Cum am devenit sadic profesionist I

După semi-eșecul cu Adrian/Andrei, au continuat alte cîteva semi-eșecuri cu alți aiuriți de soiul lui. Mă căutau mai ales tipi virgini, care habar nu aveau cu ce se mănîncă sadomaso, dar care credeau că a fi futut în cur e suprema umilință pe care o poate suporta un bărbat. Deși dădeam la greu anunțuri în care precizam clar că doresc tipi și tipe minioni/e și subțirei/le, parcă făcuseră înțelegere secretă toți lunganii și grăsanii din București să sară călare pe mine, că numai de din ăștia aveam parte! Și mai erau și pretențioși la culme, aveau tot soiul de fetișuri la fel de aiurite ca și ei, și eu eram foarte dezamăgit și iritat. Nu mai spun că practicam totul doar de amorul artei, și pierdeam o grămadă de parale doar ca să satisfac sexual niște muiști care își imaginau că eu sînt deosebit de încîntat că îmi sug pula niște handralăi pe care nimeni nu îi voia. Mi se acrise!
  Practicam în continuare doar chestii strict consensuale, cu limite bine stabilite, și acordam o atenție deosebită aspectului fizic și mai ales vîrstei. Am refuzat o mulțime de maturi, căci mi se păreau prea bătrîni, chiar dacă îmi ofereau spațiu si chiar erau dispuși să plătească. Refuzam însă cu indignare să mă las plătit, îmi plăteam deplasările, masa, cazarea... căci consideram -ca orice începător- că ceea ce făceam eu era sex, și nu eram vreo cocotă, să fiu plătit pentru plăcerea primită și oferită! :)) O singură dată am acceptat să mi se ramburseze drumul,căci mă dusesem tocmai la Suceava, cheltuisem peste limită, și nu îmi mai ajungeau banii. Dar pe drumul de întoarcere m-am simțit ca o cocotă ieftină!
  Îmi pusesem la punct trusa de instrumente, cumpărasem și niște ace de acupunctură plus niște bolduri mari, cu gămălii rotunde (foarte impresionante și dureroase), aveam și cîteva bice improvizate din funii împletite, un soi de dildo improvizat dintr-o coadă de mătură polizat și ceruit, mai multe curele, și chiar și un soi de kimono pe post de costum, plus o mască de pînză. Dar foloseam la greu tot ce găseam la fața locului: de la tigăi cu care plesneam sclavii peste buci, la tacîmuri cu cozi groase și rotunjite sau făcălețe cu care-i penetram, mături de care-i imobilizam, oale în care-i obligam să-și vîre genunchii și mîinile și să se tîrască așa prin încăpere, lenjerie feminină în care îi îmbrăcam, etc... Aveam de pe atunci o fantezie extraordinară, care mă făcea foarte căutat și gustat, putînd să utilizez cele mai neașteptate instrumente pentru a-mi mulțumi sclavii și poftele. Dar încă nu îmi utilizam la maximum potențialul, neavînd de unde învăța cum trebuie să se comporte un Stăpîn veritabil sau un sadic. Și încă mai aveam de așteptat...

DANIEL
 Daniel a fost primul meu sclav veritabil, și cel care corespundea cel mai mult cu dorințele mele. Un băiat frumușel, minion, suplu, dulce, cu pulică micuță și poponeț rotunjor... :o duceață! Mă simţeam extraordinar cînd îl posedam, îmi plăcea la culme să-i frămînt pulica în pumn în vreme ce îl penetram pe la spate sau întins pe spate, pe masă. Îi sărutam avid buzele plinuțe, și-l pupam peste tot, mușcîndu-l ușurel, făcîndu-l să țipe de plăcere. Era altceva, după seria neagră de lungani și grăsani care mă exasperaseră.
 Daniel era însă masochist veritabil, și jocurile mele cu el se terminau mai întotdeauna cu multe ace înfipte în locuri inedite, pe care mi le indica el, sau cu bătăi și biciuiri care mă cam speriau. De la o vreme îmi cerea să las limitele la o parte, să îmi dau drumul, să nu îi mai cer părerea și să las fantezia mea sadică să-și urmeze cursul, dar mie îmi era frică, și nu înțelegeam. Ceva mă ținea în loc, mă temeam că dacă voi depăși niște limite îi voi face rău și îl voi pierde. Pînă la urmă el a plecat, s-a mutat la Constanța, iar mai apoi a emigrat în Vest.

CORNEL
 Un alt sclav care mi-a marcat existența. Cornel era un culturist, un tip foarte puternic, însă și deosebit de blînd. Cînd l-am întîlnit prima dată, la el acasă, am fost speriat de masivitatea lui. Făceam și eu ceva culturism pe atunci, dar nu mă comparam nici pe departe cu musculosul ăla. Am vrut să o șterg, dar, simțind că nu am încredere, bietul Cornel a izbucnit în plîns și m-a implorat să nu îl abandonez, căci nu găsea nici o Stăpînă sau Stăpîn, și era disperat. S-a așezat în genunchi în fața mea și a dus mîinile la spate, și m-a implorat să îl leg și să îi fac orice vreau, căci nu va protesta. După cîteva clipe de nehotărîre, m-am decis să încerc totuși, și i-am legat la iuțeală mîinile și picioarele (aveam lațuri pregătite din timp, iar de la Daniel și alți sclavi învățasem să fac rapid legături antebraț pe antebraț), l-am dezbrăcat de halatul de baie pe care îl purta și l-am observat cu atenție. Avea și el o pulă cam ca a mea, dar cu ouă mai mici, epilat paste tot, însă Mamă-Doamne, ce mușchi mai avea! Îmi era chiar teamă că poate rupe funiile și să sară la mine să mi-o tragă! :)) Dar bietul Cornel era submisiv veritabil, și am fost foarte plăcut impresionat de plăcerea pe care am simțit-o posedîndu-l, în vreme ce îi frămîntam carnația musculoasă. Cur strîmt, buze dulci, carne plăcută de mușcat, docilitate neobișnuită pentru masivitatea lui... Un deliciu! Am revenit cu plăcere la el, știa să și gătească foarte bine, și uneori îl îmbrăcam în fată și-l puneam să gătească în lenjerie feminină. Era rezistent la lovituri, îl pălmuiam cu mare plăcere, ba rezista și la șuturile mele în cur, pe care ezitam să le dau altor sclavi. Îi plăcea mai ales să fie umilit, avea un vibrator, mai multe dildouri din cauciuc, și o dată am venit cu o sclavă care l-a posedat cu vibratorul agățat de o curea , în vreme ce el, rujat, cu mărgele și cercei, și în lenjerie feminină, servea masa. Însă, după o vreme, a plecat și el în Vest, înscriindu-se la un club de culturism de acolo. Cam așa au făcut cei mai mulți membri ai comunității LGBT de atunci, căci în epocă homosexualitatea era -teoretic- interzisă încă, iar BDSM-ul nu e recunoscut nici astăzi.

NADIA
Nadia a fost prima mea masochistă veritabilă, pe care mi-am exersat instinctele sadice la un nivel mult mai mare decît cel pe care îl avusesem pînă atunci. O fată înaltă, slabă, cu privire halucinantă, brunetă cu părul lung, mare iubitoare de suferință extremă. Ne-am întîlnit la o petrecere în casa unui sclav, și acele mele au impresionat-o, ca și forța palmelor mele. Îi plăcea să fie biciuită la sînge, și mai ales să fie lovită peste tălpi. O violam de-a dreptul, după ce o umpleam de sînge, în vreme ce ea mă înjura și mă porcărea în tot felul. Avea o colecție de bice ce ar stîrni invidia oricărei sadice de azi, cred că erau peste douăzeci, iar în beciul casei avea un adevărat atelier de tortură, cu tot soiul de instalații, pentru care plătise din greu, căci era foarte bogată. Părinții ei muriseră într-un accident, și ea stătea singură în casa aceea mare, doar o mătușă mai vizitînd-o. Nu știa deloc să gătească, și tocmai pentru talentele mele culinare mă agrea, mai mult. După ce o loveam și o posedam, îmi plăcea să întind mîncare pe corpul ei, și să ling mîncarea astfel expusă.   Făcea multe orgii, împreună cu alți masochiști, avea dildouri de toate mărimile, iar eu îi posedam și-i torturam sau îi obligam să se tortureze între ei. Le plăcea atitudinea mea, dar nu agreau temerile mele, căci nu aveam curaj să pun în aplicare chiar tot ce îmi cereau ei, de exemplu să-i lovesc cu piciorul în coaie, să-i fac să vomite, etc...
 Mătuşa Nadiei nu mă privea deloc cu ochi buni. Observase că, ori de cîte ori vin eu pe la ea, aceasta rămîne foarte obosită şi observase şi urmele de pe trupul ei, deci începuse să îşi pună întrebări. Pînă la urmă, a făcut în aşa fel încît Nadia să se mute în altă casă de-a ei, tocmai pe lîngă Timişoara, căci Nadia începuse să se drogheze, iar mătuşica cea paranoică avea impresia că eu încurajez sau chiar îi furnizez droguri Nadiei. M-a ameninţat că mă dă pe mîna poliţiei dacă o mai caut, aşa că am abandonat-o, mai ales că era şi distanţa uriaşă... Mi-a trimis cîteva scrisori disperate, dar pînă la urmă se pare că şi-a găsit un alt Stăpîn, căci nu m-a mai căutat.

Au fost, bineînţeles şi alţi sclavi care mi-au marcat existenţa, dar aceştia trei mi-au oferit cel mai mult în domeniul experienţei. Daniel m-a ajutat să îmi dau seama că limitele nu sînt aşa de importante în BDSM. Cornel m-a făcut să înţeleg că aspectul nu chiar aşa de important, şi că e mult mai excitant să posezi şi să umileşti persoane masive, căci izbînda e cu atît mai mare cu cît cel dominat e mai mare şi puternic. Iar Nadia mi-a demonstrat că se poate obţine plăcere din suferinţă adevărată, şi că un sadic poate fi iubit tocmai pentru suferinţa pe care o oferă, nu pentru sex.
  Dar, la vremea respectivă, eu încă nu îmi dădeam seama de importanţa experienţei cîştigate cu aceştia... Eram încă un novice.