Cum am devenit sadic profesionist III

După experiența avută cu cei doi sclavi din Maramureș, și în urma lecturării lucrării despre dominare, mi-am schimbat total atitudinea. Am început să caut mai ales sclavi puternici, cu dotare sexuală foarte mare, musculoși pe cît posibil, sau femei uriașe, opulente, cărora îmi făcea deosebită plăcere să le simt carnația tremurînd sub tălpile mele. Am devenit disprețuitor, arogant, neîndurător cu sclavii, și foarte materialist, pe deasupra. Nu mă mai deplasam decît dacă mi se asigura transportul și doar dacă mi se promitea un tribut destul de consistent. Am observat abea atunci, cu stupoare, cît de puțini Dominatori existau pe piață, cît de doriți și căutați erau, și cît de mult se puteau coborî unii doar pentru a avea parte de o ședință de umilire. Și mi-am dat seama că nu avea rost să îmi pierd vremea cu toți nehaliții, care voiau tortură gratuită, din moment ce eu nu simțeam mare lucru cînd făceam sex cu ei. Modul în care se desfășurau ședințele de tortură și umilire mi s-au schimbat radical. Sexul a devenit complementar, practic fără importanța pe care i-o acordasem pînă atunci. Nu mă mai interesa să ofer plăcere, ci mai ales să ucid plăcerea din sclav/ă, să-i fac doar să sufere cu adevărat. Ședințele mi s-au lungit foarte mult, de la o oră-o oră jumătate, pînă la cinci-șase ore, ba uneori și zile întregi. Nu mai dădeam doi bani pe părerea sclavilor, aplicam doar ceea ce mi se părea mie nimerit și amuzant, și de obicei aplicam mai ales tehnici care știam că nu le fac nici o plăcere, ceea ce îi umilea cu adevărat. De exemplu, pe sclavii gay îi obligam să lingă pizdă de sclavă, mai ales bătrînă, pe cei hetero să își sugă penisurile între ei, îi forțam să înghită urină, să mănînce direct de pe podea, îi penetram cu dildouri groase pe cei care se plîngeau că au curul prea stîmt... Am început să aplic tehnici din ce în ce mai dureroase, făcînd în așa fel încît să îmi aduc sclavii pînă aproape de leșin.
  Bineînțeles că, devenind materialist, am pierdut majoritatea foștilor mei sclavi, peste nouăzeci la sută, căci sărăcia era încă foarte mare. Dar am început să am acces în lumea înaltă, a bancherilor, afaceriștilor, sportivilor, vedetelor de presă, artiștilor, mafioților, politicienilor, etc... Aceștia știau să plătească bine pentru atitudine reală, iar modul disprețuitor în care îi tratam mă făcea căutat, căci eram un soi de curiozitate a momentului. Îi uimea mai ales disprețul meu față de bani, căci eram în stare să-l dau dracului pe bancherul Cutare cu toți banii lui, dacă nu se comporta cum trebuie în ședință. De multe ori am plecat plin de draci și cu buzunarul gol chiar în mijlocul unei ședințe, doar pentru că eram deranjat de intervenția vreunui slujbaș al patronului pe care îl torturam.
 Totuși, să nu se creadă că făceam avere cu tributurile mele. Cum am mai spus, lumea era foarte săracă, și în general nu primeam prea mulți bani peșin. De cele mai multe ori trebuia să mă mulțumesc cu diverse obiecte, alimente, servicii. Am primit odată o jumătate de porc de la un sclav din Alexandria, și era să-mi dau duhul cărînd carnea de la stație acasă. Altădată un patron de la centrul en-gros din Chitila mi-a dat o cutie de banane, de-am mîncat două săptămîni la ele. Am primit haine, bocanci, un geamantan, bani vechi și străini ( colecționam așa ceva), reviste străine, cartele de telefon, un covor, un șezlong,etc.. Dar am avut parte și de vacanțe la mare sau la munte, mese la restaurant, casete video și audio, ciocolată, dulceață, sticle cu băuturi fine, cărți, etc... Mulți voiau să mă „plătească„ în lucruri de care nu aveau nevoie, și asta mă enerva la culme. Dar nu eram chiar așa de materialist, și mai ales cuplurile le torturam practic gratuit, doar în schimbul transportului și a tratației. Eram pe val, ce mai, și credeam că voi rămîne acolo. Dar soarta avea să îmi joace o festă urîtă de tot.

O ȘEDINȚĂ CU TOTUL NECONSENSUALĂ
Atitudinea mea sigur că supăra pe mulți. Există tipi care consideră că oricine are preferințe sexuale diferite de ale majorității trebuie pedepsit, ostracizat, eliminat. Iar eu, deși nu eram tocmai un agresiv în societate, aveam să îmi fac o groază de dușmani, secreți sau pe față. Am început să primesc tot soiul de mesaje de amenințare, ba să fiu amenințat chiar și direct. Nu mă temeam, însă, practicam arte marțiale, și de mai multe ori i-am bătut măr pe cei care îndrăzniseră să mă provoace. Dar mesajele deveneau din ce în ce mai multe, ca şi provocările directe. Ca să scap de stresul lor, m-am mutat în Crîngaşi, sperînd că mi se va pierde urma. Vană speranţă!
  Într-o zi, am primit o invitaţie -cică- din partea unui cuplu tînăr, care mă invita la o şedinţă de tortură undeva în Bucureştii Noi, într-o clădire aflată în construcţie. M-am dus, cu maşina unor tipi, care s-au dovedit a fi nişte bătăuşi ordinari, ce voiau să îmi tăbăcească pielea. Cînd am intrat, cei trei care au intrat odată cu mine au înşfăcat cîte o bîtă de basseball, şi mi-au declarat, rînjind, că cel care avea să fie umilit şi bătut urma să fiu eu! Din nefericire pentru ei, eu aveam reflexe extraordinar de rapide în caz de primejdie, şi l-am atacat exact pe cel mai masiv dintre ei, pocnindu-l cu piciorul în burtă şi apoi în barbă, de a căzut ca o cîrpă. Profitînd de surpriza celorlalţi, i-am secerat şi pe ei, şi după ce i-am trosnit cum trebuie, i-am dezbrăcat şi i-am legat, împreună cu solidul, apoi le-am pus cîte un căluş din funie, şi apoi am început să-i "judec" cum se cuvine, bătîndu-i măr şi umilindu-i în fel şi chip. I-am bătut cu funia pînă ce a dat sîngele din ei, i-am plesnit cu o vargă peste tălpi pînă ce au leşinat de durere, i-am penetrat cu cele mai groase dildouri pe care le aveam, iar unuia i-am înfipt şi o bîtă în cur... Am urinat pe feţele lor, i-am obligat să îşi sugă unul altuia scula, le-am tras şi cîteva picioare în coaie... Eram aşa de pornit, încît eram în stare să-i şi castrez de-a binelea, noroc că mi-am dat seama că nu eram departe de puşcărie!
  Ceilalţi doi tipi, ce rămăseseră de pază lîngă maşină, credeau că eu sînt cel care geme şi se vaită, şi unul chiar a strigat să o lase mai moale, că s-ar putea să mor! :)) Cînd am considerat că i-am exterminat destul pe cei trei nefericiţi, am înşfăcat o bîtă şi m-am repezit după cei de la pază, dar am făcut prea mult zgomot, iar ăia doi au luat-o la sănătoasa înainte să îi pot eu ajunge. Nu mai spun că eram şi groaznic de obosit, şi oricum nu i-aş fi putut prinde. M-am întors ofuscat şi plin de draci, şi, după ce i-am mai altoit un pic pe cei trei foşti bătăuşi macho, mi-am luat catrafusele şi m-am cărat la iuţeală. Mă şi temeam -ce-i drept- că idioţii ăia doi ar fi putut să vină cu vreo gaşcă de vreo cinşpe- douăzeci de haimanale, şi nu aveam cum să rezist .Am încercat să deschid maşina, dar nu aveam cheile, şi oricum nu aveam permis şi numai de probleme cu poliţia nu-mi mai ardea. Am plecat. Mai apoi am aflat că tipii erau din galeria lui Dinamo, deci ofensa era uriaşă. Dar răul fusese deja făcut...

Bye-Bye BUCUREȘTI!
După faza cu bătăușii am început să fiu mai prudent, nu mă mai duceam chiar oriunde. Amenințările au devenit din ce în ce mai dese și ostentative. Am fost amenințat cu cuțitul, mi s-a transmis că există vreo cîțiva tipi dispuși să mă arunce din tren sau în fața tramvaiului, să îmi toarne otravă în mîncare, să-mi dea foc... Ca să mai scap de stres, m-am mutat la Galați, dar reveneam des la București, unde mă întîlneam doar cu sclavi siguri, în locuri sigure. Tot Capitala rămîne fieful sadomasochiștilor, și cea mai bună piață!
  Într-o zi, pe cînd mă duceam spre locația mea de pe malul Lacului Morii, am auzit un scrîșnet de mașină, și de-abea am avut timp să mă feresc de o Dacie albă care încercase evident să mă facă pilaf. Am apucat să văd lîngă șofer moaca unuia din tipii care rămăseseră de pază cînd cu bătăușii, și l-am văzut cum înjura de mama focului că mă rataseră. Mi-am dat seama atunci că Bucureștiul nu-mi mai pria deloc, și era chiar cazul să îmi pierd urma cel puțin cîțiva ani. Puteam să mă lupt chiar și cu mai mulți bătăuși deodată, dar cum mă puteam lupta cu o mașină, sau și mai rău: cu un camion?!  Am lichidat deci toate afacerile din București, și am tăiat-o prin țară, mai ales prin sate din Muntenia, Dobrogea și Moldova. Am rupt orice legătură chiar și cu foștii mei sclavi, căci aflasem că unii dintre ei ofereau informații despre mine, și nu voiam să risc. Am încercat să duc o viață sexuală obișnuită, mai mult hetero, dar sexul obișnuit mi se pare searbăd. După vreo doisprezece ani, m-am hotărît să revin în BDSM (cum îi spune acum), dar începuturile sînt grele și șovăitoare, iar comunitatea BDSM e foarte dezbinată și lipsită de un plan de acțiune. Ca să fii sadic veritabil azi, înseamnă să riști foarte mult. Nu mai spun că nu mai există nici vreun forum serios pentru discuții de gen ,și nici locuri de întîlnire specifice, unde să îți poți expune fanteziile în siguranță. Acest blog își propune tocmai să facă ordine în lumea sadomasochistă și să ofere un plan de acțiune pentru legalizarea BDSM, dar și să popularizeze acei termeni nu prea bine cunoscuți, dar care deosebesc sadomasochismul de alte categorii sexuale.
   Rămîne doar de văzut în ce măsură voi putea să duc la îndeplinire acest vis al meu și -nu mă îndoiesc- al majorității sadomasochiștilor din România. Sper că voi găsi totuși ajutor în acest demers. Cine se mai înscrie la cuvînt?

P.S.: La București nu am mai călcat nici pînă azi. Chiar dacă au trecut vreo cinșpe ani de la întîlnirea cu surprize, tot nu am prea multă încredere în condițiile de acolo!