Ca în orice alt domeniu, există mai multe maniere de a aprecia tipurile de castrare umană practicată în trecut și azi. Astfel, există castrări împărțite în funcție de modul de operare, de complexitate, de consimțămînt, de amplitudine... Se pot împărți și în funcție de scop, de durată de refacere, de tendință de efeminare, de vîrstă, etc...
Nu am pretenția de a oferi o listă exhaustivă cu chiar toate tipurile de castrare . vor exista poate studii mult mai extinse și obiective pe această temă. Mă voi mulțumi doar să prezint principalele tipuri de castrare care au cît de cît legătură cu sadomasochismul.
Astfel, ÎN FUNCȚIE DE INTENȚIONALITATE castrarea se poate împărți în patru grupe:
1-CASTRAREA NECESARĂ
2-CASTRAREA FORȚATĂ
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ
4-CASTRAREA LA CERERE
1- CASTRAREA NECESARĂ -Se realizează mai ales cu acordul celui castrat, datorită unor situații de ordin medical (cancer la testicule, rănire ireversibilă, infecții periculoase, etc.) , și se realizează aproape exclusiv de către chirurgi autorizați, în clinici. Se poate realiza și fără acordul celui castrat, în caz de urgență medicală și cînd acesta este în stare de șoc, catalepsie, sau se află sub influența alcoolului, drogurilor sau somniferelor. Nu se practică în BDSM, deși ar putea exista și astfel de cazuri, mai ales la sclavii-servitori ai Dominatorilor profesioniști.
2-CASTRAREA FORȚATĂ -Se realizează fără acordul celui castrat, și de obicei prin metode dureroase, umilitoare, dar se poate executa și pe cale chirurgicală. Este tipul cel mai des întîlnit de castrare și este aproape întotdeauna ilegală, cu excepția cazului cînd este o măsură impusă de legi în vigoare și pe baza unei sentințe penale, cînd se realizează doar chirurgical sau chimic. În BDSM acest tip de castrare este cu desăvîrșire interzis.
3-CASTRAREA CONSIMȚITĂ -Cel mai întîlnit tip de castrare în BDSM, chiar dacă este și acesta considerat o ilegalitate. Cel care urmează să fie castrat acceptă acest lucru, asumîndu-și efectele pe care această mutilare le-ar putea avea asupra fizicului și psihicului său. Este de asemenea întîlnită la eunucii care doresc să se angajeze la paza unui harem, la sclavii care doresc să rămînă în serviciul permanent al Dominatoarelor, etc..Se poate realiza printr-o multitudine de procedee, de la cele chirurgicale și pînă la metode fanteziste (v).
4-CASTRAREA LA CERERE -Cea mai uzuală formă de castrare umană întîlnită în lumea modernă. Se realizează întotdeauna strict consensual, la cererea expresă a celui ce urmează să fie castrat, și de obicei se face fie de către chirurgi (unde legea permite), fie de către castratori profesioniști (dar și amatori) neautorizați. Se întîlnește de obicei la bărbații trecuți de 50 de ani, care doresc să fie eliberați de impulsiunile sexuale ce îi deranjează mai ales în muncă (cercetători, artiști, artizani, scriitori, etc.), sau la inși care au impulsuri sexuale morbide și vor să scape de acestea (pedofili, zoofili, sadici, homosexuali, violatori, necrofili, scatofili, etc.). Se mai poate realiza și la cererea unor bărbați ce doresc să scape de avansurile unor femei, care doresc să se păstreze caști după moartea soției, care doresc să se angajeze ca eunuci la un gineceu, sau vor să fie admiși într-o anumită sectă, etc... Este rar întîlnită în BDSM, căci asemenea inși doresc să fie de obicei castrați păstrîndu-li-se demnitatea.
În funcție de vîrsta la care are loc castrarea, putem deosebi următoarele cinci tipologii:
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE
4-CASTRAREA LA MATURITATE
5-CASTRAREA LA SENECTUTE
1-CASTRAREA ÎN COPILĂRIE: se realizează pe copiii de 1-12 ani, de obicei din motive medicale, și foarte rar din motive rasiale, eugenice sau religioase. Copiii de sex masculin ai unui trib învins pot fi emasculați pentru a nu se mai putea reproduce, a se distruge rasa respectivă și a deveni sclavi docili ai tribului învingător. Ori băieții tarați sînt castrați de mici pentru a nu se mai putea reproduce și a transmite tarele mai departe. Ori: părinții de o anumită religie (de ex SCAPEȚII) castrează copiii pentru ca aceștia să rămînă puri pînă la moarte și să devină îngeri, etc.
În general se realizează neconsensual, căci copiii sînt considerați persoane fără discernămînt, și proprietatea părinților lor, care pot hotărî în locul lor. Totuși, în lumea modernă castrarea copiilor este interzisă cu desăvîrșire și pedepsită foarte aspru, cu excepția celei realizată chirurgical, din motive de urgență medicală. În BDSM castrarea copiilor și a minorilor în general este cu desăvîrșire interzisă. Emascularea copiilor prin metode BDSM (cu viol, tortură, umilire, perversiuni sexuale, etc..) este considerată crimă, și pedepsită cu pedepse ce pot merge pînă la închisoarea pe viață, sau chiar și cu moartea.
Efectele castrării în copilărie sînt în general o efeminare pronunțată,cu lipsa caracterelor sexuale masculine adiacente (voce groasă, pilozitate facială, fesieră și toracică, etc.) tendință spre homosexualitate, tendință spre obezitate, scăderea imunității la boli, etc.
2-CASTRAREA ÎN ADOLESCENȚĂ. Rar întîlnită în lumea modernă, înseamnă înlăturarea organelor sexuale la adolescenții care au deja primele impulsiuni sexuale și caractere sexuale încă nedezvoltate complet (12-15 ani). În afara cazurilor prezentate mai înainte apar și castrări impuse de cariera muzicală (pentru păstrarea vocii adolescentine) precum și castrarea pentru a deveni eunuci sau servitori ai unor potentați în anumite țări musulmane, ori pentru a fi acceptați în anumite bordeluri pentru transsexuali. Se practică prin Orientul musulman, India, Africa, Thailanda, etc..
Castrarea adolescențiloe produce eunuci frumoși, foarte efeminați, cu tendințe homosexuale certe, docili , -foarte căutați. Sînt de obicei castrați consensual, cu acordul familiei, căci sînt o sursă foarte sigură de bani frumoși.
Castrarea la această vîrstă este totuși interzisă și pedepsită foarte aspru, iar castrarea prin metode BDSM este considerată delict foarte grav, ca și în cazul copiilor inactivi sexual.
3-CASTRAREA ÎN TINEREȚE. Tinerețea este o vîrstă ce include o bună parte din adolescență și o parte din maturitate. În general începe pe la 15-16 ani și durează cam pînă la 25 de ani sau chiar și mai tîrziu. Se deosebește de adolescență prin instalarea definitivă a caracterelor sexuale masculine distinctive (păr pe corp, păr facial, voce îngroșată, libidou permanent, activitate sexuală susținută, etc..), și se deosebește totuși de maturitate prin faptul că trupul și psihicul tînărului nu sînt încă pe deplin formate. Încă mai crește în înălțime, în parametrii corporali, vocea încă nu este complet formată, nu-și poate stăpîni bine impulsiunile, etc.
Este perioada în care tinerii sînt în căutarea și definirea identității lor sexuale, cînd descoperă ce vor de fapt (heterosexualitate, homosexualitate, onanism, transsexualitate, zoofilie, uromanie, fetișism, etc...). În această perioadă apar și fantasmele castrării, deși sînt încă nebuloase. Acum încep să se manifeste cu precizie tendințele BDSM la cei înclinați spre aceasta. Castrarea la această vîrstă poate duce la efeminare sau nu, în funcție de gradul de dezvoltare corporală a celui castrat.
Se întîlnește destul de des, mai ales cu scop punitiv sau rasial-demonstrativ, căci tinerii sînt considerați cei mai periculoși exponenți ai unei rase sau etnii dușmane.
Castrarea tinerilor minori se pedepsește foarte aspru , mai ales cea prin metode BDSM . Chiar și castrarea tinerilor peste 18 ani nu este recomandată Stăpînelor, oricît le-ar plăcea să dețină asemenea sclavi, căci de obicei aceștia sînt imaturi psihic și pot regreta mai tîrziu actul, plîngîndu-se în justiție, ei, sau părinții ori tutorii lor, dar se pot și sinucide pe fondul unor depresii post-castrare.
4-CASTRAREA LA MATURITATE. Este vîrsta la care se poate practica BDSM fără opreliști, și se poate practica chiar și castrarea, cu cele mai puține riscuri. Bărbatul care urmează să fie castrat și-a stabilit definitiv identitatea sexuală, are discernămîntul complet, e complet dezvoltat din punct de vedere fizic, și răspunde integral pentru actele și acțiunile sale.
Cei mai mulți bărbați castrați existenți în Europa și America au fost emasculați la vîrsta maturității. Fie au fost castrați punitiv sau rasial-demonstrativ, fie eugenic, medical sau la cerere.
În urma castrării la vîrstă matură caracterele masculine nu se mai pierd, ci doar se estompează. Cel castrat rămîne de obicei cu aspect viril, vocea nu i se mai schimbă, pilozitatea facială și corporală rămîn intacte, etc.. Sclavii castrați la această vîrstă dau cei mai buni servitori-eunuci, cei mai docili, devotați, mai discreți și mai rezistenți dintre toți.
Castrarea bărbaților maturi, făcută consensual, în anumite condiții, prezintă cel mai mic risc penal pentru Stăpînele care i-au castrat. Riscul există, bineînțeles, căci castrarea fără motive de urgență medicală este interzisă în toată Europa și în majoritatea statelor lumii, chiar și cînd este executată strict consensual, conform protocoalelor BDSM, dar pentru vîrsta matură legea este mult mai permisivă și indulgentă. Niciun judecător nu va insista prea mult asupra castrării unui bărbat matur care a fost castrat consensual, și mai și susține că s-a autocastrat sau a fost castrat în afara țării, iar actuala sa Stăpînă, care l-a angajat... din milă, nu va mai fi urmărită penal ! ;)
5-CASTRAREA LA SENECTUTE. O formă destul de rară de castrare. În general bărbații bătrîni sînt și impotenți, iar ouăle și cocoșul le atîrnă jalnic, ca niște biete decorațiuni penibile, ce amintesc doar de bărbatul viril care a fost odată. Castrarea bătrînilor este de obicei inutilă, chiar și în BDSM. Poate doar cel mult să stîrnească durere fizică, nu și umilință.
La senectute sînt frecvente mai degrabă castrările medicale, din cauza unor boli testiculare. Impulsiunile sexuale sînt mult diminuate, (cînd nu sînt inexistente), deci castrarea în general nici nu și-ar mai avea rostul. Asupra fizicului bătrînului castrarea nu mai are practic niciun efect, iar o Stăpînă nu l-ar mai putea castra pe un moș decît cu scopul e a obține vreun trofeu bun de pus la formol, și eventual vîndut unor amatori de rarități șocante ! Doar vreo Stăpînă sadică amatoare sau începătoare s-ar mai putea lăuda cu un astfel de trofeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu