Cum am devenit sadic profesionist II

Eram în continuare... sclavul limitelor pe care mi le impusesem singur. Practicam totul consensual, acordam o mare atenție aspectului fizic și vîrstei, mă feream de tehnicile mult prea dureroase (cu excepția acelor, unde cunoșteam punctele de acupunctură generatoare de dureri intense), mă preocupa mai degrabă sexul, mă străduiam întotdeauna să îmi satisfac sexual și partenerii de jocuri, consideram că umilirea trebuie să fie mai degrabă mimată, ca rezultat al utilizării unor tehnici interzise sau rău văzute în societate, și nu acceptam deloc materialismul , considerînd că în sex doar plăcerea trebuie să fie răsplata pentru sexul oferit, indiferent cît de ciudat ar fi acesta. Lipsa de informare în domeniu ajuta și ea la instalarea acestei confuzii. Cu excepția unor informații ciupite din unele anunțuri de prin revistele pornografice, nu prea găseai informații despre ce e sadomaso și cu ce se mănîncă. Doar anumite povestiri porno mai prezentau subiectul, sau povestiri ale lui de Sade, dar mie mi se păreau mai degrabă chestii fantastice, ireale, imposibil de pus în practică. Nici măcar cele mai soft tehnici (bondage, spanking, foot fetish collar, sau hand job, de ex.) nu erau prezentate și explicate, darămi-te bastinado, uro, medical play ori CBT! În general, tonul revistelor porno era hetero și lesbi, acestea fiind cele mai acceptate de societatea postsocialistă a momentului, iar homo, sadomaso sau bizarul nu prea aveau loc, cu rare excepții.
 Mă și uimeau preferințele unora. De exemplu, o femeie a dat un anunţ că oferă uro sclavilor doritori (semna DOAMNA CU ŞAMPANIA), şi am fost uimit să văd cîţi inşi doreau... şampania dînsei. Eu încă nu puteam să admit să practic uro, căci mi se părea prea... scîrbos ( :))). Dar nici analingus nu lăsam să mi se facă, pentru că nu voiam să pup boturi care au lins un cur! De scato... ce să mai vorbim!  Noroc cu acele mele, unde devenisem profesionist de-a dreptul, căci acestea îmi aduceau... clientelă, ca să zic aşa, şi nu şomam deloc. Îmi luasem şi un job în publicitate, şi aveam ceva parale cu care mă puteam deplasa. Am ajuns astfel şi la Iaşi, Craiova, Lugoj, Babadag, Satu Mare, Reşiţa, Sibiu, Făgăraş, Braşov ,Corabia, Ţăndărei,etc... De multe ori mă deplasam degeaba, cei care trebuiau să mă aştepte lipsind sau neîndrăznind să se mai prezinte... O mizerie, ce mai! Mulţi bani am mai tocat de pomană!
  Simţeam însă că nu îmi foloseam tot potenţialul, că ar trebui să îmi depăşesc limitele, să las fantezia să îşi urmeze cursul... Masochiştii cu care mai discutam la orgiile la care luam parte îmi povesteau uneori despre experienţe care mie îmi făceau părul măciucă, dar lor li se păreau extrem de plăcute. Şedinţe de ballbusting, fireplay, uro hard, zoofilie impusă, fisting anal, vomă, etc... Eram îngrozit, dar în acelaşi timp simţeam şi o excitaţie neobişnuită, mai ales cînd îmi povesteau despre modul în care Stăpînele şi Stăpînii depăşeau cu neobişnuită uşurinţă limitele -inclusiv cele ale rezistenţei corporale- sau impuneau sclavilor tehnici pe care aceştia nu le ageau deloc. Mie încă îmi era frică, mă gîndeam că aş putea ajunge la puşcărie dacă ucid din greşeală sau chiar fac să leşine un sclav, dar eram grozav de impresionat de realizările acelor Dominatori. Mă făceau să visez, ce mai!
 Dar ce mă uimea cel mai mult era modul în care masochiştii respectivi acceptau să fie umiliţi şi posedaţi de persoane mult mai în vîrstă, sau deloc atractive sexual (consideram eu), ba să mai şi plătească pentru chinul îndurat :))) Cu asta mă dădeau gata, şi am avut multe discuţii în contradictoriu cu ei, direct sau prin scrisori, şi mă şocau prin felul în care ei prezentau sadomaso ca pe o relaţie non-sexuală, fără sentimentele obişnuite între parteneri ce fac amor sau sex, ba chiar ca un soi de relaţie bazată pe poziţii rigide de castă militară, în care superiorii nu simt decît dispreţ faţă de subalterni. Multe discuţii despre umilire am avut cu aceştia, şi tare greu am acceptat pînă la urmă definiţia că umilitor nu e ceea ce practici tu din plăcere dar este interzis de societate, ci ceea ce nu îţi place şi eşti forţat să faci!

O SCRISOARE NEOBIŞNUITĂ
Era prin 94 sau '95. Încă nu îmi depăşisem limitele, dar simţeam bine că nu îmi foloseam cum trebuie potenţialul. Relaţiile pe care le aveam atunci nu mă mai satisfăceau deloc.Sexul mi se părea searbăd, partidele de umilire mi se păreau cam trase la şapirograf şi neincitante, cheltuielile cu deplasările, prea mari. Simţeam nevoia de schimbare în viaţa mea sexuală, dar nu ştiam cum să fac . Am participat la cîteva orgii hetero şi gay, dar mă plictiseam mai dihai decît la cele sadomaso. Mă gîndeam să fac vreo schimbare, dar nu ştiam nici unde să mă îndrept, nici cum să încep. Eram sastisit, de-a dreptul!
  Într-o zi, după ce am plecat de la cursuri, am trecut pe la căsuţa mea poştală, şi am ridicat corespondenţa. Nu era internet, nu erau telefoane mobile, deci scrisorica era încă la putere! Printre obişnuitele mesaje de la amatorii de sex era şi o scrisoare de la doi submisivi din Maramureş, Ana şi Ion (nume fictive), căsătoriţi, ea de 58 şi el de 62 de ani, parcă (sau invers), proprietari ai unei mici ferme, ambii masochişti, care îmi propuneau să vin pînă la ei, căci le stîrnisem interesul, mai ales cu acele mele. Căutau de multă vreme un sadic veritabil, şi încă nu găsiseră ,prin zona lor. Din descrierea lor, ambii erau cam grăsuţi, deci nu prezentau în nici un caz interes pentru mine. Le -am răspuns deci politicos că nu îmi plac nici graşii, nici nu fac sex cu persoane în vîrstă, Maramureşul fiind şi departe... deci nu renta să mă deplasez de pomană!
  Îi şi uitasem, căci mă pregăteam pentru sesiune, deci aveam altele pe cap, dar am primit o nouă invitaţie de la ei. Îmi răspundeau că nu îi interesează sexul sau plăcerea, ci doar umilinţa şi suferinţa. Îmi propuneau să îmi petrec o parte din vacanţă la ei, pe cheltuiala lor, ba chiar se şi ofereau să îmi şi ofere bani pentru şedinţele mele (atunci am aflat de termenul de şedinţă, diferit de partidă), dar şi acces la revistele lor de gen, de unde mă puteam documenta. Am răspuns iritat că nu sînt cocotă, să fiu plătit, şi nici nu văd cam cum ar putea decurge o "şedinţă" fără sex, dar documentaţia celor doi m-a cam pus pe gînduri. Mai frunzărisem vreo două reviste de gen, şi mi se păreau foarte instructive, deci parcă ar fi rentat şi o vizită prin zona aceea.... Poate cînd aş fi vizitat şi alţi sclavi de pe-acolo...
 Nici nu terminasem bine sesiunea, cînd am primit iar o scrisoare de la ei. Îmi trimiteau un set de poze cu ei şi casa lor (pozele cu ei dezbrăcaţi nu m-au impresionat deloc pozitiv), dar şi cu revistele şi lucrările despre sadomaso pe care le aveau, şi -ceea ce m-a dat gata- o colecţie de dildouri de lemn realizate de Ion la strung, şi nişte bice artizanale minunat lucrate, iar cei doi îmi propuneau să îmi ofere gratis asemenea instrumente ca tribut pentru bunăvoinţa mea. Nu era nevoie să fac sex cu ei, voiau -cică- doar să mă cunoască personal, să discutăm, să ne cunoaştem... Îmi prezentau şi o listă de mîncăruri de îmi lăsa gura apă, îmi prezentau pitorescul zonei...
  Cu asta m-au dat gata. Dacă banii şi mîncarea nu mă prea atrăgeau, publicaţiile şi mai ales dildourile alea nemaipomenite m-au hotărît să le fac o vizită.

DOI MASOCHIȘTI PROFESIONIȘTI
 Cam prin august, după ce mi-am pus lucrurile la punct în București, am plecat spre Maramureș. Aveam cu mine mica mea trusă de instrumente, bani suficienți pentru drum dus-întors, o curiozitate nesatisfăcută și o poftă nebună de a vedea revistele și instrumentarul celor doi. Puseserăm totul la cale împreună prin scrisori și telefon, dar mă întrebam cum naiba o să se desfășoare vizita aia neobișnuită și cam cum va trebui să mă comport cu două persoane în vîrstă pe post de sclavi. Mă făceau să mă gîndesc la bunicii mei, și încă nu eram obișnuit să gîndesc sclavii ca pe niște persoane inferioare, deci eram cam tulburat...
  Într-o duminică dimineață, trenul personal mă lăsa într-o haltă pitorească, pe mine și geamantanul meu, și visurile mele perverse. În haltă mă aștepta un soi de droșcă cu un cal, mînată de un băietănaș de vreo șaișpe-șapteșpe ani, pe care l-aș fi crăcit cu mare plăcere, dar care era cioban la stîna celor doi, și avea să plece imediat ce mă lăsa la fermă, spre marea mea dezamăgire. El habar nu avea că patronii săi erau așa de ciudați în preferințele lor sexuale, și se pare că nici nu agrea altceva decît sexul hetero. Primirea pe care mi-au făcut-o cei doi sclavi a fost însă memorabilă. Mi se ploconeau înainte, ca în fața unui împărat, nici nu îndrăzneau să mă atingă, nu mă priveau deloc în ochi, mi-au sărutat mîinile de parcă eram vreun episcop sau mitropolit, și nu mai știau ce să facă ca să mă mulțumească... Eram foarte stînjenit, sclavii de la București erau mult mai degajați, și fiind vorba de niște persoane în vîrstă, mă simțeam foarte la nelalocul meu. Am încercat chiar să le spun că nu este necesar să mă trateze chiar ca pe un împărat, dar răspunsul Anei mi s-a întipărit pe veci în memorie: ”Dar nu, Stăpîne, orice Stăpîn este Împărat peste sclavii lui, și aceștia îi datorează supunere oarbă, oricît de bătrîni și respectabili ar părea ei!”
  Nu prea m-am lămurit atunci cam ce trebuia să însemne asta, dar le-am spus celor doi că mi-e foame și sînt obosit, și că aș vrea să și citesc ceva de gen, pînă seara, cînd aveam să și discutăm pe îndelete. Bucuroși că îi bag în seamă, bătrîneii (așa consideram eu orice persoană de peste 55 de ani), s-au grăbit să întindă masa și mi-au servit mîncăruri minunate, de îmi lăsa gura apă. Mai ales niște plăcinte cu smîntînă și mărar au fost delicioase, și dacă nu eram atent, nu m-aș mai fi putut ridica de la masă, așa eram de ghiftuit!
  După masă, am luat un teanc de publicații BDSM și m-am dus în camera de oaspeți, pregătită special pentru mine. Am răsfoit un pic revistele, apoi am adormit, cu capul plin de imagini sadomaso și cu burta plină. Am dormit cred, vreo patru ore, eram obosit de drum și de atîta mîncare, și după ce m-am trezit am început să citesc materialul de specialitate. Erau acolo vreo doisprezece reviste, majoritatea germane și englezești, cu o mulțime de poze faine, care mă excitau teribil. Mai erau și o grămadă de articole -în parte traduse-, despre dominare, sclavie, poziții, tehnici de tortură... Dar ceea ce era cel mai interesant, era o traducere a unei lucrări adresate Dominelor, scrisă de o englezoaică sau americană, și care se numea -aproximativ- CUM SĂ ÎȚI TORTUREZI SCLAVUL sau cam așa ceva. Bătrînul avea originalul în limba germană, și o tradusese scriind la o mașină portabilă de scris, și nu știu cît de corect era tradusă, dar am învățat enorm din ea. Acolo apăreau termeni care mă șocau atunci, ca dispreț, tribut, supunere oarbă, depășirea limitelor, orgasm denial, extaz, CBT, strap-on,vomă, vampirism, sex cu animale,etc... etc... Apăreau acolo poziții de început, poziții pentru uro, tehnici de utilizare a mobilierului pentru imobilizări, aparate pentru electrostimulare, etc... O adevărată Biblie pentru sadomasochiști! Acolo am citit despre faptul ca adevărații Stăpîni îi tratează pe sclavi ca pe niște animale demne de dispreț, că sexul cu ei este de fapt nedemn, că ei trebuie să îndeplinească orice sarcină și nu au dreptul să protesteze, etc...
  Începeam să înțeleg atunci atitudinea lui Daniel, care îmi cerea să îmi depășesc limitele, sau a altor masochiști vizavi de umilire și plăcere, ori atitudinea servilă și speriată a lui Ion și a Anei. Și încetul cu încetul începea să se nască în mine o nouă atitudine, total alta decît cea pe care o avusesem pînă atunci. Ca să verific dacă chiar cei doi mi se vor supune la nivelul pe care mi-l promiseseră, am chemat-o pe femeie și am început să o pipăi pe picioare, pulpe, buci și pizdă, cu o singură mînă, pîndindu-i reacțiile, mai ales că eram și excitat la culme. Spre surprinderea mea , bătrîna nu a protestat în nici un fel, ba și-a și flexat picioarele ca s-o pot pipăi mai bine. Bine excitat, am pus-o capră cu mîinile sprijinite de pat și am posedat-o cu furie, pînă ce am ejaculat, plin de draci. Iar mai apoi, am pus-o să îngenuncheze, și pentru prima dată în cariera mea de Dominator, am urinat în gura ei pofticioasă. Am observat că a înghițit urina cu deosebită plăcere, sugînd chiar și ultima picătură, ceea ce mi-a produs o senzație neobișnuit de plăcută. De altfel, după aceea, cît timp am rămas la ei, am urinat doar în gurile lor.
  M-am culcat mulțumit la loc, și am mai dormit vreo trei ore, trezindu-mă de-abea seara, cam pe la nouă. Eram acum perfect odihnit, și după ce am mîncat iarăși, am pus la punct împreună cu cei doi un plan de desfășurare a unei ședințe-maraton, o ședință cu posturi permanente, în care urma să utilizez cam tot ce era în arsenalul BDSM al unui sadic experimentat. Sclavul Ion mi-a prezentat trusa lui de instrumente, net superioară celei a mea, plus o grămadă de dispozitive de tortură pe care aveam să le verific în zilele ce aveau să urmeze. I-am cerut să îmi dea lămuriri despre articolele și traducerile care mă interesau, în special în legătură cu anumiți termeni necunoscuți mie, și am fost impresionat de erudiția lui în domeniu. Am discutat așa pîna pe la vreo două noaptea, și înainte să mă culc i-am cerut sclavului să îmi sugă scula, și am urinat apoi și în gura lui. Depășisem o barieră.

CEA MAI LUNGĂ ȘEDINȚĂ
Începînd de a doua zi,atitudinea mea era alta. Cei doi au rămas permanent dezbrăcați (deși imaginea trupurilor lor cam rotofeie nu mi se părea prea excitantă), îi loveam și-i insultam în mod permanent, urinam doar în gurile lor, și pentru prima dată am lăsat pe cineva să mă lingă în cur, senzația fiind într-adevăr extraordinară. Îi legam seara pe amîndoi și-i obligam să se culce cu mîinile la spate, pe un țol întins pe jos, și-i obligam să mănînce tot cu mîinile la spate, din strachini puse pe jos, apoi să își lingă resturile de mîncare de pe obraji. I-am pus să facă sluj, ca niște căței, ba chiar să și latre, de s-au stîrnit și cîinii cei adevărați din curte (aveau vreo șase!), i-am penetrat cu dildouri duble, lăsîndu-i îmbîrligați fund în fund, ore întregi, pînă ce îmi cereau îndurare, am scris texte scîrboase pe trupurile lor cu markerul, i-am pus să se biciuiască între ei, să își bea unul altuia urina...
 Cînd m-am pornit către ei, nu am mai făcut baie, căci ei îmi ceruseră să vin neîmbăiat, ca să îmi păstrez mirosul tare, de Stăpîn. Dar era vară, și deja începusem să miros cam tare a Stăpîn... prea nespălat, și am avut o idee excelentă. I-am pus să mă spele ei, cu limbile lor, din cap pînă în picioare, ceea ce au și făcut. M-a amuzat la culme să-i văd cum tot scuipă perii de pe trupul meu (sînt cam păros), și a trebuit să își înmoaie în permanență limbile într-un borcan cu apă, căci nu mai pridideau. Dar rezultatul era vizibil, deși a trebuit să fac și un duș, ca să scap și de saliva lor :)) În fiecare seară citeam din lucrarea despre Domine și aplicam mereu alte tehnici. Am învățat să leg coaiele sclavilor ca să nu mai aibă erecție,să-i suspend pentru a-i putea tortura mai bine, să-i plesnesc cu toată puterea, etc...Mă transformam deja în sadic veritabil.
  Dar a venit și vremea să plec, după opt zile de torturi sclavul mi-a făcut cadou o trusă de dildouri și cîteva bice meșteșugite, și o cutie de lemn pentru acele mele ,pe care le gustaseră amîndoi din greu. Nu mi-a venit prin minte să cer și o copie după lucrarea de dominare, și mare prostie am făcut, căci nu am mai găsit așa ceva nici pînă azi. În ziua plecării, cei doi m-au condus cu bocete, ca pe un mort drag, deși le promisesem că voi reveni, în vara următoare. Nu mai știau cum să mă privească, cum să mă mîngîie... Dar deodată m-am răstit la ei și le-am cerut imperios să tacă dracului, și ei m-au ascultat, aruncîndu-mi priviri de cîini bătuți. Din droșca ce mă ducea la gară i-am mai privit odată: îngenuncheaseră în mijlocul curții, și mă petreceau cu priviuri pline de durere, iar sclava Ana plîngea de sărea cămașa de pe ea. Altădată poate aș fi zîmbit la așa atitudine, dar de-acum căpătasem un alt soi de gîndire, și priveliștea doar mi-a întărit orgoliul. În urmă rămîneau doar doi sclavi bicisnici, asupra cărora avusesem drepturi depline. Ce-mi mai păsa mie de ei ?

Din nefericire, nu i-am mai întînit niciodată. O vreme am mai corespondat, și chiar aveam de gînd să îi mai vizitez, dar probleme personale m-au împiedicat să mai ajung prin Maramureș. După vreo cîțiva ani m-au informat că pleacă în Austria, unde puteau să își satisfacă mai bine instinctele masochiste. Mi-au trimis chiar și o invitație să îi vizitez acolo, dar nu m-am putut duce. Pînă la urmă le-am pierdut urma.