochi si pentru masele!
- Zei mari! face femeia, ridicind ochii spre cer, sclava asta e mai scumpa decit un porc bine hranit!
- Daca tot alegi porcul, face vinzatorul, cu un zimbet perfid, pune-ti porcul respectiv sa-ti sape gradina, sa-ti faca mincare, sa -ti spele blidele si sa iti coase straie: vei fi multumita, iar la sfirsit poti sa-l si faci tocana! Pe cind sclava asta fara ceva dinti nu e buna deloc sa o maninci, si nici untura nu poti sa faci din ea !
Hohotele privitorilor se amplifica. Raspunsul vinzatorului le-a placut.
-Nu zic ca n-o fi avind si calitati, recunoaste cu greu femeia, dar pe criza asta de parale, zece sesterti mi se pare... Razboaie nu mai sint, de unde sa scoata bietul om zece sesterti pentru o cioara de sclav ?...
-Poate n-or fi razboaie, dar de negutzatorit tot se poate negutzatori! Griul se cauta, ca si poamele! face barbatul. Zau, nu-i mult zece sesterti: am dat cu doisprezece una fara nici un dinte in gura!
-Daca nu maninca se sfrijeste si nu mai e buna de munca, spune hotarita tzaranca. Iti dau pe ea sase!
-Pe Juppiter! se sufoca vinzatorul de indignare, sase sesterti pe o sclava sanatoasa! Glumesti, femeie! Unde ai mai auzit de un asemenea pretz?!
-Am mai avut o sclava, ceva mai batriioara, pe care am luat-o cu patru! Dar mi-a murit acum o luna, si caut alta!
-Patru sesterti! se mira omul. Nu-i de mirare ca a murit: a murit de rusine ca a fost pretzuita asa de putin! Asta face zece... ce sa mai vorbim! Fara cel putin noua, n-o dau nici mort!
-Sase!,,, Mai pun o jumate de sestert, asa, ca sa-ti fac o placere, dar mai mult nu dau!
-Sase sestertzi jumate! se tinguie omul. Pe toti demonii din Infern, n-o dau nici sa ma pici cu ceara! Da macar opt, sa am o zi mai buna, ca si la zece sestertzi pierd oricum!
...Si tirguiala continua tot asa, cu tzipete si imprecatzii de ambele parti, cu luarea ca martori a zeilor si demonilor. Sclava e smucita cind de unul, cind de altul, ca sa i se sublinieze calitatile sau defectele, iar privitorii ii iau in zeflemea pe amindoi. Numai sclava sta placida si docila, lasind sa-i fie pipaite madularele sa i se caste gura, sa fie trasa de urechi sau de mina, asteptind sa se termine gilceava si sa i se stabileasca pretzul. E rupta de foame ,si stie ca nu va primi hrana decit daca va fi vinduta, caci stapinul ei de acum e falit si e la fel de infometat ca si ea. Iar cumparatoarea e vicleana si priceputa in negutzatorie, si a mirosit ca vinzatorul are urgenta nevoie de parale!
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu