CASTRAREA ȘI EMASCULAREA ÎN BDSM (VII) -Sclavii sexuali masochiști

SCLAVII MASOCHIȘTI

Spre deosebire de Stăpînele lor, sclavii masochiști au un alt mod de gîndire și de apreciere a valorii lor proprii. Dacă Dominatoarele se consideră bărbați duri întemnițați în trupuri de femei, ei, sclavii masochiști se consideră femei inferioare născute cu trupuri de bărbat, și simt nevoia să-și bată joc de aceste trupuri, obligîndu-le să se comporte ca niște trupuri de femeie inferioară, dar utilizîndu-le contra naturii, lăsîndu-se posedați de femei, dar și de bărbați, acceptînd să li se anuleze virilitatea, potența, condiția lor de bărbați și de parteneri de sex, căci ei numai din suferință pot obține plăcere. Cu cît mai mare este suferința, înjosirea, decăderea, șocul îndurat, cu atît mai mare va fi plăcerea pe care o vor resimți ei mai apoi, după ce se termină ședințele de umilire și tortură. Dorința lor de înjosire personală este atît de mare încît sînt dispuși chiar să încerce și cele mai extravagante, dureroase sau periculoase tehnici, mergînd pînă la expunere rușinoasă în public, electrocutare, rănire sau chiar și mutilare. Sadomasochismul nu ar putea exista fără acești sclavi sexuali atît de devotați, căci Stăpînii de ambele sexe nu și-ar putea exercita talentele de chinuitori profesioniști decît pe persoane neinițiate, fără acceptul acestora, iar acest lucru ar face din ei niște criminali periculoși.

  Masochiștii sînt singurii sclavi sexuali care sînt dispuși să renunțe de-a binelea la virilitatea lor, acceptînd să se lase castrați sau emasculați. Fac acest lucru dacă Stăpîna lor -sau chiar Stăpînul lor- le impun această condiție pentru a-i accepta ca servitori pe viață, căci în general doar așa pot rămîne în serviciul acestora, și pot să îmbine utilul cu plăcutul, avînd posibilitatea să practice tehnicile preferate dar să aibă și o existență asigurată lîngă Stăpînii preferați și venerați. Căci altfel, avîndu-se în vedere materialismul pronunțat al Dominatorilor profesioniști (singurii capabili să ofere acestor sclavi plăceri cu ajutorul tehnicilor dure și periculoase) acești sclavi ar trebui să dispună de fonduri substanțiale pentru a-și putea satisface nevoia de suferință sexuală, atît de dorită și gustată. Și foarte mulți dintre ei nu reușesc să dețină fonduri suficiente, iar suferința obținută din conștientizarea faptului că au fost decăzuți din rangul de bărbați îi face să accepte să renunțe la masculinitate în schimbul unei servituți pe viață, dar în condiții BDSM.
  În plus, odată cu castrarea, sclavul poate avea noi experiențe sexuale specifice, și poate juca roluri noi. Dacă este emasculat total, de exemplu, poate fi cu ușurință travestit în fată, mai ales dacă are și aspect mai feminin. Sau poate fi penetrat în uretera lărgită cu diverse obiecte. Sau dacă este doar castrat testicular, poate deveni partener de jocuri sexuale ale lesbienelor, de care puțini bărbați pot avea parte. Etc... În plus, sclavii castrați devin cei mai de încredere servitori ai Stăpînelor lor, singurii în care acestea pot avea încredere absolută și în mîinile cărora ele își pot încredința viața și averea lor.

PORTRETUL-TIP AL SCLAVULUI SERVITOR BDSM CASTRAT

Oricît ar părea de curios, nu orice sclav care dorește și solicită să fie castrat sau emasculat va fi cu necesitate și acceptat. De asemenea, dat fiind faptul că castrarea este o operație de mutilare pedepsită de lege (ca să nu mai vorbim de castrarea BDSM, care e și periculoasă și degradantă) ea nu se poate realiza oricum, ci numai după un anumit protocol foarte strict, care să înlăture eventualele responsabilități penale și neplăceri sociale.
  Astfel, uzanțele nescrise cer ca bărbatul care dorește și acceptă să fie castrat să fie sănătos din punct de vedere fizic și psihic, să aibă cel puțin 35 de ani, să conștientizeze toate riscurile pe care le presupune o astfel de operație asupra persoanei sale, să își dea acordul verbal și scris pentru aceasta, și să fie acceptat ca servitor pe viață pe bază de contract după operație.
 Nu trebuie să fie castrați efectiv tinerii sub 35 de ani, care nu și-au trăit încă sexualitatea, decît dacă au fost în serviciul Stăpînelor respective cel puțin cinci ani și își exprimă dorința de a fi castrați expres. Nu sînt castrați, de asemenea cei cu probleme psihice evidente, sau cu tare fizice grave, căci legea nu le recunoaște discernămîntul și castrarea lor va fi văzută ca o mutilare impusă. Sclavul ce urmează să fie castrat trebuie să fie pe deplin conștient de riscurile pe care le presupune operația, și trebuiesc duse lungi discuții cu el, în care să i se explice clar ce va pierde și cît de dureroasă și umilitoare va fi operația, executată prin metode BDSM. De asemenea, e bine ca în prealabil să ia parte la niște ședințe speciale la care să se simuleze castrarea, pentru a vedea dacă va rezista fizic și psihic, ba chiar și să fie pseudocastrat pentru o vreme (elastrator, mai ales), pentru a-și putea da seama despre modul în care se va simți după operație. Și mai ales nu trebuie să fie castrat dacă nu dorește să rămînă în serviciul definitiv al Stăpînei castratoare, căci dacă s-ar afla că a fost castrat poliția s-ar autosesiza din oficiu, deci viața lui socială trebuie să se sfîrșească în casa Stăpînei
 lui.
  Altfel, bărbați cu fantasma castrării sînt destul de mulți, însă puțini ajung să își satisfacă această fantezie, și foarte puțini sînt dispuși să se lase castrați prin metode BDSM.

Iată deci ce anume îi deosebește pe cei doi actori BDSM care sînt Stăpînele castratoare și sclavii masochiști ce doresc să fie castrați. Și, atîta vreme cît va exista sadomasochismul și BDSM-ul, asemenea sclavi-servitori castrați vor exista și ei, în ciuda lipsei de receptivitate a legilor și normelor sociale nescrise.