CASTRAREA ȘI EMASCULAREA UMANĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI (V) -Castrarea în BDSM

DE CE SE PRACTICĂ CASTRAREA ÎN BDSM ?

  După cum se știe,afirmarea puterii în BDSM și mai ales în sadomasochism este o formă de dominare specifică, psihică și fizică, asupra sexualității altor persoane, care doresc să fie astfel dominate și să li se sublinieze caracterul de inferiori în raport cu dominanții. Acest lucru se realizează mai ales prin decăderea persoanelor dominate de la rangul de oameni și parteneri sexuali, la acela de animale inferioare și cîrpe biologice bune doar pentru satisfacerea necesităților fiziologice ale Stăpînilor. Metodele ce pot fi utilizate în acest scop sînt multiple, torturile și metodele de umilire fiind diverse, de la biciuire, imobilizare în poziții indecente, ardere cu fierul roșu, viol, sodomie sau urinare în gură, și pînă la sexul forțat cu animale, obligarea de a consuma fecale sau vomă, feminizare, lipsirea de simțuri sau electrocutarea. O atenție specială se acordă torturării organelor sexuale sau /și zonelor erogene (penis, testicule, vulvă, vagin, gură, limbă, clitoris, anus, colon, fese, sîni, etc.). Iar castrarea este una dintre formele supreme de umilire prin care cineva își poate afirma superioritatea sexuală și psihică asupra altcuiva, mai ales atunci cînd aceasta este realizată prim metode primitive și dureroase, ca și cînd ar fi executată pe niște animale vrednice de dispreț.

  Iar ca să putem înțelege de ce se practică castrarea sclavilor masculi de către femeile dominatoare trebuie să facem o analiză aprofundată asupra acestor două categorii de actori BDSM principali atît de deosebiți care sînt Dominatoarele și sclavii sexuali.

DOMINATOARELE BDSM

Mulți se întreabă cum este posibil ca niște femei -care prin definiție ar trebui să fie niște ființe fragile, iubitoare de frumos, gingașe, înclinate spre reverie și fără prea multă forță fizică- să devină atît de crude și perverse încît să ajungă să dorească să maltrateze, să umilească și să tortureze alte persoane, mai ales bărbați. Ca să putem înțelege mai bine acest lucru, este nevoie să intrăm un pic în psihologia femeilor dominante.

  Deși Stăpînele sînt persoane de sex feminin, avînd de obicei toate atributele uzuale ale feminității, și fiind de multe ori chiar femei gingașe și foarte frumoase, doar în aparență sînt ...femei. Chiar și cele mai fragile și mai slăbuțe Dominatoare sînt de fapt niște bărbați foarte duri care s-au trezit, printr-o ironie a sorții, în trupuri de femei, trupuri pe care le urăsc din răsputeri. Ele se consideră de fapt bărbați, și de aceea adoptă o atitudine masculină, îmbrăcîndu-se, vorbind și comportîndu-se cît mai masculin, deși știu să se folosească foarte bine și de farmecele feminine cu care le-a înzestrat natura pentru a-și atinge scopurile, financiare mai ales.
  Comportamentul lor sexual este însă total deosebit de cel al altor femei, dar și de cel al majorității bărbaților. Nu numai că vor să-și domine total partenerii de sex, dar pentru că își urăsc foarte tare trupurile de femei se răzbună pe soartă decăzîndu-i pe alți bărbați de la rangul de masculi virili la acela de femele inferioare și cîrpe biologice bune doar să le satisfacă necesitățile fiziologice. Pentru a-i transforma astfel, ele își violează anal partenerii masculini, îi imobilizează în poziții indecente și penibile, îi forțează să înghită flegmă, spermă, urină sau sînge menstrual, ori chiar fecale sau vomă, îi ard cu fierul încins sau cu țigara, îi sufocă cu pungi de plastic, îi lovesc cu biciul, cravașa, nuiaua sau bastonul, cu pumnii sau picioarele, îi îmbracă în femeie, îi obligă să se lase posedați sexual de alți bărbați sau chiar de animale, să se masturbeze în fața lor sau a altor femei, etc... Și mai ales, le place să tortureze organele genitale ale bărbaților (pe care ele nu le pot avea), lovindu-le înțepîndu-le, sugrumîndu-le, arzîndu-le, rănindu-le și uneori mergînd chiar și pînă la castrare.

  Însă de ce practică ele totuși așa ceva, în loc să practice sexul normal pentru o femeie? Ce simt ele deosebit față de alte femei practicînd cele prezentate mai sus, ce anume le excită în aceste practici, și de ce ?
  După cum am mai precizat, Dominatoarele sînt -în interiorul lor- niște bărbați foarte duri prizonieri în trupuri de femei. De aceea, actul sexual normal pentru trupurile lor feminine nu le crează nici un fel de plăcere, ci dimpotrivă: jenă și dezgust. Cînd fac sex cu un bărbat ce le posedă vaginal,

anal sau oral, se simt cam la fel cum s-ar simți niște bărbați heterosexuali convinși dacă ar fi forțați să facă sex în bătaie de joc cu alți bărbați. Dimpotrivă, cînd Dominatoarele posedă anal un bărbat sau chiar mai mulți, cînd le ascultă gîfîitul întretăiat în vreme ce ele pompează violent în anusul lor, cînd le simt în pumn testiculele zbătîndu-se neputincioase și penisul transformat într-un apendice inutil, cînd urinează cu dispreț în gura lor căscată ca un closet viu, cînd li se linge sîngele menstrual sau anusul murdar... -atunci ele se simt superioare oricărui bărbat de pe planetă, se simt ca niște zei superiori ce-și bat joc de neputința și de inferioritatea omului creat de ei.  Atunci sînt cuprinse de o stare de excitareasemănătoare celeia obținute în urma consumului de alcool foarte tare sau unui drog puternic, simt că plutesc printre zei și că reprezintă Voința Supremă ce zdrobește voințele mărunte ale muritorilor. Iar castrarea este una dintre formele supreme prin care o Dominatoare se poate simți superioară oricărui Masculin, e o formă de dominare supremă.

O EXALTARE NEOBIȘNUITĂ

  Contrar a ce s-ar crede, motivul pentru care Dominatoarele doresc să castreze un bărbat nu ține doar de excitația resimțită în momentul actului de emasculare propriu-zisă. Dacă Dominele s-ar excita doar cînd îndepărtează niște ouă sau o pulă întreagă, le-ar trebui cel puțin cîte un bărbat de castrat pe săptămînă, și ar nimeri sigur la închisoare sau la ospiciu pe cel puțin zece ani!  Nicio Stăpînă nu poate întreține o întreagă armată de servitori castrați, iar preferințele ei s-ar afla foarte repede, și cum castrarea este interzisă cu desăvîrșire în toată lumea civilizată (chiar și cea efectuată de medici, cu excepția cazurilor de urgență medicală) poliția ar intra repede pe fir, și chiar dacă emasculările ar fi strict consensuale, lucrurile ar sfîrși foarte prost, cu Stăpîna la închisoare iar sclavii castrați la ospiciu. Castrarea rămîne o operație executată extrem de rar, pregătită cu minuție, prin care Stăpîna își asigură servitori absolut fideli, în general nu mai mulți de doi-trei în întreaga sa carieră.
  Bineînțeles că ea ar putea să țină și servitori-bărbați, însă se înțelege că și actul castrării îi provoacă o stare de excitație deosebită, o experiență unică, de care va fi mîndră toată viața, ceva în sensul excitației pe care o simte un bătrîn luptător care își aduce aminte de momentul în care a distrus o cazemată cu o grenadă schimbînd cursul unei bătălii, a aruncat în aer un pod bine păzit sau a capturat un general inamic prestigios.
  De aceea, actul castrării în sine nu este singurul moment de excitație extremă pe care îl resimte Dominatoarea care înfăptuiește acest act. Putem chiar vorbi despre patru faze distincte de exaltare pentru care Stăpînele riscă să fie ostracizate și pedepsite drastic dacă s-ar afla că au castrat vreun bărbat. Aceste faze vor fi prezentate în articolul următor.