CASTRAREA ȘI EMASCULAREA ÎN BDSM (VI) -Cele patru faze de excitație

  Cele patru faze de excitație resimțite de o Stăpînă castratoare atunci cînd castrează sau emasculează un sclav sînt următoarele:
1-Planificarea operațiunii
2-Executarea acesteia propriu-zisă
3-Aftercare după operație
4-Rememorarea operațiunii și contemplarea trofeului

1- PLANIFICAREA CASTRĂRII. Deși nu s-ar crede, este o fază extrem de excitantă pentru Stăpîna care se hotărăște să-și facă rost de un servitor bun de emasculat. În această fază ea trebuie să descopere un amator de sclavie perpetuă dispus să se lase castrat de-a binelea pentru a putea rămîne în serviciul ei, trebuie să ducă muncă de convingere pentru a obține acordul scris al acestuia, se documentează asupra operației în sine, pregătește locul operației și instrumentarul ce urmează a fi utilizat, stabilește poziția în care va fi imobilizat sclavul, își torturează suplimentar viitorul servitor, jucîndu-se de-a castrarea fără însă să treacă la acte, dar torturîndu-l astfel psihic, etc...
  Trebuie precizat că întotdeauna Stăpîna își va castra singură sclavul, prin metode primitive ce amintesc de vechile torturi din era sclavagistă, fără nicio anestezie (pentru ca sclavul să sufere cît mai mult), și de obicei în cadrul unui ritual ce amintește de ritualurile inițiatice ale sectelor ezoterice.
  Aceste preparative, discuții de lămurire și convingere a sclavului, căutare a lui, obținere de instrumentar și informații medicale, pregătire a locului torturii, obținere de acord scris, tortura psihică suplimentară prin amînarea actului, vizualizare mentală a actului propriu/zis, etc.- sînt extraordinar de excitante pentru Domina respectivă și îi vor produce o stare de excitare permanentă, ce va fi depășită doar de actul emasculării propriu-zise. Jocul poate dura săptămîni întregi, sau chiar și luni, și este o fază delicioasă pentru orice Dominatoare.

  2-EMASCULAREA PROPRIU-ZISĂ

  Actul suprem, cel mai excitant, mai teribil și din nefericire și cel mai scurt al transformării sclavului din bărbat în eunuc. Fază ce trebuie pregătită cu minuție și profesionalism pînă la cele mai mici detalii, pentru ca totul să fie apoteotic. O simplă imobilizare și o tăiere brutală ar fi prea penibile: sclavi dispuși să renunțe la virilitatea lor sînt extrem e puțini, și spectacolul trebuie să rămînă pe vecie memorabil atît pentru Stăpînă, cît și pentru sclav.
  După cîteva săptămîni sau luni, timp în care se va stabili pînă în cel mai mic detaliu ce urmează a fi făcut, și cînd, la fiecare ședință de tortură, vor fi create de fiecare dată condițiile și ambianța specifică unei operații de castrare ( sclavul fiind imobilizat ca pentru castrare, dezinfectarea organelor genitale raderea sau epilarea părului, prezența ustensilelor chirurgicale pe masa alăturată, muzică rituală în surdină, chestionarea sclavului despre cum crede că se va simți după ce va fi castrat, etc..), deci după multă tortură psihică atît de delicioasă -începe marele act.
  Stăpîna -eventual asistată de altă stăpînă sau sclav/ă asistent/ă, trece la efectuarea ritualului magic ce va schimba definitiv soarta sclavului aflat în mîinile ei . Castrarea propriu-zisă are loc -după cum am precizat mai înainte- fără anestezie, în poziție penibilă și de obicei pe un fundal sonor adecvat, după înfăptuirea unui ritual magic de ofrandă a bărbăției sclavului pentru o zeiță a Dominației.
  După ce sclavul este iarași imobilizat în poziția aleasă de Stăpînă pentru operație, acesta este informat ca de această dată nu va mai fi prefăcătorie, ci se va trece la fapte. În funcție de tipul de castrare operat, organele genitale și zona înconjurătoare sînt dezinfectate, iar operația are loc după cum am mai spus, prin metode primitive, însă totuși sigure. Testiculele sînt fie extirpate în felul în care sînt extirpate testiculele unui porc, fie retezate cu tot cu scrot (de regulă). Iar dacă se optează pentru varianta emasculării totale, la baza sexului se face un garou de sfoară și apoi tot sexul este retezat de la bază, de obicei cu un cuțit obișnuit, dar bine sterilizat.Unele Stăpîne au obiceiul să lingă locul castrării, pentru a se delecta cu sîngele scurs. Altele ling lacrimile de durere neprefăcută ce se scurg pe obrajii sclavului, căci asemenea lacrimi au un gust foarte bun. Dar sînt și Stăpîne castratoare ce au obiceiul de a suge penisul sclavului ce urmează să fie castrat, pentru a se delecta cu ultima lui spermă...
  Cauterizarea rănii se face tot prin metode veterinare, folosind pulberi sau loțiuni utilizate de veterinari pentru cauterizarea rănilor la vitele mari. Sclavul trebuie să fie în permanență conștient de inferioritatea sa și să nu pretindă drepturi umane, căci nici mai apoi, în serviciul Stăpînei, nu le va primi. Mai apoi sclavul este culcat într-un pat special pregătit și lasat să se odihnească și să-și revină în simțiri, căci de obicei leșină, mai ales în cazul emasculărilor totale. De asemenea ,Stăpîna sau vreun alt slujitor al acesteia va trebui să îl supravegheze permanent, pentru a interveni în caz de complicații, căci riscul de septicemie sau accidentare cauzată de slăbiciune este foarte ridicat.
  De asemenea, trofeul dobîndit cu acest prilej trebuie preparat pentru a fi conservat, căci mai tîrziu va constitui un motiv de mîndrie pentru Stăpînă și o dovadă a puterii ei. Borcanul cu formol trebuie pregătit din timp, și se va verifica etanșeitatea lui.
  La fel, camera destinată sclavului trebuie să fie pusă la punct pentru a-și primi noul locatar. Ea trebuie să conțină, în afara mobilierului obișnuit, și niște dispozitive de tortură, pe care să poată fi torturat sclavul atunci cînd este pedepsit. Nimic nu trebuie trecut cu vederea!
  Această fază este cea și cea mai excitantă pentru Stăpînă dintre toate, căci implică cea mai mare doză de adrenalină dintre toate. Se pot uita multe ședințe, multe chipuri și multe evenimente, dar ziua în care ți-ai castrat efectiv sclavul nu ai cum să o uiți!

3-AFTERCARE DUPĂ OPERAȚIE.

  Una dintre cele mai lungi și mai excitante faze ale castrării unui sclav. În această fază sclavul castrat trebuie îngrijit, supravegheat și observat în permanență. De data aceasta sclavul este tratat mai omenește, nu mai este abuzat, repezit, invectivat,etc.. Trebuie să-și revină cît mai repede și mai complet, deci are nevoie de calm și iniște sufletească, iar Stăpîna îl privește ca pe un copil nou-născut, ce trebuie ocrotit, supravegheat și învățat. Unele Stapîne castratoare , la începutul acestei perioade de convalescență își hrănesc sclavul castrat cu biberonul, ca pe un bebeluș nou intrat în viață.
   Este singura dată în toată viața lui de sclav, cînd noul servitor poate avea pretenții, mofturi, cerințe neobișnuite, căci Stăpîna îl va trata cu indulgență pînă la restabilirea sa totală. Sclavul este bine hrănit,bine îngrijit, lăsat să se odihnească în liniște iar Stăpîna sa este în această perioadă o veritabilă infirmieră. Excitația oferită atît de îngrijirea sclavului, cît și de observarea transformării sclavului în eunuc, precum și modificările corporale survenite în urma operației de castrare este extrem de delicioasă. Sclavul castrat trebuie supravegheat pentru a nu se infecta sau răni suplimentar, pentru a nu se sinucide pe fondul vreunei depresii (pericol foarte probabil), pentru a nu fugi și a fi eventual descoperit în halul în care se află, pentru a fi sigură că își va învăța îndatoririle de servitor, etc... De asemenea, fazele cicatrizării rănii și transformările sexuale survenite după operație pot fi extrem de excitante pentru Stăpînă.
  La finalul perioadei de convalescență, după ce sclavul a fost învățat tot ce are de făcut în calitate de servitor permanent al Stăpînei sale, el va semna un contract de servitute, prin care se declară de acord să devină servitor pe viață a Dominei, și își intră în pîine.

4-REMEMORAREA OPERAȚIUNII ȘI CONTEMPLAREA TROFEULUI

Mult timp după ce sclavul a intrat definitiv în serviciu, Stăpîna poate să își reamintească scenele castrării propriu-zise ,și să se excite rememorînd acele scene. Vanitatea ei ajunge la culme mai ales cînd contemplă trofeul obținut cu acel prilej, sau cînd îl prezintă altor Dominatoare sau chiar și altor sclavi. Borcanul cu resturi sexuale poate constitui un argument în plus pentru ca sclavii torturați în fața sa să fie îngroziți de-a binelea și să execute orbește orice ordin, ca și prezentarea sclavului castrat în cadrul acelor ședințe.
  Servitorul ei de fapt nici nu mai este un sclav sexual, ci doar un om de încredere absolută și un asistent la ședințele de tortură a altor sclavi, însă și cel care se va afla permanent în preajma Stăpînei, umbra ei preaplecată. Chinul îndurat de acesta datorită disprețului permanent cu care îl tratează Stăpîna este pentru el foarte plăcut, iar prezernța permanentă a Stăpînei lîngă el este un balsam care îl face să nu își dorească o altă soartă. Iar puținele ședințe de tortură de care va mai avea parte îl vor umple de fericire.
  Iar ea, Doamna care a schimbat destinul său de sclav, va retrăi multă vreme excitația neobișnuită ori de cîte ori va contempla schimbările survenite la sclav și își va aduce aminte de experiența ce a ridicat-o asupra altor femei și Dominatoare.

 Iată deci de ce există Stăpîne care riscă să ajungă la închisoare, permițîndu-și să comită un delict grav, pedepsit de toate Codurile Penale ale țărilor civilizate, și de ce există pe lume mulți bărbați castrați sau chiar emasculați total prin metode BDSM. Și iată și motivul pentru care Stăpînele respective ajung să își castreze sclavii ce urmează să le devină servitori.